Pirateria de ieri şi de azi – editorial

Vă mai amintiţi de începuturile pirateriei, când dischetele erau cam singura modalitatate prin care puteam face rost de jocuri şi programe? Ce reţele, ce Internet? Habar nu aveam de aşa ceva. Dar de perioada de aur a CD-urilor, comercializate de tarabagii îmbrăcaţi în trening (şi acela contrafăcut), gata să plece ca din block-start la semnalul „şase, vine poliţia”?

Ce puls zvâcnea pe piaţa neagră a software-ului în anii ’90, câtă forfotă şi cât entuziasm. Aş spune că pirateria avea un farmec aparte, pentru că majoritatea dintre noi o consideram o formă de comerţ ca oricare alta, legală. Cine nu e de acord înseamnă că nu a prins acele vremuri şi nu are de unde să ştie (sau a trăit în munţi, fără curent electric).

Mergeai în locurile cunoscute, de obicei duminica (când oamenii buni şi credincioşi erau la slujbă, la biserică) şi dădeai un „search” cu privirea printre sutele de dischete şi CD-uri expuse ca la un târg de artă. Găseai sau nu ceea ce căutai, până la urmă tot plecai cu ceva.

Dacă erai nehotărât, băieţii din „lotul olimpic”, seniorii, se uitau la faţa ta şi îţi recomandau: „Mega summer hits mix”, AutoCAD R14 sau „Best strategy games”. Nu serveai nimic dintre toate acestea? Nicio problemă. Din geanta de sub masă scoteau la înaintare artileria grea – colecţia de CD-uri XXX cu starlete precum Gina Wild sau Sylvia Saint. Cine putea să reziste unor asemenea tentaţii?

Odată ajuns acasă, intrai încălţat şi te opreai direct la calculator să verifici ce e pe disc. Nu de puţine ori se întâmpla ca discheta să aibă sectoare „bad”, iar CD-ul să dea rateuri, să nu poată fi citit. Alteori, aveai surpriza să dai peste aplicaţii care îţi cereau să introduci codul de validare – absent de pe carcasă. Teribile momente.

După ce îţi ştergeai transpiraţia rece de pe tâmple, îţi luai inima în dinţi şi alergai înapoi în târg, pregătindu-ţi din timp discursul de convingere. Cu puţin noroc, problema se rezolva la faţa locului, fără prea multe discuţii. Alteori, ghinion, nu mai găseai pe nimeni sau micii negustori erau de neînduplecat. Atunci rosteai clasicul „asta e” şi te linişteai. În următoarea săptămână reveneai în talcioc ca un soldat experimentat, înarmat cu mai multă atenţie, gata să observe orice detaliu compromiţător.

Astăzi, vânzătorii ambulanţi de materiale piratate sunt istorie. Epoca Internetului i-a îngropat cu tot cu CD-uri şi DVD-uri, iar cei care în anii ’90 cumpărau de la tarabele stradale stau acum ţintuiţi pe scaun, în faţa unui monitor, alături de cel mai bun prieten din online – motorul de căutare.

Video – organizaţiile anti-piraterie distrug ultimele rămăşiţe ale pirateriei cu CD-uri

Nimic nu mai e spectaculos, totul se află la un click distanţă, vorba aceea. Internetul „rulează” la propriu zeci de mii de tone de torente şi un procent covârşitor de utilizatori PC descarcă muzică, filme şi software – cele mai multe protejate de legea drepturilor de autor. Desigur, şi organizaţiile anti-piraterie vegetează în faţa calculatorului, iar din când în când mai amendează câţiva amărâţi aleşi ca la tombolă din lista utilizatorilor de DC++ şi de torrente.

O dată pe an, poate de două ori de dragul senzaţionalului, trimit o echipă de mascaţi care confiscă materialele piratate, calculatoarele şi-l saltă pe presupusul infractor. Televiziunile parcă ştiu deja şi sunt pregătite să filmeze marea acţiune. Cunoscătorii ţin însă calculatorul curat – download-urile şi sharing-ul puse direct pe memorii şi hard disk-uri externe pe care le pot ascunde rapid, aşa încât întreaga operaţiune, atât de mediatizată, este în realitate doar praf în ochii celor care înghit fără să mestece.

Poveştile cu amenzi şi arestări generează doar o teamă de moment, căci lucrurile se aşează încet încet şi numărul de utilizatori de DC şi torrente se reface, ba chiar sporeşte dacă ne uităm pe statistici.

În momentul de faţă, conform Isohunt.com, sunt indexate 544 de site-uri BitTorrent, cu peste 7,5 milioane de torrente active, aproximativ 13.000 de TB de informaţie (sau 13 Petabytes) şi aproape 30 de milioane de legături (peers), în vreme ce la sfârşitul lui 2009, utilizatorii acestor site-uri împărţeau între ei cam 10 Petabytes de informaţii.

Aşadar, ca orice buruiană, pirateria se dovedeşte mai adaptabilă decât organizaţiile care luptă împotriva acestui fenomen. Fără a încuraja lumea să pirateze, încheiem cu un citat: „Nu supravieţuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai uşor adaptabile” – Charles Darwin.