Tehnologia modernă avantajează și inițiativele de tip SETI pentru descoperirea civilizațiilor extraterestre, permițând „examinarea” a 10 milioane de stele în căutarea semnelor de viață inteligentă.
Din păcate, studiul publicat în cadrul Astronomical Society of Australia nu a sos la iveală nimic promițător, în ciuda faptului că operațiunea a inclus 4096 de antene ultra-sensibile, răspândite în locații izolatr (și implicit cu foarte puțin zgomot radio asociat civilizației umane) din vestul Australiei.
Proiectate cu gândul la un raport cât mai bun performanță/preț, dispozitivele folosite „sunt mici antene asemănătoare unui păianjen care stau pe pământ”, explică Chenoa Tremblay, coautor la studiu și astrofizician la CSIRO, o organizație de cercetare științifică a guvernului australian.
Folosită pentru a asculta „tehno-semnături” sau dovezi ale tehnologiei extraterestre, rețeaua de antene a fost îndreptată spre o porțiune a cerului din jurul constelației Vela. Regiunea a fost aleasă datorită faptului că este interesantă din punct de vedere științific, un număr foarte mare de stele concentrate în acea zonă apărând în urma unor explozii stelare străvechi, care au răspândit cantități enorme de elemente chimice necesare vieții, totodată creând condiții ideale pentru formarea de noi stele. Reducând și mai mult costurile, căutarea vieții extraterestre se suprapune cu alte lucrări științifice care studiază această regiune, pentru a înțelege ciclul de viață al stelelor.
Deși am ascultat regiunea Vela timp de 17 ore, nu am reușit detectarea unor semnale radio necunoscute. În mod remarcabil operațiunea a centralizat semnale radio provenind de la peste 10,3 milioane de surse stelare și a inclus șase exoplanete cunoscute (probabil că mai există multe în regiune). Echipa a notat inițiativa este similară celei de a găsi un obiect pierdut într-un ocean, dar studiind „un volum de apă echivalent unei piscine olimpice”.
Totodată, studiul pornește de la premisa cum că civilizațiile extraterestre descoperite sunt oarecum asemănătoare celei terestre, în sensul că acestea comunică folosind unde radio, într-un mod cât de cât inteligibil sau măcar detectabil pentru noi. În realitate, este posibil ca viața inteligentă să nu fi dezvoltat capacitatea de a comunica prin semnale radio, sau din contră, să fie atât de avansată încât a renunțat de mult timp la această tehnologie în favoarea unor alternative mai eficiente (ex. fibră optică, sau comunicare cu ajutorul fasciculelor laser), complet nedetectabile pentru un observator extern.