Ecranul cu diagonală de 9,7” are o rezoluţie de 2048 x 1536 pixeli, ceea ce ridică densitatea la un nivel respectabil de 264 ppi. Este adevărat, pe piaţă există produse cu densităţi mult mai ridicate, cum ar fi Samsung Galaxy Tab Pro 8.4 cu 359 ppi sau Google Nexus 7 2013 cu 323 ppi. În cazul unui un ecran cu diagonală mai mare, care trebuie ţinut şi mai departe de ochi, densitatea de 264 ppi este însă mai mult decât suficientă pentru afişarea unei imagini clare în care pixelii matricei LCD nu se fac remarcaţi.
Panoul IPS folosit de Allview oferă un nivel de negru bun, unghiuri ample de vizualizare şi culori cu o saturaţie naturală foarte plăcută. Este adevărat, acoperirea sRGB nu este prea grozavă deoarece chiar şi un banal test precum cel găzduit pe Lagom.nl scoate la iveală clipping-ul nuanţelor la saturaţii de peste 95%, însă acest aspect este întâlnit şi în cazul unor produse mult mai scumpe. Luminozitatea nu este în schimb prea impresionantă, ecranul începând să afişeze culori albe strălucitoare abia undeva pe la 75 de procente din puterea maximă. Tableta nu oferă nici un senzor pentru lumina ambientală, ceea ce înseamnă că va trebui să vă ajustaţi manual nivelul luminozităţii. În plus, cei care citesc pe întuneric vor fi deranjaţi de plaja surprinzător de limitată a ajustării iluminării de fundal, ecranul rămânând prea luminos pentru aceste condiţii chiar şi la puterea minimă.
Tratamentul oleofobic este mediocru, panoul protector de sticlă murdărindu-se uşor şi fiind greu de curăţat, iar prestaţia în lumina solară este foarte slabă. Controlul calităţii nu este prea grozav, modelul testat de noi având bleeding într-unul din colţuri. Ţinând însă cont de gama de preţ a tabletei şi privind în ansamblu prestaţia sa, ecranul este o surpriză plăcută.
Cea de-a doua surpriză ascunsă de tableta Allview este puternicul procesor Intel Atom din generaţia Bay Trail. Procesoarele din aceasta generaţie nu mai sunt o noutate, însă Viva i10G este prima tabletă ajunsă în mâinile noastre care împerechează o astfel de soluţie integrată Intel cu platforma Android. După cum se observă din rezultatele testelor, procesorul Intel Atom Z3735D a prestat mai puţin satisfăcător doar în GeekBench, unde acesta a fost penalizat la testele de calcul în virgulă mobilă şi memorie. Toate celelalte teste ne arată însă că avem de-a face cu un produs puternic cu performanţe care-l situează undeva la nivelul unui cip Qualcomm Snapdragon 600 sau chiar mai sus, rezultatul din 3DMark clasându-l aproape de puternicele Snapdragon 800/801 sau Exynos 5 Octa.
Soluţia integrată Atom de la Intel este secondată de o memorie RAM cu o capacitate generoasă de 2 GB şi o memorie internă cu o performanţe bune.
Din nefericire, tableta se încălzeşte exagerat de mult. Capacul metalic posterior degajă o căldură sesizabilă în condiţiile unei utilizări normale şi devine de-a dreptul fierbinte după jumătate de oră petrecută într-un joc mai pretenţios. Deoarece tabletele Windows cu procesoare Atom din generaţia Bay Trail pe care le-am testat nu s-au comportat aşa, am încercat să găsim o explicaţie şi ne-am lovit de cel mai prost management energetic întâlnit până acum.
După cum se observă din captura de ecran, deşi tableta nu făcea practic nimic, procesorul era supra-tactat constant la frecvenţa maximă de Burst, care nu ar trebui să fie atinsă decât în condiţii de încărcare mare. Probabil că un kernel bine optimizat va rezolva acest aspect, însă cumpărătorii nu cred că vor fi prea încântaţi de acestă idee.
Acest management de putere defectuos îşi pune amprenta şi asupra autonomiei. Deşi bateria are o capacitate consistentă de 8000 mAh, tableta are o autonomie mediocră: puţin peste trei ore şi jumătate în testul de browsing şi sub 6 ore în cel de redare video, adică cel mai slab rezultat întâlnit de noi până acum.
Ecran IPS QXGA bun
Platformă hardware puternică
Conectivitate 3G
Construcţie bună pentru această clasă
Autonomie
Versiune veche de Android
Camere foto
Supraîncălzire