Allview S1 Tytan: Dual-SIM testat în premieră

Lucrul cu fişiere

Aici chinezii au cam dat-o în bară. Controlul asupra fişierelor este destul de rudimentar, în sensul că nu ai cum să marchezi mai multe fişiere pentru a realiza operaţiile de trimitere, copiere, mutare sau ştergere. Trebuie luat fiecare în parte. Să spunem că pe telefon nu ai cum să ai prea multe fişiere (memoria internă este de 2 MB), însă pe card se pot aduna destule. În această situaţie, cel mai bine este să conectezi telefonul la calculator (cu ajutorul cablului de date din pachet) şi de acolo să realizezi selecţia multiplă.

Multimedia

Allview S1 Tytan îţi pune la dispoziţie o cameră foto de 2 MP fără autofocus, player/recorder video, player audio, editor foto şi reportofon.

Camera este sub-mediocră. Am încercat toate setările posibile şi imposibile, dar pozele realizate în lumina zilei au ieşit supra-expuse. Nici cele indoor nu sunt prea grozave.

Player-ul video înregistrează în format 3GP sau MPEG-4, la o calitate acceptabilă. Redarea clipurilor nu se poate face pe tot ecranul ( în full-screen).

Player-ul MP3 este şi el foarte pretenţios. Nici să nu te gândeşti să-ţi organizezi piesele în playlist-uri şi, mai mult, dacă doreşti ca melodiile să ruleze una după alta şi să nu faci operaţiunea manual, este absolut necesar ca track-urile să fie copiate într-un folder denumit “My Music”. Calitatea audio lasă de dorit. Headset-ul nu are pic de bas, se aude foarte încet şi distorsionează, iar cum telefonul nu are jack de 3,5 mm şi nici Bluetooth Stereo (are doar v1.2 de Bluetooth), vei fi nevoit să cauţi căşti cu interfaţă miniUSB sau să te mulţumeşti cu cele din dotare.

Ciudăţenii specifice telefoanelor chinezeşti

Una peste alta, Allview S1 Tytan este un telefon decent, chiar dacă stă prost pe partea de multimedia. M-a minunat însă într-un mod negativ cu două aspecte surpriză. Primul, indicatorul de baterie este lipsit de acurateţe. De la două linii a sărit la niciuna după două zile şi jumătate de funcţionare în condiţii normale de utilizare. Asta se mai întâmpla acum mulţi ani cu telefoanele Nokia şi Samsung atunci când acumulatorul se apropia de obştescul sfârşit.

În fine, acceptăm acest mic inconvenient. Însă ce m-a deranjat cel mai tare a fost comportamentul telefonului când bateria se apropia de nivelul zero. De fiecare data când iniţiezi un apel va emite în cască, pe tot parcursul convorbirii, un sunet asemănător cu cel de “apel în aşteptare”. Nu vei putea auzi persoana de la capătul firului fictiv decât în pauzele dintre bip-uri. Practic, convorbirea este imposibilă.

Accesorii

În cutia cu surprize vei descoperi telefonul Dual-SIM (evident), bateria Li-Ion de 950 mAh, încărcatorul, cablul de date, headset-ul stereo şi instrucţiunile de utilizare. Toate acestea te costă aproximativ 650 RON (TVA inclus). S1 Tytan Dual-SIM poate fi comandat de pe site-ul oficial Allview.ro.

Plusuri şi minusuri

[+] funcţionează cu două cartele simultan;

[+] meniu intuitiv, bine structurat;

[+] setări complexe;

[-] funcţionalitate multimedia mediocră;

[-] acces la Internet doar prin GPRS;

[-] nu poţi vorbi când bateria este aproape descărcată.

Nokia, Samsung, Sony Ericsson, LG, Motorola. Nume cu ecou când vine vorba de telefoane mobile. Dintre toţi însă, doar Samsung a ales să scoată pe piaţă terminale capabile să funcţioneze cu două cartele simultan (Dual-SIM), iar preţul acestora nu este tocmai unul neglijabil. Noroc că omuleţii aştia mici şi harnici de pe continentul asiatic (mai precis China) au început să fabrice la scară largă astfel de telefoane.

Oferta lor este destul de generoasă, doar că magazinele de specialitate din România nu se grăbesc să le promoveze. Cu toate acestea, de la firma braşoveană Visual Fan am reuşit să facem rost de modelul Allview S1 Tytan, pe care l-am testat în premieră pe go4it.

Construcţie

Alview S1 Tytan este un telefon slider foarte robust, nerecomandat domnişoarelor delicate. Construcţia solidă îţi dă o senzaţie asemănătoare cu cea a unui discobol care arde de nerăbdare să se remarce la Olimpiadă, dar acum serios vorbind, o să ai nevoie de buzunare largi şi rezistente pentru a purta cât de cât lejer şi fără stres acest terminal. Măsoară 105 x 50,2 x 20,1 mm şi cântăreşte 124 de grame. În ciuda robusteţii telefonului şi a dimensiunilor sale generoase, tastatura metalică nu este deloc confortabilă, fiind înghesuită între capătul inferior şi partea culisantă ce se zgârceşte parcă să se deplaseze un pic mai sus pentru a lăsa degetele să butoneze uşor.

Pe latura din dreapta găsim slot-ul hot-swap microSD (ce acceptă carduri de maximum 1 GB), iar pe stânga observăm interfaţa miniUSB şi tastele de volum. Port-ul miniUSB foloseşte la conectarea headset-ului, a cablului de date sau a încărcătorului. Camera foto nu se află la vedere, dar desigur că nu trebuie să faci săpături arheologice ca să o descoperi – trebuie doar să culisezi terminalul şi minunea se va ivi.

Cât despre display, acesta oferă un spaţiu activ de 1.9 inch şi 176 x 220 pixeli rezoluţie. Numărul de culori afişate este de aproximativ 262.000.

Dual-SIM cât se poate de intuitiv

Cu siguranţă, capacitatea telefonului de a funcţiona în două reţele simultan reprezintă un avantaj demn de luat în seamă. Dar, din ce am citit pe forum-uri, unele astfel de terminale ridică probleme utilizatorilor când vine vorba să le folosească. E timpul să lămurim lucrurile deoarece nu e nimic ambiguu ci doar un pic diferit faţă de ceea ce ştim de la telefoanele obişnuite.

Pe ecran sunt afişate una sub alta reţelele active, iar mai jos informaţiile referitoare la apeluri şi mesaje, astfel:

Reţea 1 (SIM 1);

Reţea 2 (SIM 2);

Apeluri nepreluate din reţeaua 1;

Apeluri nepreluate din reţeaua 2;

Mesaje recepţionate din reţeaua 1;

Mesaje recepţionate din reţeaua 2.

Acum, este firesc să te întrebi cum iniţiezi un apel către reţeaua dorită. Foarte simplu: formezi sau cauţi în agendă numărul de telefon, iar apoi apeşi pe una dintre cele două taste de apelare. Aici e diferenţa: în loc de o tastă de apelare (cum există pe telefoanele obişnuite), acum ai la dispoziţie două taste: prima (marcată cu cifra „1”) va apela din reţeaua 1 (prima de sus afişată pe display), iar cea de-a doua va suna din reţeaua 2. De asemenea, poţi să-ţi dai seama care este cartela SIM 1 şi care este SIM 2 la introducerea cartelelor în slot -sloturile sunt marcate cu cifrele „1” şi „2”.

S1 Tytan are un meniu neaşteptat de bine pus la punct (foarte bine tradus şi structurat) şi un soft pe măsură (cu mici scăpări, după cum vei vedea la secţiunea „Lucrul cu fişiere”). Posibilităţile de personalizare sunt excelente. Spre exemplu, poţi selecta ce să conţină agenda: contactele de pe prima, a doua sau ambele cartele. Nici mesageria nu ridică probleme. Când vrei să trimiţi un SMS, alegi de la început din ce reţea doreşti să expediezi mesajul (SMS prin SIM 1 sau SMS prin SIM 2). Şi mai bine ar fi fost ca în loc de „1” şi „2” să se afişeze denumirile reţelelor. Exemplu: SMS prin Orange sau SMS prin Vodafone ; iniţiere apel din Cosmote. Nu cred că era un lucru prea complicat, însă e clar că asiaticii iubesc mai mult ştiinţele tehnice decât literatura.

Legat de meniul principal, trebuie spus că acesta se întinde pe două ecrane, fiecare afişând o matrice de nouă icoane grafice. Şi aici lucrurile puteau fi un pic simplificate, prin introducerea mai multor iconiţe sub una cu o denumire mai generică: player-ul video şi recorder-ul video reunite.