NASA ilustrează „spirala” modificărilor climatice într-o animație care nu lasă loc de interpretări

Pornind de la începutul erei industriale, în 1880, temperatura medie globală pare că a stagnat și chiar scăzut în prima parte a secolului XX, crescând sesizabil doar sub „efortul” celui de-al doilea război mondial și din nou, în perioada de expansiune rapidă a economiei globale, din anii ”70. Mai departe situația pare că a scăpat complet de sub control.

Oglindind în bună măsură creșterea populației la nivel global, prosperitatea unora dintre țările lumii și dependența tot mai mare de tehnologie, spirala încălzirii globale a accelerat semnificativ începând cu anul 1990, evoluția observată de la începutul secolului XXI părând să indice un trend de creștere exponențială, către dezastru.

Publicat pe canalul YouTube special creat de NASA pentru adresarea subiectelor pe tema schimbărilor climatice, clipul ilustrează evoluția temperaturii globale cu o animație sugestivă, luând forma unei spirale care pornește la începutul erei industriale și se termină cu anul 2021.

Dispusă în 3D, animația pare că ia forma conului unei tornade sau uragan, a cărui lărgire accelerată spre partea de sus arată cât de problematică este, de fapt, etapa în care ne aflăm acum. În realitate, lucrurile stau chiar mai rău decât atât, pandemia COVID-19 care în primă fază a determinat prăbușirea activității industriale, având ca efect „recuperarea” furibundă a economiilor lumii, realizată fără a ține cont de angajamentele anterioare privind reducerea emisiilor cu efect de seră.

Însă cireașa de tort pare să fie dată de efectul secundar al crizei economie declanșată de pandemia COVID, un război în toată puterea cuvântului pornit în inima Europei, antrenând efecte geopolitice a căror prioritate eclipsează cu totul urgența schimbărilor climatice. Vorbim, desigur, despre criza gazelor naturale. Sursă de energie relativ ieftină și nepoluantă, dacă ne raportăm la alternative (ex. cărbune), gazul natural trebuia să fie popasul către energia verde, de obținut într-un viitor nu prea îndepărtat, prin mijloace care nu există cu adevărat în prezent. Doar că, între timp, tot mai multe țări europene repun în funcțiune termocentralele abia scoase „la pensie” și redeschid mine de cărbune declarate neprofitabile. Mai departe, anunțurile privind extinderea duratei de exploatare a unor centrale nucleare care urmau să fie închise, sau planurile de construire a noi reactoare, par soluții de-a dreptul rezonabile.

Deși nu pare mult, o creștere de 1-2 grade a temperaturii medii globale poate avea consecințe aproape de neînchipuit. În realitate distribuția variază de la o zona la alta, zonele cele mai vulnerabile precum polii planetei resimțind creșteri de temperatură mult mai mari decât, spre exemplu, Deșertul Sahara. Și mai îngrijorătoare pentru omenire este tendința de amplificare a extremelor de temperatură, tot mai multe regiuni experimentând episoade cu temperaturi mult mai ridicate sau mai scăzute decât normalul perioadei, cumulat fenomene meteo extreme.

În prezent, oamenii de știință cred că temperatura globală va crește cu aproape 3°C până la sfârșitul secolului, cu consecințe dramatice asupra faunei globale și civilizația umană în mod special.