NASA ia în considere convertirea unui crater de pe Lună într-un imens radiotelescop

Deși pare desprins dintr-un film SF, proiectul NASA este perfect realizabil cu tehnologiile actuale și ar putea oferi o bună justificare pentru următoarea misiune pe Lună, cu  sau fără echipaj uman.

Profitând de particularitățile geografice ale satelitului natural al pământului, un radiotelescop amplasat pe partea „întunecată” a Lunii ar fi complet izolat de „poluarea” radio inerentă activităților umane, atingând o un nivel de sensibilitate imposibil de atins cu radiotelescoape terestre.

Important de știut, noțiunea de „parte întunecată” a lunii se referă de regiunea Luni orientată permanent în direcția opusă Pământului, nu la o zonă aflată în întuneric permanent. Deși, raportat la Soare, Luna se rotește în jurul axei sale la fel ca planeta noastră, durata unei zile Lunare este perfect egală cu durata unei orbite complete în jurul planetei Pământ, astfel că Luna arată mereu aceeași „față” către noi.

NASA a selectat deja proiectul pentru a primi finanțare prin programul său  NASA Innovative Advanced Concepts  (NIAC), urmând ca acesta să fie dezvoltat mai departe în anii ce vor urma.

Saptarshi Bandyopadhyay , expert în robotică la Laboratorul NASA JPL , propune realizarea acestui proiect folosind roboți specializați, a căror sarcină va fi instalarea unei plase de sârmă care să traverseze unul dintre craterele aflate într-o zonă a Lunii care rămâne permanent orientată în direcția opusă planetei noastre.

Proiectul telescopului lunar este unul dintre cele 23 de concepte care au primit parte dintr-o investiție de 7 milioane USD prin intermediul programului NIAC. Premiul Faza I constă în 125.000 de dolari pentru finanțarea unui studiu de nouă luni al ideii.

Printre propunerile analizate s-au mai numărat un concept pentru folosirea „pânzelor solare” ca metodă de propulsie , stații de aselenizare și un explorator robotizat pentru satelitul planetei Saturn, Enceladus.

NASA a subliniat că oricare dintre aceste proiecte ar avea nevoie de cel puțin un deceniu de cercetare suplimentară pentru a fi pus în priactică, niciunul dintre acestea constituind misiuni oficiale ale NASA, la momentul de față.