iPod: cel mai bine vândut player audio din istorie şi gadgetul care a surclasat celebrul Sony Walkman. Zilele acestea am testat modelul iPod Shuffle (cel mai simplu şi accesibil ca preţ), ajuns la cea de-a treia generaţie (3G).
Am rămas consternat de produsul american fabricat în China şi am să vă argumentez de ce. Suntem în anul 2009 şi a trecut mai bine de un deceniu de la apariţia primelor playere MP3. Noul iPod Shuffle impresionează cu dimensiunile reduse (este cam cât o gumă Turbo, dacă vă mai aduceţi aminte) şi, faţă de un player de acum 10 ani, are o capacitatea de stocare net superioară (4 GB); în rest, am dat peste numeroase limitări marca Apple:
Detaliez un pic observaţiile înşirate mai sus.
Nu poţi folosi decât căşti Apple
Player-ul are un cip ce detectează dacă ai conectat accesorii Apple (căşti, cablu). În momentul în care scoţi căştile, iPod-ul pune pauză la melodie şi aşteaptă reintroducerea acestora. Orice alte căşti nu vor avea absolut niciun efect asupra lui.
De aici ne putem imagina situaţii şi situaţii: fie căştile se defectează, fie vreau să mă izolez de zgomotul din exterior (în metrou de exemplu) şi să folosesc căşti intra-auriculare sau de DJ ş.a.m.d. Nicio speranţă. Apple a spus prin martie că ne oferi un adaptor pentru a putea folosi headset-uri de la alţi producători, însă momentan nu e de găsit. Extrem de neplăcută situaţia.
Butoane de control pe fir
Player-ul dispune doar de un switch cu trei poziţii (Off, On – redare ordonată şi On – redare aleatoare), de un LED minuscul care indică starea bateriei şi de jack-ul de 3,5 mm.
Controlul volumului, playlist-urilor şi pieselor se face de pe fir. Îţi ia ceva timp până te obişnuieşti cu amplasarea acestor butoane, în sensul că nu sunt în raza ta vizuală şi trebuie să pipăi firul până dai de ele.
Butonul cu prea multe întrebuinţări
Între tastele de volum se află butonul magic, fără de care iPod-ul se transformă într-o gumiţă Turbo necomestibilă. Să vedem la ce ne foloseşte şi cum:
Asta îmi aduce aminte de conceptul Mactini – o ironie la adresa Apple şi a simplificării extreme pe care mizează compania din Cupertino.
Nu are radio
Oare Apple dadea faliment dacă ar fi introdus şi un amărât de receptor radio FM pe iPod-uri? Sau pe iPhone? Bag mâna în foc că nu. Dar acum să fim serioşi, eu un biet om, nu mă pot măsura cu vizionarii din cadrul companiei. Ei ştiu mai bine ce au de făcut. Dovada – vânzările şi veniturile uriaşe de care se bucură, chiar şi în vreme de criză.
Nu poţi derula piesele
Mă gândesc că tastele de volum puteau fi făcute astfel încât, dacă le ţii apăsate mai mult, să deruleze înainte/înapoi. Apple nu s-a gândit sau nu a dorit să le conceapă de aşa natură. Încă o bilă neagră, oare a câta?
Lipsă egalizator
Sigur, egalizatorul nu reprezintă o facilitate principală şi fără de care să nu poţi trăi. Însă nu este greu de integrat şi mulţi îl apreciază. Ei bine, uitaţi de el.
Nu am criticat faptul că iPod Shuffle nu are display, am înţeles că este un produs low-budget, cel mai ieftin player Apple. Cu toate acestea, o tastă cu care să poţi selecta diferite presetări audio (rock, pop, clasic, înalte, başi etc.), în tandem cu funcţia Voice-Over (asistare vocală), ar fi fost binevenită.
Apple s-a zgârcit până şi la lungimea firului
Înţeleg că e criză, dar rezultatele Apple pe primul trimestru al anului 2009 sunt foarte bune. Glumesc. Evident, nu motivele financiare sunt cele care l-au determinat pe Steve Jobs să ofere noul iPod Shuffle cu nişte căşti al căror fir nu măsoară nici măcar 1 metru. Mai exact, măsoară fix 90 de centimetri. Probate de indivizi mai înalţi, aceştia au declarat că firul incomodează atunci când prinzi player-ul la pantaloni.
Autonomie
iPod Shuffle 3G are o autonomie specificată de 10 ore. În practică, a funcţionat în continuu cam nouă ore şi jumătate, destul de puţin mai ales că nici măcar nu are display. Autonomia este similară cu cea a unui Creative Zen Stone, doar că acesta are ecran.
Un alt aspect deranjant este durata mare de reîncărcare, de peste trei ore. iPod Shuffle se conectează la calculator cu ajutorul unui cablu mic de doar 4,5 cm, dotat cu interfaţă USB într-un capăt şi jack de 3,5 mm în celălalt.
Starea de încărcare este descrisă de LED-ul minuscul de lângă jack: roşu intermitent semnifică faptul că bateria se încarcă, iar verdele constant indică finalizarea procesului.
Acelaşi LED îţi arată şi la drum stadiul în care se află bateria, în momentul în care porneşti player-ul:
Un ultim indiciu oferit de LED este blocarea player-ului, fapt marcat tot de culoarea roşie. Problema se poate remedia prin conectarea player-ului la calculator, accesarea soft-ului iTunes şi selectarea opţiunii “Restore”.
Părţile bune
Să trecem acum în revistă şi aspectele pozitive ale gadgetului, mult mai puţine din păcate decât cele negative. Tocmai de aceea le-am lăsat la urmă.
Concluzie: A treia generaţie de iPod Shuffle lasă de dorit la foarte multe capitole. Din punctul meu de vedere, este mai slabă decât precedenta. Iar la preţul de aproximativ 340 RON (atât costă pe iStyle.ro) ai o mulţime de alternative: fie alte playere care la aceeaşi sumă îţi oferă facilităţi superioare (Creative Zen Stone are display, radio, funcţie de reportofon, derulare ş.a.m.d., Sandisk Sansa Clip de asemenea şi exemplele pot continua) sau chiar un telefon mobil cu player MP3 şi slot pentru carduri (cum ar fi Samsung E250, Sony Ericsson W350 sau Nokia 7210 Super Nova).
Este o magie ceea ce reuşeşte să facă Apple. Şi nu se întâmplă doar în cazul de faţă ci cu mai toate produsele lor. Încă o dată, brand-ul face diferenţa. Degeaba concurenţa se străduieşte să lanseze produse mai ieftine şi mai bune, Apple câştigă. Cel puţin în Statele Unite.