Administratorul unei centrale electrice convenţionale foloseşte minarea de monede Bitcoin ca mijloc de eficientizare a producţiei de energie

În timp de fermele eoliene şi parcurile fotovoltaice sunt criticate pentru inconsistenţa cu care furnizează energie electrică, orice nor apărut pe cer sau lipsa vântului oprind efectiv activitatea, termocentralele bazate pe arderea de combustibili fosili se înscriu în cealaltă extremă, având absolută nevoie de consumatori care să folosească energia produsă.

O centrală electrică de tip convenţional, fie de tipul cu gaze naturale, cărbune sau păcură, are nevoie de timp pentru a fi pornită şi oprită, generatoarele bazate pe turbine cu abur neputând trimite energie imediat în reţea şi nici limita foarte repede surplusul generat. În mod inevitabil, asta se traduce în poluare suplimentară, deoarece gazele arse, cu folos sau nou, ajung oricum să fie evacuate în atmosferă.

Adresând această problemă, o fabrică din Dresda, în statul american New York, testează folosirea surplusului de energie într-un scop vag folositor, pentru alimentarea echipamentelor responsabile cu generarea monedei Bitcoin. Sigur, poluarea în atmosferă rămâne, dar măcar energia altfel irosită poate valorificată prin vânzarea criptomonedelor astfel generate.

Compania numită Greenidge Generation a dezvăluit că folosirea energiei electrice în surplus permite alimentarea a oeste 7.000 echipamente de minat, producând în mod cumulat până la 5.5BTC (aproximativ 45.000 de dolari) pe zi.

Chiar dacă nu rezolvă problema poluării, afacerea este considerată un succes, banii putând fi, teoretic, folosiţi în alte scopuri productive.

Există limitări. Este posibil ca această metodă de limitare a pierderilor să funcţioneze pentru gazul natural, dar să nu funcţioneze la fel de bine cu sistemele energie regenerabilă, unde este mai rezonabilă înmagazinarea energiei pentru mai târziu. Viabilitatea pe termen lung ar putea fi, de asemenea, problematică, volatilitatea cotaţiilor Bitcoin riscând să aducă în orice moment activitatea din zona de profit în cea de pierdere netă, dacă sumele obţinute prin vânzarea monedelor generate depăşesc costurile operaţionale.