Nu obişnuim să testăm foarte multe componente de PC individuale la Go4it, plăcile video şi SSD-urile fiind probabil singurele pentru care mai facem excepţii. Totuşi, ne-am gândit că am putea testa mai multe componente odată dacă realizăm de la zero un sistem echipat cu unele dintre cele mai noi tehnologii de pe piaţa de PC-uri. Rezultatul este sistemul de faţă, un computer de gaming mic dar foarte puternic, si plin de luminiţe RGB, ca să ştii imediat că este „de gaming”.
Întrucât Intel nu a mai scos de mult ceva cu adevărat nou pentru piaţa de PC-uri desktop pentru „consumatori”, am ales să realizăm un sistem bazat pe noile procesoare şi cipuri grafice AMD. Astfel, avem un procesor Ryzen 7 3700X, un model octa-core şi primul procesor desktop pe 7nm pe care l-am întâlnit la Go4it până acum, alături de cea mai nouă placă grafică AMD, un model mid-range superior, Radeon RX 5700 XT, de asemenea cu cip pe 7nm.
In Win are acum o carcasă mini-ITX foarte interesantă, modelul A1, şi am zis să vedem ce se poate face într-un format atât de mic. Carcasa In Win A1 nu este însă una obşinuită. Ea vine cu o bandă LED RGB la bază din fabrică, are loc pentru patru ventilatoare de 120mm şi vine cu o componentă pe care nu am mai văzut-o decât pe foarte puţine PC-uri „gata făcute”: un încărcător wireless pentru telefon în partea de sus. In Win A1 integrează şi o sursă de 600W, care nu poate fi scoasă sau înlocuită. Din fericire, sistemul nostru nu necesită atât de mult curent electric.
Întrucât carcasa aleasă este una de tip mini-ITX, nu puteam să nu alegem şi o placă de bază de dimensiuni mici. Cea care ne-a făcut cu ochiul a fost una de la Gigabyte, din gama high-end AORUS: modelul X570 PRO WIFI, care include, aşa cum sugerează şi numele şi reţea wireless, cât şi luminiţe RGB.
În cele din urmă, a trebuit să alegem un SSD, dar şi aici a fost uşoară alegerea, întrucât tot Gigabyte a lansat alături de această placă de bază (şi alte modele X570) SSD-ul AORUS NVMe 4. Acesta arată impresionant, fiind echipat cu un radiator din cupru la exterior, fiind probabil cel mai greu SSD pe format M.2 pe care l-am ţinut în mână până acum. Întrucât este un SSD care foloseşte standardul PCI-Express 4, acesta este compatibil în acest moment exclusiv cu plăci de bază cu chipset X570 de la AMD şi cu procesoare Ryzen din seria 3000.
Procesor avem, placă video avem, carcasă, sursă, stocare şi placă de bază avem, însă ce facem cu memoriile? Nu puteam să nu folosim ceva cu luminiţe RGB, iar G-Skill Trident Z Royal se potrivesc perfect „decadenţei” de lumini. Acestea sunt unele dintre cele mai performante memorii de pe piaţă şi vin cu un sistem de iluminare RGB care imită diamantele. Mai are rost să spunem că radiatoarele laterale sunt aurii?
Toate acestea ar trebui să rezulte într-un computer mic, puternic şi foarte arătos, aşa că hai sa trecem la partea de asamblare, unde vom mai descrie anumite aspecte ale componentelor pe măsură ce le montăm.
De obicei, prima componentă pe care o montăm atunci când asamblăm un computer nou este de obicei procesorul. De data aceasta, am decis însă să montăm SSD-ul, pentru că aveam o oarecare dilemă: are oare loc în slot-ul M.2? Gigabyte a realizat un sistem ingenios pentru placa de bază X570 PRO WIFI, combinând locul unde se află chipset-ul X570 cu slot-ul M.2. Astfel, cooler-ul, necesar răcirii chipset-ului, răceşte simultan şi chipset-ul. Din păcate, socoteala de acasă nu este la fel ca cea din târg.
Chiar dacă atât SSD-ul, cât şi placa de bază sunt realizate de Gigabyte, ambele sub brandul AORUS, acestea nu se potrivesc 100%. Odată montat SSD-ul, radiatorul şi cooler-ul de pe placa de bază nu mai stau într-o poziţie „firească”. Din fericire, totul funcţionează şi aşa, iar faptul că componentele fac contact asigură transferul de căldură. Ne-am fi dorit însă ca SSD-ul să se potrivească perfect într-o placă de bază vândută de acelaşi producător. Există încă un slot M.2 pe partea din spate a plăcii de bază, însă doar pentru SSD-uri mai subţiri.
Acum că avem răspuns pentru întrebarea care ne-a măcinat la început, trecem la o asamblare obişnuită. În cazul procesoarelor AMD pe socket AM4, nu trebuie decât să aliniem colţul cu săgeată aurie cu indicatorul de pe suportul din plastic. Procesorul cade singur în socket, iar apoi este fixat cu maneta metalică din partea dreaptă. În cazul în care procesorul nu cade singur în socket, fie nu este aliniat corect, fie unul sau mai mulţi pini sunt îndoiţi. Procesoarele sunt foarte fragile, aşa că trebuie mereu să aveţi grijă cum le manevraţi. Sugestia noastră este să nu le scoateţi din cutie decât atunci când doriţi să le montaţi pe o placă de bază.
Procesorul Ryzen 7 3700X vine la pachet şi cu un cooler box Wraith Prism. În mod normal am apela la un cooler aftermarket, fie pe aer, precum un Noctua NH-D14, fie la un sistem cu lichid AIO precum cele de la Corsair, NZXT, etc. De data aceasta, întrucât carcasa este foarte mică, vom folosi însă Wraith Prism de la AMD, care se pare că este un cooler foarte eficient, care se întâmplă să fie şi „gratuit”. Acesta poate fi o soluţie bună pentru cei care au bugete foarte limitate şi nu îşi permit să cumpere separat şi un cooler mai performant. De asemenea, pentru astfel de sisteme foarte compacte, acesta este foarte bun, întrucât nu ocupă mult spaţiu.
Cooler-ul vine cu pastă termoconductoare pre-aplicată din fabrică, însă cel pe care l-am folosit la asamblarea acestui PC a mai fost montat în trecut, aşa că am aplicat din nou, direct pe procesor pastă Arctic Cooling MX-2. Un bob în centrul procesorului ar trebui să fie de ajuns, întrucât pasta se intinde atunci când face contact cu radiatorul. Pentru cei care nu au mai montat coolere AMD până acum, vă avertizăm că sistemul pare simplu, însă necesită puţin balans al clemelor, cât şi puţină forţă aplicată manetei de fixare. Totuşi, nu încercaţi să „burtalizaţi” cooler-ul. S-ar putea să stricaţi alte componente ale plăcii de bază. Dacă nu vă iese din prima, sugerăm puţină răbdare sau un ghid de montare video de pe YouTube.
Următoarea componentă este memoria RAM, care este probabil cea mai uşor de montat. Pui memoriile în slot-urile DIMM, luând în calcul decupajul de la mijloc şi apeşi până când ambele părţi sunt fixate de sistemul de prindere cu cleme.
În paralel, am montat pe carcasă două coolere Corsair RGB în partea de jos, care să bage aer rece în carcasă. Sistemul folosit de In Win pentru carcasa A1 nu este însă unul tocmai simplu, în special pentru mentenanţa sistemului. Este necesară dezasamblarea întregului plastic transparent din partea de jos pentru a putea pune cele două coolere, iar filtrul de praf este fixat pe acesta şi nu este detaşabil. Curăţarea după câteva săptămâni sau luni de utilizare va fi anevoioasă.
Iniţial montasem şi cooler-ul de pe spatele carcasei, al cărui rol este să scoată aerul cald, însă a trebuit să îl dăm jos pentru a putea introduce placa de bază. Acesta, împreună cu încă un cooler, care să bage aer rece din laterala dreaptă au fost montate ulterior, după ce am avut totul montat în carcasă.
Toate cablurile au fost trase prin spatele plăcii de bază, prin diverse orificii pe care cei de la In Win le-au pus special pentru aşa numitul „cable management” şi au fost fixate cu „şoricei”. Un sfat pentru această carcasă în mod special este ataşarea cablurilor de alimentare pentru placa de bază, cel mare de 24 de pini şi cel mic de 8 pini pentru procesor, înainte să fixaţi placa de bază în şuruburi. Spaţiul este foarte mic, iar „chinul” mare în cazul în care doriţi să faceţi asta la final. Noi am păţit-o şi am pierdut nişte minute bune strecurând degetele prin spaţiile foarte înguste. De asemenea, va fi foarte greu să faceţi o organizare prea arătoasă a cablurilor, fiind foarte multe componente şi foarte multe cabluri la final (câte două pentru fiecare cooler, plus celelalte cabluri ale carcasei).
Toate coolerele RGB Corsair au fost conectate la două „cutiuţe” de la Corsair. Una care le alimentează folosind o conexiune de alimentare de tip SATA şi una care controlează luminiţele RGB folosind aplicaţia Corsair iCue, care necesită de asemenea şi o conexiune la un port USB de pe placa de bază. Au mai fost conectate şi alimentările pentru luminiţele RGB de pe carcasă direct pe placa de bază, cât şi cablurile pentru panoul frontal (butonul power, LED-ul de power, cele două jack-uri frontale şi port-urile USB 3.0). Nu în ultimul rând, încărcătorul wireless din partea de sus a fost de asemenea alimentat. Acesta din urmă funcţionează chiar şi atunci când computerul este oprit, putând lăsa telefonul la încărcat pe computer peste noapte, de exemplu.
Ultima componentă montată a fost placa video, cea mai mare din tot sistemul. Aceasta a primit şi alimentare direct de la sursă, cu doi conectori, unul de 8 pini şi unul de 6 pini.
Odată ce sistemul a fost asamblat, acesta a mai avut nevoie de câteva mici retuşuri, de data aceasta pe partea software. Din BIOS, am selectat profilul XMP pentru memoria RAM, care permite rularea acestora la 3.600 MHz şi am instalat Windows 10 de pe un stick realizat cu Media Creation Tool de pe un alt computer cu Windows.
Apoi a urmat instalarea tuturor driverilor şi aplicaţiilor necesare. Windows Update face o treabă destul de bună prin instalarea funcţiilor de bază, precum cipul audio, placa de reţea şi driveri video generici, care să permită funcţionarea de bază.
Am descărcat cea mai recentă versiune AMD Catalyst pentru placa video, Steam, Uplay şi Epic Games Store pentru instalarea jocurilor şi câteva aplicaţii de teste precum Cinebench, CrystalDiskMark şi Unigine Heaven pentru testele obişnuite. Desigur, pentru controlul luminiţelor RGB au fost necesare două aplicaţii: AORUS RGB Fusion, care controlează luminiţele de pe placa de bază şi banda luminoasă a carcasei şi Corsair LINK care controlează cele patru ventilatoare RGB.
Sistemul „miniaturizat” pe care l-am construit arată foarte bine şi cu şi fără luminiţe aprinse. Prin geamul său uşor fumuriu pot fi văzute componentele în funcţiune, iar LED-urile se văd foarte bine prin acesta. Există şi câteva mici „dezavantaje” ale carcasei referitoare la luminiţe. Pentru cooler-ul din spate şi cel lateral, LED-urile vor proiecta forma grilajului pe perete. Un alt aspect dezamăgitor a fost faptul că încărcătorul wireless are la interior un decupaj mai mare decât este necesar pentru montarea componentei din fabrică. Astfel, pe întuneric, poate fi observată lumina LED-urilor prin carcasa de plastic.
Pe de altă parte, zona aceea ar putea fi uşor acoperită cu un telefon la încărcat, sau o pereche de căşti wireless (AirPods 2, Galaxy Buds). Faptul că avem de a face cu o carcasă mică face poziţionarea telefonului pe ea mult mai naturală, deci acesta este un mare plus pentru oricine deţine un smartphone cu încărcare wireless.
Am trecut peste dezamăgirea că radiatorul pentru chipset şi SSD nu se îmbină perfect, întrucât SSD-ul funcţionează bine, iar din exterior nu se vede acest lucru. Totuşi, având în vedere cât de limitat este spaţiul în carcasă, trebuie să vă asiguraţi că totul este exact aşa cum doriţi în momentul în care terminaţi asamblarea. Orice mică modificare va fi foarte complicată, cablurile şi şuruburile fiind în locuri greu accesibile.
La pornire, câteva secunde, toate coolerele funcţionează la viteză foarte mare şi sunt relativ zgomotoase. Apoi, în utilizare normală, acestea se liniştesc. Placa video şi procesorul urcă în turaţie în timpul jocurilor sau aplicaţiilor mai pretenţioase, însă zgomotul nu este nici pe departe foarte deranjant. Desigur, cu un cooler aftermarket şi o placă video „custom”, astfel de probleme ar fi evitate. AMD încă nu a renunţat la sistemul de răcire cu turbină pe plăcile sale video de referinţă, însă acest tip de design este mai degrabă preferat într-un sistem mai mic, întrucât aerul cald este eliminat prin spatele carcasei, nu în interiorul ei.
Un alt inconvenient minor ar fi greutatea sistemului, care se datorează în special carcasei. In Win a realizat o carcasă compactă, însă deloc uşoară. Acesta nu va fi genul de computer pe care să îl poţi transporta uşor la un LAN party asemeni unui laptop sau unei console.
Un astfel de sistem, construit special pentru jocuri video, ar trebui să ofere o experienţă destul de bună în majoritatea cazurilor de utilizare. Spuneam că Radeon RX 5700 XT este un model mid-range superior, iar asta se reflectă şi în rezultatele testelor de gaming. Avem de a face cu un cip grafic realizat pentru rularea celor mai noi jocuri în rezoluţie 1440p, care poate face faţă şi în 4K în anumite situaţii, mai ales dacă nivelul de detalii este scăzut. Testele de gaming au fost realizate cu toate detaliile pe cele mai înalte setări, cu antialiasing oprit.
Fiind prima dată când intrăm în contact cu un Radeon RX 5700 XT, realizăm că acesta este echivalent cu un RTX 2070 de la NVIDIA, adică se poziţionează undeva între RTX 2060 Super şi RTX 2070 Super la nivel de performanţă. Avantajul său este însă preţul, fiind mai apropiat de cel al modelului 2060, dar cu performanţă puţin crescută.
Totuşi, recunoaştem faptul că RX 5700 XT nu beneficiază de tehnologii la fel de avansate pentru jocurile noi. Vorbim desigur despre ray-tracing, efecte pe care mai multe titluri din prezent le oferă acun, iar cele din viitor le-au promis. Noul Control, de la Remedy Entertainment, de exemplu, arată impresionant cu efectele ray-tracing activate, efecte pe care plăcile video AMD nu le pot afişa. Sperăm astfel ca un eventual Radeon RX 5800 XT, cu putere care ar putea rivaliza RTX 2080 Super, să beneficieze şi de o soluţie AMD în domeniul ray-tracing.
Din punct de vedere al temperaturilor, situaţia este aşa-şi-aşa. Radeon RX 5700 XT ajunge în full load pe la 88 de grade folosind curba de răcire automată, ceea ce nu este atât de grav. În MSI Afterburner apare şi o temperatură separată, GPU Temperature 2, care stă constant peste 100 de grade, pe la 110, în general, în full load. AMD spune că acesta este un comportament normal pentru această serie de plăci video. Procesorul, la frecvenţe standard, în full load rămâne pe la 67 de grade, la frecvenţa standard de 3,6 GHz. Procesorul poate susţine boost până pe la 4,3 GHz doar pe perioade foarte scurte. Întrucât placa video este foarte aproape de limitele de temperatură, overclocking-ul nu pare să aibă sens, în timp ce procesorul nu este un factor care să limiteze performanţa plăcii video în rezoluţia 1440p sau 4K. Astfel, am rulat testele la frecvenţe stoc. Din experienţă, procesoarele AMD pot fi overclock-ate relativ simplu, însă aportul de performanţă este mai degrabă evident în cazul utilizării pentru aplicaţii de productivitate, precum Adobe Premiere.
Un singur alt test a fost de interes pentru acest sistem: SSD-ul pe PCIe 4. Acesta a reuşit să ne întreacă aşteptările, însă nu a atins performanţa promisă de Gigabyte de 5 GB/s. La 4,2 GB scriere şi citire, probabil că nu se vor plânge foarte mulţi utilizatori. Transferurile de date vor fi mai degrabă limitate de interfaţa de la celălalt capăt, fie că vorbim despre reţea, USB sau pur şi simplu viteza de citire de pe dispozitivul de pe care faci transferul.
Proiectul de faţă a fost destul de distractiv, întrucât am asamblat un sistem compact şi foarte puternic şi am luat astfel primul contact cu noile procesoare Ryzen de generaţie a treia, primul contact cu plăcile video Raderon RX 5700 şi primul contact cu un SSD pe PCI Express 4. În afară de câteva mici momente neplăcute la asamblare, care au avut loc din cauza spaţiului limitat al carcasei, pe care ştim pe viitor să le evităm, există puţine părţi negative în această experienţă.
Probabil că cei care au un buget limitat nu vor alege componente atât de scumpe, însă nivelul de performanţă prezentat aici ar putea fi atins şi cu memorii mai „banale”, o placă de bază mai puţin avansată şi fără luminiţe RGB peste tot. Combinaţia de Ryzen 7 3700X şi Radeon RX 5700 XT pare să fie perfectă, cele două produse făcând parte din aceeaşi categorie de produse, nici prea scumpe, nici prea ieftine, care oferă un raport performanţă/preţ foarte bun.
Trebuie să recunoaştem că sistemul de faţă este puţin exagerat din punct de vedere al preţului şi al componentelor alese pentru cei care ar alege un astfel de combo procesor + placă video, însă totodată am apreciat exerciţiul de a construi un sistem, mai ales într-un format atât de mic. Majoritatea gamerilor nu vor vedea mari beneficii în alegerea unui SSD atât de scump, iar ventilatoarele RGB sunt destul de scumpe şi nu extrem de utile. Probabil că cele din partea de jos ar putea fi înlocuite cu unele mai „banale” fără luminiţe, întrucât există deja o bandă luminoasă a carcasei în acea zonă.
De asemenea, placa de bază este foarte scumpă pentru un computer mid-range. Momentan, AMD nu a lansat decât modele high-end X570 pentru noile procesoare Ryzen 3000, însă acestea sunt compatibile şi cu plăci de bază din generaţia veche, cu chipset X470 sau B450 care au primit update de firmware pentru compatibilitate. Tot ceea ce pierzi este suportul pentru PCI-Express 4, care momentan este ataşat de dispozitive foarte scumpe precum SSD-ul AORUS.
Partea bună în domeniul PC-urilor de gaming este că îţi poţi alege ce componente doreşti, care sunt în bugetul tău. Am spus pe tot parcursul articolului că sistemul de faţă este puţin cam… opulent, însă nu putem spune că suntem nemulţumiţi de rezultat.