Lansat în anul 1993 de către Institutul Fraunhofer, formatul MP3 (MPEG-2 Audio Layer III) a revoluţionat modul în care distribuim şi ascultăm muzică, cu implicaţii majore asupra industriei muzicale care a trebuit să se adapteze din mers unei lumi în care orice melodie poate fi descărcată online şi ascultată fără să achiziţionăm din magazin albumul complet.
Devenit standardul de facto pentru muzică în format digital, MP3 a putut fi utilizat cu orice dispozitiv de redare în baza unui acord de licenţiere a cărui valabilitate tocmai a expirat. Departe de a fi o problemă în contextul actual, oprirea suportului legal pentru formatul MP3 dă undă verde înlocuirii acestuia cu una dintre alternativele mult mai performante dezvoltate în ultimii ani.
Oferit de Institutul Fraunhofer ca o evoluţie a formatului MP3, AAC (Advanced Audio Coding) este adoptat treptat la nivelul industriei, chiar dacă nu atât de rapid pe cât ar dori promotorii săi. Lipsa opţiunii pentru licenţierea formatului MP3 ar trebui să accelereze însă acest proces.