Cum vor putea vedea oamenii peste 1.000 de ani fişiere JPG? Sau
cum vor putea citi documente create cu Microsoft Office 2010? Poate
că nimeni dintre noi nu s-a gândit la această problemă, însă un
grup de oameni de ştiinţă au făcut-o. Hieroglifele egiptenilor încă
mai sunt păstrate pe pereţii unor temple, însă de-abia în secolul
19 a fost descoperită piatra
Rosetta care a permid descifrarea lor. Aceeaşi problemă se pune
şi în cazul moştenirii digitale pe care o va lăsa generaţia
noastră. Cum vor putea citi peste poate mii de ani unităţi
de stocare din 2010 cu imagini, poze şi filme? Ştim noi la
ce nivel de dezvoltare se va ajunge atunci şi dacă acele sisteme de
operare vor mai recunoaşte extensiile JPG, DOC sau AVI?
În aceste condiţii a fost iniţiat un proiect de patru ani în
valoare de 15 milioane de euro numit Planets
Digital Genome TimeCapsule. El se desfăşoară în ceea ce este
numite Fortul Knox Elveţian, un centru de date situat la propriu
într-un munte din ţara cantoanelor. Mai precis, totul este stocat
într-un fost buncăr militar cu protecţie la un eventual atac
nuclear.
Capsula în sine este o cutie de metal ce conţine o
fotografie JPEG, un mesaj scris cod sursă JAVA, un film în format
MOV, o pagină Web în format HTML şi o broşură în format
PDF. Fiecare dintre acestea dispune de copii în formate
mai avansate, cum ar fi JPEG2000 sau MPEG4 şi sunt stocate în
diverse moduri. Biţii sunt imprimaţi pe hârtie şi microfilm, iar
fişierele propriu-zise sunt scrise pe dischete, CD-uri, DVD-uri,
stick-uri USB şi HDD-uri. Capsula urmează să fie verificată
peste 10, 20, 30, 50 şi 100 de ani pentru a fi observat gradul de
degradare al informaţiilor şi modul în care tehnologia din
acel moment poate să rezolve problema. Mai multe detalii despre
proiect găsiţi accesând link-urile de la Sursă.