Vechiul PC, noul Server Media (partea a II-a)

Informaţii utile pentru audiofili

Placa de sunet
Este o componentă critică în sensul că pentru aplicaţii Hi-Fi, adică atunci când vrei să asculţi pe scule/boxe extrem de scumpe muzică de pe computer (server audio) nu poţi folosi orice. Se ştie că PC-ul e un generator destul de puternic de semnale de diferite frecvenţe ce pot afecta negativ calitatea sunetului dacă utilizezi o placă onboard sau PCI de proastă calitate. Cu un soundcard bun, preferabil extern cu conector USB sau cu ajutorul unui dispozitiv special sunetul util va fi izolat de zgomotul PC-ului. Dacă te gândeşti să conectezi sistemul stereo prin soundcard şi ai pretenţii, pune banii pe un M-Audio Audiophile USB.

Este compatibil cu sistemele de operare Windows 98SE/Me/2000(SP4)/XP(SP2) şi Mac OS 9.22/X, are o frecvenţă mare de eşantionare de 96KHz şi un raport semal-zgomot excelent, 109dB – detalii tehnice ce confirmă calitatea acestui soundcard extern. Costă 500 de lei (vezi Emag.ro), are nevoie de alimentare separată – sigur că adaptorul de reţea e inclus.

Spre sistemul Hi-Fi cu Squeezebox Duet
Mult mai elegant, trimiţi muzica din server către sistemul tău stereo performant (receiver, boxe serioase) prin intermediul unui accesoriu made by Logitech. Dispozitivul Squeezebox Duet se conectează direct la un port al routerului prin cablu LAN de lungime oricât de mare (zeci de metri chiar), iar prin cabluri scurte la sistemul audio. Are ieşiri audio de tot felul, de la analogice – RCA, la digitale – optic şi coaxial. Prin cablul optic-digital e cel mai recomandat să cuplezi dispozitivul la amplificator, mai ales că nu există pierderi de calitate, nici riscul de apariţie a zgomotelor parazite, iar receiverele concepute de vreo cinci ani încoace au o asemenea intrare audio.

Squeezebox Duet funcţionează drept adaptor media, transformă datele primite prin protocol IP în semnal audio. Se poate controla prin telecomanda cu care vine la pachet. Este capabil să corecteze semnalul audio în timp real. Ba mai mult, chiar şi fără ajutorul unui computer sau server, dispozitivul te lasă să asculţi radio de pe Internet. Suportă următoarele formate: MP3, WMA, AAC, Apple Lossless, Ogg Vorbis, FLAC sau audio necomprimat (WAV şi AIFF). Preţul de vînzare este totuşi cam prohibitiv din punctul de vedere al neavizaţilor, în jur de 400 USD. http://www.slimdevices.com/pi_duet.html

Comprimarea
Dacă mai ai Audio-CD-uri care aşteaptă să fie convertite în muzică comprimată, hotărăşte-te în primul rând în ce format o vei face. MP3 sau WMA este ok, din punct de vedere al mărimii fişierului comprimat – cam 4MB, respectiv 3MB pentru o melodie de durată obişnuită (4 minute) şi rată de 128kbps. Alege totuşi, peste 192Kbps rata de comprimare, calitatea fiind mult superioară. Un alt format, cel pe care-l recomand pasionaţilor de muzică, audiofililor în fapt, este FLAC (Free Lossless Audio Codec). Aşa numitul „codec gratuit pentru comprimarea audio fără pierderi de calitate” va transforma piesele de pe CD în fişiere mult mai mari decât cele MP3, dar se merită. În plus, FLAC poate fi redat aproape de toate playerele populare de muzică.

Ca soft de compresie/conversie avem de ales dintr-o sută. Mie îmi place JetAudio – un player audio-video cu încă o mie de funcţionalităţi. Dar ca aplicaţie specializată, Exact Audio Copy, face treabă net superioară, având o unealtă excelentă pentru corecţia erorilor – dacă găseşte erori pe disc, programul reciteşte porţiunea afectată până obţine informaţia exactă. RealPlayer este o altă soluţie universală: de la player de muzică şi filme de pe computer sau internet până la soft de conversie WMA, MP3, RA, M4a, WAV. Apple iTunes nu se descurcă cu fişiere video, dar e capabil de compresie audio, redare şi streaming de muzică; suportă doar MP3, AAC, AIFF/WAV şi M4A. Despre WinAmp şi Windows Media Player nu cred că mai are rost să dau detalii.

În prima parte a acestui material am vorbit despre transformarea unui computer mai vechi într-un server pentru acasă ori microfirme, despre regulile de luat în considerare pentru modificarea acestuia pentru scopul propus. În a doua parte ne concentrăm asupra software-ului necesar, a unor sisteme de-a gata şi nu în ultimul rând asupra optimizării unui server pentru bunăstarea audiofililor.

Sistemul de operare

Cea mai simplă soluţie, dar pe bani
Îţi cumperi un Windows Home Server (WHS), anunţat în ianuarie 2007 şi lansat prin vara anului trecut drept o soluţie pentru "reţelele de acasă" şi reţele pentru firme mici pe care o poate realiza orice utilizator de computere fără cunoştinţe de administrare a reţelelor. WHS a fost conceput după platforma Windows 2003 Server. Îl instalezi pe un computer cu următoarea configuraţie minimă: procesor Intel Pentium III sau echivalent la frecvenţa de 1GHz, 512 MB RAM, hard disc primar de 70GB sau mai mult (sau partiţie dedicată), conexiune LAN – Ethernet de 100 Mbit/s.

De următoarele componente n-ai nevoie decât pentru a putea instala sistemul: cititor DVD, monitor, tastatură şi mouse. Instalarea se aseamănă cu a sistemelor de operare Windows pentru desktop şi are interfaţă grafică. La un server cu WHS se pot conecta maximum 10 clienţi. Nu numai PC-uri se pot conecta la un server cu soft WHS ci şi consolele de jocuri Xbox 360 – alt produs marca Microsoft – pentru a vizualiza imagini şi filme ori asculta muzica partajată pe server.

Ce face? Te ajută să accesezi de pe mai multe computere, atât cele pe care le ai în casă, dar şi via Internet, fişierele multimedia pe care le-ai stocat pe PC-ul căruia i-ai dat noua viaţă, de server media. Fireşte, poţi accesa la fel de bine şi celelalte tipuri de fişiere digitale, doar că WHS optimizează accesul prin streaming la muzică, filme şi poze – adică pe toate acestea nu trebuie să le mai copiezi pe computerul legat în reţea, deoarece prin streaming le poţi asculta/viziona în timp real pe o minimă lărgime de bandă (nu încarci reţeaua). Asigură back-up zilnic la calculatoarele din reţea, în mod automat ca mai apoi, în caz de ceva, să poţi restaura eventualele fişiere pierdute sau recupera toate datele pe care le-ai avut pe hard disk-ul computerului personal. Plus: se ocupă de gestionarea printării în reţea.

Prin intermediul Windows Media Server poţi face sharing de poze şi filmuleţe pe Internet, prin intermediul unei adrese web personalizate. Altfel spus, poţi asculta melodiile tale de pe serverul de-acasă, de la distanţă, de la birou via Internet. Softtul este pregătit pentru diferite tipuri de HDD, de la cele cu interfaţă IDE, ATA, SATA, SATA2 la cele externe pe USB 2.0. Teoretic, poţi comanda Windows Home Server prin partenerii Microsoft, preţul unui WHS fiind între 150 şi 200 USD. De altfel îl poţi şi descărca şi utiliza gratuit pentru patru luni (120 de zile).

Utilizatorii experimentaţi se pot juca cu un Windows XP sau ştiu eu, un sistem de operare Linux precum Ubuntu Server Edition – free to download, free to use, evident cu instalarea/configurarea suplimentară de software care să asigure backup de date, streaming de muzică şi filme ş.a.m.d. De pildă, pentru a putea accesa serverul şi de pe web, de oriunde din lume, mai este necesară instalarea unui soft all-in-one care să conţină Apache, MySQL şi PHP. Tutoriale se găsesc pe net.