Adio Sony Ericsson (2001-2011). 10 ani şi 10 telefoane de neuitat

E timpul să ne luăm adio de la telefoanele Sony Ericsson. La sfârşitul acestei luni, Sony a finalizat procedurile pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni de la Ericsson şi va produce soluţii mobile sub brand-ul Sony (telefoane, smartphone-uri, tablete). Ericsson nu va mai fabrica telefoane, dar va activa în continuare în domeniul comunicaţiilor (reţele fixe şi mobile), acolo unde are o tradiţie de peste 135 de ani.

De la mijlocul anilor ’90 şi până în octombrie 2001, Sony şi Ericsson au acţionat separat pe piaţa de telefonie mobilă. În acea perioadă, Ericsson era o companie importantă şi cu o vastă experienţă în domeniu, alături de Nokia, Motorola şi Siemens, în vreme ce Sony, un brand celebru pe segmentul de electronice (televizoare, CD-playere, Walkman playere, linii audio şi camere video profesionale), încerca să se afirme şi în lumea comunicaţiilor mobile.

Realizările Sony nu au rupt însă gura târgului. Telefoanele lor erau cunoscute ca având o autonomie slabă (iar atunci conta foarte mult cât te ţine bateria), un meniu greoi şi o fiabilitate scăzută, iar inovaţiile erau gustate doar de excentrici (navigarea cu jog wheel-ul spre exemplu).

Ericsson făcea telefoane foarte bune dar care, din cauza unui marketing slab, se aflau mereu în umbra celor de la Nokia. Suedezii au încercat să acapareze atenţia cu telefoane solide, rezistente la şocuri şi apă (Ericsson R310s), dar şi cu realizări stilate, precum Ericsson T20 sau T28 – lucru pe care l-au şi reuşit, dar nu în măsura în care să îi propulseze în topul producătorilor.

Sony şi Ericsson erau aşadar două companii ambiţioase, dar incomplete. Separat, nu aveau nicio şansă de a întrece granzii Nokia şi Motorola. Împreună, cine ştie?

Aşa a luat naştere Sony Ericsson, un joint venture ce îşi propunea să ofere telefoane de top, care să îmbine tehnologiile mobile deja consacrate cu divertismentul multimedia, aflat pe atunci în faza pioneratului. Produsele urmau să fie livrate de un motor de marketing experimentat şi competitiv.

Ceea ce a urmat a fost, cum ne place să descriem în termeni entuziaşti, un adevărat show. Chiar dacă minunea nu s-a întâmplat şi roadele colaborării nu au dus compania japonezo-suedeză pe primul loc în top, telefoanele Sony Ericsson au impresionat mulţi utilizatori şi au intrat în istorie într-un mod cât se poate de frumos.

Oricine interesat de telefoane mobile poate confirma acest fapt. Cei care nu cunosc realizările importante ale Sony Ericsson nu au încă buletin sau au trăit într-o lume paralelă. Pentru toţi aceştia, dar mai ales pentru cei care au apreciat şi apreciază telefoanele Sony Ericsson, am făcut o trecere în revistă a celor mai titrate 10 modele. Puteau fi evident mult mai multe, dar am preferat să menţionăm câte un singur telefon reprezentativ pentru fiecare an de activitate.

2002 – Sony Ericsson T68i

La şase luni de la începerea colaborării, Sony şi Ericsson au lansat T68i, un telefon high-end care arăta şi avea funcţii similare cu ultima realizare exclusiv Ericsson (T68): ecran cu 256 de culori, port infraroşu, Bluetooth, MMS şi E-mail. Ceea ce-l diferenţia era suportul pentru conectarea unei camere foto externe. Mai târziu, cu un upgrade de software, şi T68 putea realiza acest lucru.

În acea perioadă, Sony Ericsson T68i era unul dintre cele mai performante mobile de pe piaţă, având totodată un corp foarte elegant şi compact (101 x 48 x 19,5 mm; 84 de grame). Preţul de 500 de Euro îl plasa din păcate doar pe wishlist-ul persoanelor cu foarte mulţi bani. Sigur, ne aducem aminte de căile mai puţin oficiale prin care ne puteam procura astfel de telefoane, la un cost cât de cât accesibil: „Regia” era o adevărată piaţă neagră unde găseam produse pentru orice buzunar.

2003 – Sony Ericsson P900

În 2003, Nokia făcuse deja un brand celebru din Communicator, având în portofolie patru modele în serie (9000, 9110i, 9210 şi 9210i), plus încă un telefon inteligent (Nokia 7650).

Sony Ericsson se resemnase cu gândul că smartphone-ul lor, SE P800, nu poate rivaliza de unul singur cu numeroasele realizări ale Nokia. Era nevoie de un suflu nou şi ceva îmbunătăţiri, iar acestea au venit în forma lui P900, un telefon inteligent cu un hardware similar, dar cu un software mai nou şi cu un ecran ce uimea prin calitatea imaginii afişate, având nu mai puţin de 65.536 culori.

Smartphone-urile Nokia de la acea dată afişau doar 4096 culori şi erau voluminoase, dar răspunsul finlandezilor a venit cât se poate de prompt: Nokia 6600, lansat în aceeaşi perioadă (sfârşitul lui 2003). Chiar şi aşa, hardware-ul de pe Sony Ericsson era mai performant, aspect contra-balansat însă de sistemul de operare mai slab. Dovada, sistemul Symbian UIQ (dezvoltat de SE) a fost devansat de platforma Nokia Symbian S60 Series şi, într-un târziu, abandonat.

2004 – Sony Ericsson K700

Anul următor, Sony Ericsson a ţintit în două locuri: către mediul business cu un nou model din seria P (P910i) şi către mase, cu feature phone-ul K700. Acesta din urmă, deşi mai slab decât rivalul Nokia 6230, s-a vândut foarte bine. Probabil că dacă ne oferea şi un slot pentru carduri externe (precum 6230-ul), reuşea să se impună în faţa telefonului finlandez.

Să ajungă un best seller era practic imposibil, căci în acea perioadă Nokia comercializa ceea ce avea să devină cel mai bine vândut telefon din istorie – Nokia 1100. Acest telefon simplu şi ieftin a reuşit să se vândă în aproximativ 250 de milioane de exemplare.

2005 – Sony Ericsson W800 (Walkman Phone)

2005 a fost anul de glorie pentru Sony Ericsson. Atunci putem spune că joint venture-ul euro-asiatic a reuşit să câştige popularitatea mult dorită, iar aceasta s-a datorat în egală măsură terminalelor K750 şi W800, diferite doar prin prisma faptul că cel din urmă purta brand-ul Walkman şi dispunea de player-ul cu acelaşi nume. Dacă W800 se adresa melomanilor, K750 ţintea către amatorii de fotografii. Ambele dispozitive era însă remarcabile datorită camerei foto excelente, o implementare ce depăşeşte la nivel calitativ multe altele de actualitate.

2006 – Sony Ericsson K800

Urmare a succesului de care s-a bucurat W800, gruparea Sony Ericsson a decis ca, pe lângă brand-ul Walkman, să mai aducă pe telefoane o emblemă consacrată: Cybershot-ul de la camerele foto Sony.

Sony Ericsson K800, succesorul lui K750, a fost primul care a purtat emblema Cyber-shot şi nu a dezamăgit. Ajutată de un bliţ Xenon, camera de pe K800 a impresionat atât de tare încât lumea a început să compare camerele de pe telefon cu aparatele foto compacte.

Nu doar camera a contribuit la succesul telefonului. Interfaţa rapidă şi prietenoasă, preluată de la precedentele modele din seria K şi uşor modificată, a menţinut la un nivel înalt interesul publicului.

2007 – Sony Ericsson P1

În febra succesului raportat de telefoanele Walkman şi Cyber-shot, Sony Ericsson şi-a adus aminte că a cam neglijat mediul business, acolo unde cerinţele pentru un smartphone cu un sistem de operare avansat erau condiţii de bază, iar divertismentul doar opţional.

Sony Ericsson P1 a venit în întâmpinarea noastră cu astfel de dotări, dar a venit un pic cam târziu şi a fost prins ca într-o menghină. Pe de o parte concurenţa ce oferea o mulţime de soluţii business (Nokia E Series, HTC-urile, Samsung-urile şi restul smartphone-urilor cu Windows Mobile), pe de alta revoluţionarul iPhone care a stârnit frenezia multi-touch şi a impus noi standarde pe piaţă.

Cu toate acestea, Sony Ericsson P1 a fost bine primit de utilizatori şi a rămas în istorie drept ultimul „clasic” Sony Ericsson.

Per ansamblu însă, Sony Ericsson mergea pe o pantă descendentă. Segmentul de telefoane entry-level era dominat de Nokia, iar pe mainstream piaţa era invadată de sute de telefoane sud-coreene, Samsung şi LG. La nivelul de top, iPhone se vindea în milioane de exemplare, de la o lună la alta.

2008 – Sony Ericsson Xperia X1

Sony Ericsson a promis un smartphone care să taie elanul Apple şi al celorlalţi producători de telefoane touch, iar încercarea s-a numit Xperia X1.

Despre Xperia X1 putem spune că a fost telefonul Sony Ericsson despre care s-a vorbit cel mai mult (aproape un an), atât de mult încât până la urmă am rămas doar cu vorbele.

În momentul în care a intrat pe piaţă, SE Xperia X1 nu mai aducea nimic nou decât aşa numitele „Panels„, o interfaţă de navigare care s-a dovedit în cele din urmă mai greoaie decât cea implementată de HTC (TouchFLO) pe dispozitivele Windows Mobile.

Nici sistemul Windows Mobile 6.1 nu impresiona, zilele lui fiind numărate la acea vreme.

2009 – Sony Ericsson Xperia X10

Salvarea Sony Ericsson putea fi Android OS, sistemul Google care se anunţa extrem de promiţător şi care astăzi a confirmat, fiind cel mai răspândit pe piaţa telefoanelor inteligente.

Xperia X10 a fost primul smartphone Android produs de Sony Ericsson. Faţă de semi-eşecul X1, în cazul lui X10 s-a renunţat la sistemul slide şi s-a adoptat un format candy-bar cu ecran capacitiv de 4 inch.

Puterea de procesare era şi ea impresionantă, asigurată de un tandem CPU Snapdragon 1 GHz / GPU Adreno 200.

Sony Ericsson Xperia X10 a primit recenzii favorabile şi a fost apreciat de utilizatori, contribuind la rezultate financiare pozitive ale companiei.

2010 – Sony Ericsson Vivaz

Sony Ericsson Vivaz s-a dorit a fi un smartphone dedicat pasionaţilor de multimedia, în special de înregistrări video. Este binecunoscut faptul că unul dintre capitolele la care SE a dezamăgit pe parcursul timpului a fost cel legat de implementarea video. Cu Vivaz, Sony Ericsson a introdus filmarea HD cu focalizare continuă, la un nivel de calitate premium.

Ulterior, prin intermediul unui upgrade de software, şi Xperia X10 a primit această facilitate.

Ambele telefoane s-au vândut bine, în aproximativ 11 milioane de exemplare / Q2 2010.

2011 – Sony Ericsson Xperia Play

2011 a fost un an care a început mai mult decât promiţător pentru Sony Ericsson. La Mobile World Congress, nu mai puţin de trei dispozitive de top din gama Xperia atrăgeau ca un magnet vizitatorii: Xperia Arc, Neo şi Play. Dintre acestea, cel mai ambiţios şi controversat proiect a fost de departe Xperia Play.

Despre lansarea unui telefon Playstation, orientat către gaming, s-a vorbit încă din 2009, dar Sony şi Ericsson au avut divergenţe cu privire la branding. Ericsson nu a dorit asocierea cu brand-ul de pe consolele Sony, iar în cele din urmă, aşa cum bine ştiţi, s-a decis adoptarea denumirii de „Play”.

Xperia Play, indiferent de vânzări, va rămâne în istoria Sony Ericsson drept mărul discordiei.

Ca să încheiem cu o amintire plăcută, haideţi să ne gândim la Xperia Arc drept ultima realizare a Sony Ericsson. Sau, dacă vreţi, la ultimele telefoane Walkman lansate în vara acestui an: Live with Walkman şi Mix Walkman. Sau la cochetul Xperia Mini.

Voi ce amintiri păstraţi de la Sony Ericsson?