NASA critică planurile SpaceX de a pune 30.000 de sateliți pe orbită: Prea mult „gunoi”

NASA pune sub semnul întrebării planurile SpaceX de a lansa 30.000 de sateliți, acuzând compania lui Elon Musk de „poluarea” orbitei Pământului cu viitoare gunoaie spațiale.

Potrivit unui studiu publicat de o companie numită RS Components, Rusia și nu Statele Unite se află pe primul loc din punct de vedere al „gunoaielor” rămase pe orbita Pământului după misiunile spațiale desfășurate în ultima jumătate de secol. Însă mod paradoxal, succesul unei companii private este pe cale să răstoarne acest clasament.

Potrivit datelor din 2020, Rusia „conduce” cu 14.403 piese de gunoi spațial, urmată pe locul doi de către SUA, cu 8.734 de bucăți. Urmează China (4.688), Franța (994) și India (517). Marea Britanie este răspunzătoare pentru o singură piesă, după ce alte trei resturi au intrat reintrat recent în atmosfera pământului.

Fondată ce celebrul antreprenor Elon Musk, SpaceX este compania din spatele rețelei de internet broadband prin satelit, Starlink. Însă cei peste 2000 de sateliți deja lansați pentru programul Starlink constituie doar începutul „coșmarului”, resimțit deja de astronomii care găsesc tot mai dificilă desfășurarea obținerea de imagini care nu sunt traversate de câte un satelit artificial.

Reacția publică exprimată de NASA vine după ce SpaceX a retrimis autorității americane FCC o solicitare pentru aproparea unei licențe numită Starlink Gen2. Trimisă prima dată în anul 2018, solicitarea vizează aprobarea lansării a încă 12000 de sateliți pe orbită circumterestră de joasă altitudine (cu durată de viață limitată în timp și garantați să dispară prin reintrare în atmosfera Pământului).

Problema este că, deși sateliții Starlink sunt teoretic plasați pe orbite cu altitudine inferioară celor cu durată mai mare de exploatare, evitând astfel riscul de coliziune, prezența acestora în număr atât de mare ridică mari probleme în ce privește monitorizarea obiectelor individuale și probabilitatea apariției de coliziuni secundare. Spre exemplu, chiar și doi micro-sateliți care se intersectează pe o orbită relativ joasă pot genera nenumărate alte resturi care să se propage nedetectabil pe traiectorii care intersectează orbitele altor sateliți. Și cum inclusiv resturi de dimensiunea unui fir de nisip se comportă precum veritabile proiectile la viteze măsurate în mii de kilometri pe oră, șansele ca distrugerea accidentală a doi sateliți să aibă efecte catastrofale nu sunt deloc neglijabile.

Spre exemplu, în anul 2016 un mic obiect din spaţiu a făcut o gaură de 40 de cm în satelitul Sentinel-1A al ESA. Vehiculul spațial este parte a Programului Copernic, cel mai mare proiect de observaţie a Terrei din istorie. Satelitul scanează cu ajutorul tehnologiei radar suprafaţa planetei şi trimite date la sol.

Unele resturi spațiale reintră în atmosferă și ard sau cad la suprafața solului ori în oceane, dar altele rămân și trebuie înlăturate cumva în viitor. Au fost propuse mai multe tehnologii de neutralizare a acestor gunoaie, de la lasere puternice și până la sateliți înzestrați cu gheare, China experimentând în prezent tocmai un astfel de concept.

În timp ce NASA nu s-au opus categoric aprobării proiectului Starlink Gen2, oficialii agenției americane au solicitat în mod formal mai multe informații privind strategia Space X de atenuare a riscurilor create de lansarea unui numără atât de mare de sateliți.

„NASA vrea să se asigure că implementarea sistemului Starlink Gen2 este realizată cu prudență, într-o manieră care să susțină siguranța zborurilor spațiale și sustenabilitatea pe termen lung a mediului spațial”.