Înlocuitorul Hubble, Telescopul Spațial James Webb, este finalizat și va ajunge curând pe rampa de lansare

Dezvoltat începând cu anul 1996, telescopul Spațial James Webb este cu siguranță cel mai complex și costisitor observator stelar creat vreodată. Intenționat pentru lansare în anul 2007, înlocuitorul telescopului Hubble a suferit numeroase amânări, costurile suportate până acum de NASA depășind 10 miliarde dolari (față de 500 milioane dolari, cât era estimarea inițială). Însă ce a fost mai greu este deja în urmă, inginerii NASA parcurgând acum etapa finală de împachetare și livrare produsului finit către rampa de lansare, într-o locație din Guiana Franceză.

Beneficiar a mai multor misiuni de mentenanță și upgrade al echipamentelor esențiale, Telescopul Hubble a depășit până și cele mai optimiste așteptări de longevitate. Însă după 30 de ani, acesta dă semne majore de oboseală, ultimul incident manifestat prin defectarea unui computer esențial având nevoie de multe săptămâni pentru soluționare, deznodământul favorabil fiind obținut cu ajutorul numeroaselor echipamente lăsate în urmă pentru redundanță. Din păcate, fără opțiunea unei noi misiuni de „renovare” cu echipaj uman, Telescopul Hubble își are zilele numărate. Și oricum, de-a lungul anilor, tehnologiile disponibile pentru telescoape terestre au avansat atât de mult încât imaginile obținute le pot concura pe cele obținute de Hubble.

Cu mult mai ambițios decât Hubble, Telescopul Spațial James Webb schimbă oglinda principală de 2.4 metri a modelului actual cu o oglindă de 6.5 metri, alcătuită din mai multe segmente. Cumulat cu sisteme de stabilizare și optică mult mai performantă, noul telescop ar trebui să obțină imagini mult mai clare decât orice observator terestru.

O altă diferență între Hubble și Telescopul Spațial James Webb este „locația” aleasă pentru instalare. În timp ce Telescopul Hubble a fost plasat pe o orbită circumterestră ceva mai înaltă, James Webb are ca destinație o locație din spațiu numită L2. Concret, aceasta se află în direcția soarelui, la o distanță de Pământ unde gravitația terestră și cea a Soarelui se anulează reciproc, creând o „insulă” de stabilitate unde sateliții artificiali pot rămâne aproximativ nemișcați, urmând Pământul pe orbita sa în jurul soarelui fără a-l înconjura în mod periodic. Astfel, Telescopul James Webb va fi mereu într-o poziție aproximativ staționară, raportat la stelele de pe cer, putând desfășura observații astronomice în regim non-stop. Spre comparație, câmpul de vizibilitate al telescopului Hubble este periodic obstrucționat de tranziția planetei pe care o orbitează, iar fluxul de energie primit de panourile solare nu este continuu. În plus, traversarea periodică a conului de umbră al pământului creează și alte complicații cu variațiile de temperatură. În schimb, Telescopul James Webb vine cu propriul „parasolar” permanent, permițând amplasarea oglinzilor mult mai voluminoase complet expuse spațiului cosmic, fără grija ca expansiunea termică indusă de variațiile de temperatură să dea peste cap geometria foarte precisă a telescopului.

Per total, Telescopul James Webb este un echipament extrem de complex, lansarea sa în spațiu și punerea în funcțiune fără probleme majore reprezentând o provocare uriașă, eșecul echivalând cu întoarcerea astronomiei în era de dinaintea Telescopului Hubble.