Cercetătorii propun un sistem de clasificare al contactelor cu extratereştrii similar cu scara Richter

Sute de cercetători îşi petrec anual timpul de muncă în căutarea de semne de viaţă extraterestre. Aceştia găsesc din când în când câte un semnal radiu ciodat, însă de cele mai multe ori se dovedesc a fi din surse uşor de explicat. Pentru a evita crearea unor isterii legate de semnalele „extraterestre”, cercetătorii propun un sistem de clasificare numit Rio 2.0, care va încearca să stabiliească nivelul de probabilitate al veridicităţii pentru fiecare eveniment raportat în parte.

Sistemul Rio 2.0 funcţionează pe o scară de la 0 la 10, unde zero înseamnă că semnalul nu provine din surse extraterestre, în timp ce 10 este echivalentul unei sonde extraterestre care orbitează în jurul Pământului, sau strângerea mâinii unui extraterestru (întâlnire de gradul III), conform declaraţiilor lui Duncan Forgan, unul dintre cercetătorii care a lucrat la acest proiect în cadrul Universităţii din St Andrews. Sistemul nu este tocmai diferit de o scară pentru cutremure precum Richter sau Mercalli.

Semnalele care vor fi catalogate folosind calificative Rio 2.0 vor fi apoi verificate de către alţi cercetători şi notate din nou, sistemul Rio 2.0 putând fi folosit în mare parte de către oricine, fără foarte multă pregătire în domeniu. Majoritatea fenomenelor înregistrate în centrele Seti (search for extraterrestrial intelligence) pot fi cu uşurinţă explicate, de multe ori antenele prinzând semnale de la staţii de emisie-recepţie din împrejurări, sau înregistrează semnale cauzate  de slaba calibrare sau alte defecţiuni.

Dintre evenimentele înregistrate de curând folosind metode de căutare a vieţii în afara sistemului solar pot fi amintite megastructura din jurul unei stele, care se credea a fi construită de către o civilizaţie avansată, lucru care s-a dovedit a fi fals şi mesajul „wow” pe care cercetătorii ruşi l-au înregistrat crezând că provine din spaţiu. Folosind sistemul Rio 2.0, aceste descoperiri ar putea fi clasificate şi apoi verificate de către alţi cercetători, pentru a putea ajunge la o concluzie înainte ca acest tip de informaţii să ajungă în presă, care ar putea risca să dea mai departe ştiri false.