Reactoarele bazate pe fuziune nucleară sunt de mulți ani considerate o alternativă curată și foarte promițătoare la energia atomică, ce ar putea acoperi întreg necesarul de consum al civilizației umane. Problema este că duplicarea reacțiilor care se produc în nucleul soarelui nu este o sarcină deloc ușoară, mai multe reactoare-prototip fiind construite de-a lungul timpului. De fiecare dată, testele practice nu au făcut decât să arate cât de mult mai e de lucrat până la obținerea unui design funcțional.
Chiar dacă nici acesta nu oferă toate răspunsurile, cel mai nou prototip de „soare artificial” creat de sud-coreeni a reușit să susțină reacții de fuziune nucleară timp de 20 secunde, depășit propriul record de 8 secunde stabilit în anul 2019. Botezat Korea Superconducting Tokamak Advanced Research (KSTAR), acesta folosește câmpuri magnetice generate cu electromagneți superconductori pentru a recrea fuziunea nucleară ce apare în nucleul soarelui. Scopul este ca reacțiile ce apar ala temperaturi de peste 100 milioane grade celsius să fie controlate și gestionate în siguranță folosind câmpuri magnetice.
Atingerea acestei temperaturi este condiție esențială pentru ca vibrațiile atomilor de hidrogen să devină suficient de energetice încât ciocnirile rezultate să depășească forțele electrice de repulsie dintre protoni. Rezultatul este un proces numit fuziune termonucleară în care atomii de hidrogen sunt contopiți în atomi de heliu ceva mai ușori + energie.
Având la bază un combustibil practic inepuizabil cum este hidrogenul, fuziunea nucleară ar putea deveni o valoroasă sursă de energie alternativă, în măsură să reducă sau chiar elimine dependența omenirii de combustibilii fosili.
Directorul Si-Woo Yoon, al Centrului de Cercetare KSTAR de la KFE, a explicat reușita într-o declarație de presă: „Tehnologiile necesare pentru operațiuni de lungă durată folosind plasmă de 100 milioane de grade sunt cheia realizării energiei de fuziune. Succesul KSTAR în controlarea plasmei de înaltă temperatură timp 20 de secunde reprezintă un moment de cotitură în asigurarea tehnologiilor de înaltă performanță pentru operațiuni cu plasmă, componentă critică pentru obținerea unui reactor comercial de fuziune nucleară. ”