Bănuiesc că orice internaut normal la cap şi care nu se consideră neprihănit mai dă câteo tură de download pe siturile de file-sharing direct. Şi de-acolo extrage, mult mai rapid decât de pe torente, fişiere deseori voluminoase. Iar acestea sunt de obicei feliate, adică împărţite în arhive mai mici. Odată descărcate toate acestea, urmează recompunerea fişierului original cu ajutorul unui utilitar de arhivare-dezarhivare ca WinRAR sau WinZIP. Ce te faci însă când aşa nu merge?
AlZip
Din câte am observat, WinRAR este unul dintre cele mai populare programe de dezarhivare pentru Windows. L-am folosit şi eu intensiv o vreme, apoi am dat peste utilitarul open-source şi 100% free 7Zip. Cele două sunt destul de apropiate în funcţii, număr şi tipuri de arhive manageriate. Eventual, 7Zip s-ar putea să nu atragă vizual la fel de mult (are interfaţa niţel seacă).
Ei bine, pentru cei obişnuiţi cu simplitatea extremă şi designul friendly al WinRAR, programul AlZip este o excelentă alternativă. Mai ales că de AlZip vei avea neapărată nevoie pentru dezarhivarea fişierelor cu extensia .alz. Ori pentru recompunerea fişierelor mari rupte în arhive de 10MB – 100MB care au extensii gen .a00, .a01, .a02,…, .alz.
Programul acesta se află în topul celor mai populare soft-uri în ţara de origine a sa, anume Coreea. Instalerul are doar vreo 6MB, nu face parte din categoria „bloated software”, iar preţul licenţei este de 30 USD per utilizator – începând cu cea mai recentă versiune stabilă (7.4). 60 zile e perioada de graţie (trial). Dacă prinzi o versiune mai veche pe undeva e mai bine: versiunile anterioare sunt gratuite pentru uz necomercial. Pentru meniuri, cu excepţia limbii române, AlZip le ştie pe aproape toate :-). Se descurcă cu 35 de formate de compresie, arhivare, cu imagini ISO sau cu CD-urile virtuale (LCD).
HJ-Split
Tot atunci când cobori de pe net fişiere mai mari de o sută de MB (de obicei prin intermediul siturilor de sharing), acestea pot fi tăiate în ‘bucăţi’ cu extensiile .001, .002, …. . În acest caz te vei folosi de serviciile lui HJ-Split. Acest utilitar gratuit de la FreeByte.com nu necesită instalare, are doar 300KB (deci îl poţi rula direct de pe un CD sau un stick de memorie), este compatibil cu cele mai populare sisteme de operare. Îl poţi folosi nu numai pentru a recompune un fişier din câteva mai mici, dar şi pentru a împărţi la rândul tău un video (excursia ta de 1GB în Bucegi filmată cu camera foto) pentru a-l trimite amicilor, fără bătăi de cap, prin diverse aplicaţii de mesagerie instant, e-mail ş.a.
Avantajul aşa numitor splitere-joinere de fişiere în faţa aplicaţiilor de arhivare-dezarhivare (deşi impropriu le-am inclus pe toate într-o oală) este viteza de „mărunţire” şi respectiv de recompunere a unui fişier mare. HJ-Split permite şi verificarea integrităţii fişierelor printr-un anumit algoritm de CheckSum. Util pentru file-uri chiar mai mari de 10GB, potrivit dezvoltatorilor.
Când fişierele de tipul .001, .002 ş.a. nu pot fi alăturate cu HJ-Split poţi încerca şi:
FFJS
FFJS (The Fastest File Splitter and Joiner) este o unealtă similară lui HJSplit, dar îmbunătăţită şi folositoare când dai peste fişiere cu extensii de forma ._a, ._b, ._c. Soft-ul permite şi verificarea integrităţii fişierelor pentru care dispui de aşa numitul MD5 sum. După denumire, s-ar zice că soft-ul e cel mai rapid în împărţirea şi recompunerea fişierelor.
Extensia .VNW
Iarăşi dă bunul Dumnezeu să ajungi într-un spaţiu întunecat ca RapidShare, MegaUpload etc. – situri pe care găseşti cam de toate. Şi de-acolo îţi face cu ochiul ceva, de pildă un album de muzică – necopiraitată fireşte, ceva trance-simfonic compus de nepotul lui Bach. Şi să zicem că albumul are 1GB, dar e împărţit în 10 fişiere de câte 100MB ce au în coadă .vnw. Ei bine, şi .vnw e oareşce tip de arhivă, mai şmecher doar prin denumire. În fapt, e compatibil .rar. Aşadar dacă te întâlneşti cu fişierulXZY.vnw, pur şi simplu îl redenumeşti în fişierulXYZ.rar şi îl dezarhivezi cu WinRAR.
P.S. Aştept să fiu acuzat că invit lumea la furt de pe net de materiale cu copyright, căci articolul face referire printre altele la file-sharing – ceea ce în capul multora coincide cu download-ul ilegal de filme sau muzică. Fireşte că e imposibil să-ţi închipui că unii caută documentare sau colecţii de documentaţie tehnică, ale căror drepturi de copiere sunt destul de flexibile, dar exista foarte mult material disponibil pe Internet in mod legal.