După cum am scris anterior, Android 5.0 foloseşte o criptare superioară care păstrează în siguranţă datele utilizatorului prin utilizarea atât a unor chei generate hardware cât şi a unora generate în funcţie de parolă sau PIN, ceea ce face practic imposibilă spionarea cu ajutorul unei aplicaţii ascunse sau decriptarea ulterioară a memoriei interne. Această criptare este activată în mod implicit în cazul terminalelor noi, cei care folosesc modele mai vechi (cum a fost cazul nostru) fiind nevoiţi să facă acest lucru manual. Înainte de a purcede la această operaţiune, trebuie subliniat faptul că penalizarea de viteză pe telefonul nostru de test Nexus 4 a fost drastică. Din fericire, sistemul de operare era proaspăt instalat şi reiniţializarea completă necesară pentru renunţarea la această criptare nu m-a afectat prea tare, însă dacă faceţi o actualizare OTA şi păstraţi datele vechi, este recomandat să vă gândiţi de două ori înainte să apăsaţi butonul Encrypt.
Dincolo de această criptare superioară, sistemul de securitate din Android se remarcă prin trei noutăţi. Mai întâi de toate, vechea deblocare cu ajutorul recunoaşterii faciale a fost net îmbunătăţită. Jucându-mă cu noile opţiuni, am setat o parolă şi am m-am întrebat de ce nu se activează protecţia cu PIN, pentru a-mi dau seama câteva secunde mai târziu că de fapt totul merge aşa cum trebuie şi că recunoaşterea facială a devenit pur şi simplu foarte rapidă şi extrem de discretă. Cea de-a doua noutate interesantă face parte tot din Smart Unlock şi foloseşte echipamentele Bluetooth sau NFC pentru deblocarea telefonului. Creată aparent pentru accesoriile inteligente, aceasta facilitate se poate folosi fără nici o problemă cu orice echipament de acest gen şi este o adevărată plăcere să legi, de exemplu, telefonul de sistemul audio Bluetooth de acasă şi acesta să se deblocheze atunci când intri pe uşă.
Apărute pe tabletele Android 4.2 şi implementate ocazional de producători şi pe alte produse, conturile multiple de utilizator au poposit acum oficial şi pe telefoanele Android. Fiecare utilizator beneficiază de propriul său spaţiu personalizat cu setările, conturile şi aplicaţiile sale, singurul punct comun fiind faptul că actualizarea aplicaţiilor se face pentru toţi utilizatorii în acelaşi timp. Administratorii terminalului pot crea conturi simple, caz în care pot restricţiona doar accesul la telefonie şi SMS, sau pot crea profiluri restricţionate pentru conturile noi. Acest ultim mod de lucru este oferit, din nou, doar pe tablete.
La prima iniţializare pe curat a unui telefon Android 5.0, utilizatorul va observa câteva noutăţi interesante. Mai întâi de toate, Android 5.0 se integrează cu autentificarea în doi paşi Google, ceea ce este o veste foarte bună pentru cei care o folosesc. Trecerea de la vechiul telefon Android 2.3 (sau mai nou) a fost şi ea îmbunătăţită, Android 5.0 folosind autentificarea prin NFC şi transferul prin Bluetooth pentru a copia toate informaţiile şi setările necesare unei migrări fără dureri de cap.
Platforma Android a beneficiat şi până acum un sistem de backup online, însă acesta a fost o glumă destul de nesărată deoarece funcţiona doar când voia şi nu ştiai niciodată dacă se va activa sau nu pe un terminal nou. Odată cu Android 5.0, acest sistem a fost refăcut şi funcţionează mult mai bine. Mai întâi de toate, Google va stoca în plus toate setările şi datele unei aplicaţii instalate şi le va restaura atunci când aceasta va fi reinstalată. Mai utilă este însă opţiunea de a salva profiluri individuale pentru fiecare telefon activat în parte şi de a-l restaura la alegere pe oricare dintre acestea în timpul procedurii iniţiale de setare a unui telefon nou.
În final, cea mai ascunsă dar şi cea mai importantă modificare este apariţia Android Runtime ART) , care înlocuieşte vechea maşină virtuală Dalvik. Acum şapte ani, când a anunţat dezvoltarea platformei Android, Google a ales platforma Java şi a implementat o maşină virtuală (Dalvik VM) pentru a rula acest cod. Implementarea are avantaje indiscutabile, dezvoltatorii scriind o singură aplicaţie care poate funcţiona indiferent de arhitectura terminalului deoarece doar maşina virtuală trebuie compilată de către producătorul telefonului pentru fiecare platformă ARM, MIPS sau x86 în parte.
Java este însă lent, aşa că Google a ales de la bun început bytecode, adică ceva mai mult decât un simplu limbaj interpretat şi ceva mai puţin decât un cod nativ. Deşi a adăugat pe parcurs compilare nativa în timp real (JIT), multiprocesare şi Garbage Collector, în timp s-a observat destul de clar că Dalvik nu mai poate face cerinţelor moderne şi puterii imense de procesare a noilor platforme mobile.
Disponibil încă de la Android 4.4, dar într-o formă experimentală, noul ART este un pas înainte. Pentru utilizator, această modificare va fi practic invizibilă, însă aplicaţiile nou instalate pe telefon vor fi compilate de la bun început în cod maşină şi vor funcţiona la parametri (teoretic) mai buni. Avantajul codului unic din cadrul aplicaţiilor se păstrează, însă în locul compilării repetate segmentate în timp real oferită de JIT, acum avem de-a face cu o compilare reală definitivă. Singura penalizare este consumul ceva mai mare de timp de procesor după instalarea unei aplicaţii noi şi, în cazul actualizării unui telefon mai vechi la Lollipop, de timpul foarte mare necesar compilării aplicaţiilor deja instalate. Bineînţeles, nu trebuie uitată noua compatibilitate cu arhitectura ARMv8 pe 64 de biţi, dar acesta este doar începutul unui drum lung către migrarea completă la noua arhitectură.
Google afirmă că trecerea la ART va oferi performanţe mai bune şi autonomie mai mare. Nu am testat noul sistem de operare decât pe un singur terminal Nexus 4 şi de-a lungul unei perioade de numai şase zile, aşa că îmi este greu să trag o concluzie clară. Interfaţa şi multitasking-ul sunt rapide, ceea ce este nemaipomenit pentru un telefon vechi de acum doi ani. Unele aplicaţii par mai sprintene, cum ar fi de pildă Facebook sau Twitter, însă altele, cum ar fi de pildă Skype, pornesc chiar mai greu decât înainte. Impactul adevărat îl vom vedea în lunile care vor urma, atunci când vom avea mai multe terminale Android 5.0 şi vom avea o imagine mai clară asupra acestei importante schimbări.