O echipă de cercetători susţine că, pe o piatră găsită în Himalaya, se află cea mai veche imagine cunoscută care reprezintă o supernovă. Timp de zeci de ani s-a crezut că inscripţia de pe piatră, realizată cu aproximativ 3.600 de ani î.e.n., este o scenă de vânătoare.
Totuşi, două obiecte cioplite în piatră le-au atras atenţia cercetătorilor. Aceştia au tras concluzia că este vorba despre două corpuri cereşti. Chiar în perioada în care a fost realizată imaginea a avut loc Supernova HB9, iar de pe Pământ fenomenul a fost uşor observat. Astfel, cele două corpuri cereşti din imagine reprezintă, potrivit cercetătorilor conduşi de astrofizicianul Mayank Vahia, Luna şi lumina – comparabilă cu cea a satelitului natural al planetei – vizibilă în timpul fenomenului.
O supernovă este o explozie stelară mai puternică decât o novă. Supernovele sunt extrem de luminoase şi cauzează o explozie de radiaţii care adesea este mai strălucitoare decât o întreagă galaxie, înainte de a dispărea după câteva săptămâni sau luni. De-a lungul acestui interval, o supernovă poate radia tot atâta energie cât ar putea emite Soarele pe toată durata sa de viaţă.
Piatra a fost descoperită în 1960. În imaginea de pe ea apar doi vânători, un animal şi două discuri, despre care s-a crezut iniţial că reprezintă Luna şi Soarele.