Recenzie „The Life Ahead”: O poveste despre viață dirijată cu căldură de Sophia Loren

„The Life Ahead” spune povestea lui Madame Rosa (interpretată de Sophia Loren) – un supraviețuitor al Holocaustului – și a lui Momo (jucat de Ibrahima Gueye), un orfan din Senegal, deja uns cu toate alifiile. Cei doi încep să dezvolte o relație care îi va purta printr-o serie de încercări.

Indiferent de generația din care faci parte, este greu să nu fi auzit de numele Sophia Loren. Actrița în vârstă de 86 de ani și-a început cariera cinematografică în anul 1950, la vârsta de 16 ani, iar după câteva roluri minore și apariții scurte, aceasta încheie un contract cu Paramount în 1956, care îi va lansa cariera internațională. Deja avem o carieră de 70 de ani, un lucru impresionant pe care nu îl pot spune prea mulți actori și nu numai.

O carieră care a părut că s-a încheiat în 2010, când actrița a avut ultima sa apariție într-un lung metraj, în filmul „La mia casa è piena di specchi” („Casa mea e plină de oglinzi”). Din fericire, Loren a acceptat rolul lui Madame Rosa în noua producție Netflix, „The Life Ahead”. Astfel, ne putem lăsa încă odată purtați de farmecul ei.

Citește și: Recenzie „Arkansas”: Un thriller ambițios, dar monoton, care-și găsește amuzamentul în stereotipuri

Filmul este o interpretare a romanului „Ai toată viața înainte”, scris de Romain Gary și adaptat inițial de Moshe Mizrahi, cu Simone Signoret în rolul lui Madame Rosa. Produs în Franța 1977, acesta a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină.

Sophia Loren se află la a treia colaborare cu regizorul și fiul el Edoardo Ponti, după „Between Strangers” și scurtmetrajul „Voce Umană”.

În mod normal aș adresa chimia dintre cei doi și felul în care Ponti reușește să o dirijeze pe Loren spre o prestanță caldă și emoționantă, însă este clar că actrița este motorul filmului și pare că ea coordonează întregul proiect. Înțelege nu doar mesajul și reușește să-l transpună, ci și modul prin care îl transmite. Este un rol care îi vine ca o mănușă și pare că Ponti l-a adaptat special pentru mama sa.

Facem cunoștință cu Momo și Madame Rosa în „The Life Ahead”

Îl întâlnim pe Momo, prescurtat de la Mohamed, în scara unui bloc când este întâmpinat de o femeie cu un copil. Stă neclintit și le aruncă o privire dură și rece. Este un personaj despre care încă nu știm nimic și totuși înțelegem din ce lume provine.

Este întrebat ce caută acolo, nu răspunde și pornește în fugă pe scară. Este urmărit până în subsolul blocului, unde reușește să intre într-o cameră și să încuie ușa. Așezat pe jos, cu privirea pierdută și ochii înlăcrimați, ne vorbește despre destin și îi poți citi furia și neputința din glas.

Cadrul se schimbă și îl avem pe Momo în prim plan, de data asta urmărim acțiunea din perspectiva sa. Ne aflăm într-un târg, singuri, cu șase luni în urmă și am pus ochii pe geanta unei doamne în vârstă, cochetă, îmbrăcată în albastru. Este Madame Rosa, dar noi încă nu îi știm numele, cu atât mai puțin ce impact va avea asupra noastră.

Acum urmează doar să ne prezentăm într-un mod mai puțin frumos și decidem să îi smulgem geanta din mână.

Încadrarea se concentrează asupra personajelor și le urmărește ca și când vrea să ne atragă atenția și să știm din perspectiva cui urmărim, cine spune acum povestea, iar cinematografia îi oferă un ton vizual blând.

Citește și: Recenzie „The Liberator”: Poveasta grăbită a lui Felix Sparks

Nu apucăm să ne bucurăm de pradă, pentru că în cele din urmă suntem prinși de către tutorele nostru, doctorul Coen. Iar coincidența și ironia face ca acesta să fie chiar medicul și prietenul Doamnei Rosa. Suntem aduși în fata ei și pusi să ne cerem scuze, iar Momo nonșalant și ironic, fară a se uita către Madame Rosa, rostește scuzele printre dinți.

Momo este pus în grija lui Madame Rosa, deși amândoi protestează și nu acceptă compania celuilalt. Totuși, cei doi ajung să dezvolte o relație puternică, caldă și care va duce la schimbarea celor două personaje.

Madame Rosa este o femeie care a avut parte din plin de dificultățile vieții și asta se vede din chipul și atitudinea sa. Este o supraviețuitoare a Holocaustului și fostă prostituată, care primește și are grijă de copiii prostituatelor din cartierul său. Aceasta are un spirit puternic și pare de neclintit. Sophia Loren insuflă viață personajului și imprimă o serie de trăsături. Personalitatea sa parcă iese câteodată la suprafață și ne lasă să cunoaștem și fața blândă a lui Madame Rosa.

Viața alături de Madame Rosa

„The Life Ahead” începe cu un cadru care narează atât un mesaj despre frică și neputință, cât și despre speranță și voința oamenilor, întruchipând trăsăturile și dualitatea celor două personaje principale. Amândoi sunt oameni încercați de viață, dar unul este pe cale să încheie călătoria, iar celălalt este doar la început.

Madame Rosa i-l prezintă lui Momo pe Domnul Hamil (interpretat de Babak Karimi), care acceptă să îl primească câteva zile pe săptămână ca să lucreze la el în magazin. Domnul Hamil nu servește drept figură paternă, în același mod în care doamna Rosa nu este o reprezentare a mamei sale. Deși are amintiri puține despre familia sa și niciuna despre Senegal, Momo știe că tatăl său a omorât-o pe mama sa când aceasta a refuzat să se prostitueze. Dar locul păstrat familiei sale este diferit de cel pe care Madame Rosa și domnul Hamil îl ocupă. Ambii au rol de ghid, sunt acolo doar pentru a-l ajuta pe Momo să se descopere prin ei și să-și termine călătoria.

Domnul Hamil este un îndrumător, cel care îl ajută pe Momo să-și înțeleagă rădăcinile și moștenirea sa. Îl învață despre viața și cultura lumii din care provine, îl încurajează să-și îmbrățișeze trecutul și să învețe din el. La început Momo alege o viață periculoasă, se asociază cu oameni rău famați și începe să distribuie droguri pentru un personaj pe nume Ruspa (Massimiliano Rossi), care îl ia sub aripa lui. Și totuși nu prea pot să iau în serios atitudinea de traficant a lui Momo.

„The Life Ahead” încearcă să construiască un personaj forțat. Știu că se întâmplă astfel de lucruri, dar executate în maniera asta, cu un rânjet de parcă ai privi de sus pare puțin prea mult.

Îi ia din credibilitate, iar acțiunile ulterioare, deși în felul ăsta ar trebui să cântărească mai mult, devin fabule la baza cărora stă un copil devenit din senin „regele străzilor”. Șeful său îi dă un teritoriu întreg și un telefon mobil, apoi îi spune că telefonul nu este o jucărie; înțelegi enigma.

Ceea ce se vrea a fi a doua lume din care face parte Momo, simbolismul personajului negativ, lupta internă dintre bine și rău, nu mă convinge prin execuție. Trecem rapid prin trăiri și manifestări și totul ia sfârșit prematur, apoi te roagă să accepți schimbarea personajului.

Desi relația dintre Madame Rosa și Momo începe cu stângul, curând cei doi încep să se apropie și să se înțeleagă, atrași de o suferință asemănătoare și poate o mică ură pentru lumea din care fac parte. Momo remarcă tatuajul de pe mâna doamnei Rosa și începe să o urmărească spre refugiul său, un loc în care se simte în siguranță, deconectată de la lumea reală. În aceste momente Madame Rosa ne arată o alta față, încărcată de traumă.

Citește și: Recenzie „The Queen’s Gambit”: Șahul ca suport pentru călătoria spirituală a unei tinere

Dezvoltă în timp o atitudine protectivă pentru ea. Începe să îi observe vulnerabilitățile și cât de mult are nevoie de ajutor. Episoadele în care privește în gol, neclintită, momentele psihotice și depersonalizarea încep să fie din ce în ce mai dese, iar Momo decide să abandoneze viață paralelă ca să aibă grija de Madame Rosa.

Viața de traficant pe care Momo și-o însușește și apoi felul în care renunță la ea pare că nu are consecinte tangibile, reale. Renunță la o viață la care nu se mai poate întoarce și este atenționat de acest lucru de către Ruspa.

Este mai mult simbolic decât o amenințare fizică reală și joacă un rol important în dezvoltarea personajului. El trebuie să facă o alegere între o viață care i-ar putea aduce bogăție – dar care ascunde pericole – și propria umanitate și oamenii care țin cu adevărat la el. Înțelege că această viață de traficant este de fapt o mască și ascunde adevărata suferință.

Renunțarea la toate acestea semnifică punctul de cotitură pentru personajul nostru și începem să apreciem profunzimea evoluției sale de-a lungul filmului.

La bază stă o poveste despre schimbarea lui Momo, iar filmul exploatează trecerea personajului la maturitate.

Ultimele momente împreună

Momo o salvează pe Madame Rosa din spital știind că s-ar putea să nu supraviețuiască, dar trebuie să-și țină promisiunea față de ea. Este o alegorie pentru evadarea și salvarea ei, în cele din urmă din lumea fizică, dar evidențiază și lupta lui Mono și evadarea sa, pășind într-o lume nouă și necunoscută. Salvează pe cineva pe care a început să o vadă ca pe o linie de salvare spre o lume despre care nu știa că există.

Următoarea scenă ne trimite alături de Madame Rosa la amintirile ei îngrozitoare. După ce scapă din spital, poliția este trimisă în apartamentul ei pentru a investiga incidentul, în timp ce ea cu Momo stau ascunși în subsol, fară a scoate un sunet.

În timp starea lui Madame Rosa se înrăutățește, iar Momo pare să anticipeze momentul, deși nu este pregătit pentru ce urmează să se întâmple. Ultimele momente pe care cei doi le petrec împreună lasă o amprentă și acum îi înțelegem privirea disperată de la început.

După ce și-a luat rămas bun, Momo se află la o răscruce și stând de fiecare parte sunt trecutul și viitorul său. La stânga are leoaica, legătura sa spirituală cu trecutul și locul natal, iar la dreapta îl așteaptă noua sa familie, oamenii care l-au ajutat să crească. Se uită la leoaică și zâmbește, în timp ce aceasta se oprește și într-un final se poate odihni, apoi Momo se întoarce și pornește spre dreapta.

Este un film care îmbină elemente noi cu cele tradiționale și încearcă să creeze o atmosferă prin care să transmită eficient mesajul. Are ușoare scăpări de ritm și pe alocuri dezvoltă prea mult sau prea puțin unele idei simple, însă se încheagă bine în special datorită actorilor și interacțiunii dintre personaje.

Personajele sunt la rândul lor dezvoltate și dialogurile sunt dinamice, echilibrate, știind când să fie amuzante și când să aibă un ton serios.

„The Life Ahead” este o experiență emoționantă, în special datorită prestației lui Sophia Loren, care după atâta timp încă are o prezență și o vitalitate puternică, reușind să surprindă și să te facă să te întrebi dacă nu cumva cariera ei este abia la început.