Pe piaţa telefoanelor mobile, Symbian-ul a reprezentat vreme de
aproape un deceniu etalonul sistemelor de operare. Deşi departe de
perfecţiune, Symbian a fost bine primit şi apreciat de
oamenii de afaceri, dar şi de utilizatorii
obişnuiţi, interesaţi de un instrument de comunicare
plurivalent.
Până la
apariţia Android-ului, niciun alt OS nu a
reuşit să ameninţe serios platforma dezvoltată în mare măsură de
Nokia: nici Windows Mobile, nici Palm
OS (Palm a fost un pionier al dispozitivelor inteligente,
dar nu a reuşit să ţină pasul cu concurenţa şi a sucombat în cele
din urmă, vânzând acţiunile celor de la HP), nici
BlackBerry OS şi nici măcar
iOS-ul de pe ultra-mediatizatul iPhone.
În 2005, gigantul Google s-a hotărât să intre în joc, plictisit
probabil de supremaţia din online. A strâns o armată de
programatori şi câteva zeci de companii care să-l sprijine şi a
format Open Handset Alliance, iar după patru ani
de lucru a finalizat platforma open-source
Android. Consumatorii au făcut pentru prima dată
cunoştinţă cu noul OS în 2009, odată cu lansarea
smartphone-ului
HTC Dream.
HTC Dream nu a stârnit nici pe departe frenezia populaţiei aşa
cum s-a întâmplat când a apărut Apple iPhone, dar marea revoluţie
avea să se petreacă un an mai târziu, în 2010,
când Android-ul s-a maturizat şi a dovedit practic
că este un sistem de operare ideal pentru dispozitivele cu
ecrane tactile. A contat mult şi magazinul de
aplicaţii Android Marketplace, foarte bine pus la
punct (uşor de accesat, bine structurat) şi cu un conţinut generos,
ce a ajuns să acopere în scurt timp toate sferele de interes.
Jucători importanţi precum HTC,
LG, Motorola,
Samsung şi Sony Ericsson şi-au
dat seama de potenţialul uriaş al sistemului Google şi au început
să lanseze din ce în ce mai multe smartphone-uri Android. Astfel,
cota de piaţă a acestei platforme a crescut vertiginos, în vreme ce
Symbian a pierdut tot mai mult teren.
Ultimele statistici pe care le avem (Q3 2010
faţă de Q3 2009) arată astfel:
1. Symbian (36,6% ; -8%)
2. Android (25,5% ; +22%)
3. iOS (16,7% ; -0,4%)
4. Blackberry OS (14,8% ; -5,9%)
5. Windows Mobile (2,8% ; -5.1%)
6. Linux (2,1% ; -2,6%)
7. Altele (1,5% ; 0%)
Unii spun că Nokia s-a comportat imatur şi că a întârziat luarea
unor măsuri pentru a estompa această scădere accentuată. Alţii că
au luat măsuri, însă neinspirate. Cert este că s-au făcut
schimbări la vârf în cadrul companiei pentru a se încerca
redresarea. Personal, cred că aceste schimbări contează mai puţin –
cred că până la urmă e vorba de puterea brută care se
impune şi nu de produsul finit.
Să presupunem că Symbian^3 ar fi fost minunat,
întruchiparea perfecţiunii. Chiar şi aşa, finlandezii nu ar fi
putut face faţă atâtor companii care au adoptat Android-ul, mai
ales că, în ziua de azi, mediatizarea joacă un rol extrem de
important. Când două produse sunt apropiate sau chiar echivalente
ca valoare, se impune acela care este mai bine sprijinit
financiar şi are parte de mai multă mediatizare (aici îmi
aduc aminte de războiul formatelor Blu-ray şi HD-DVD: Sony vs.
Toshiba). Din păcate pentru Nokia, nu intră nici măcar în
calcul pentru această teorie. Symbian^3 este un sistem mai
slab decât Android, iar suportul software este şi el
inferior. Comparaţi Ovi Store cu Android Marketplace.
iOS-ul, cu toate îmbunătăţirile aduse în ultima vreme, nu mai
poate creşte nici el prea mult. Dacă până spre sfârşitul lui 2010 a
reuşit să se menţină la un nivel bun, datorită faptului că nu a
avut concurenţă pe piaţa tabletelor (până la apariţia Galaxy
Tab-ului), în 2011 nu va mai fi deloc aşa. Vom vedea foarte
multe tablete cu Android, mai ales după ce versiunea
specială de OS Google dedicată acestui gen de dispozitive va fi
lansată oficial. Mă refer la Android 3.0
Honeycomb.
Cât priveşte piaţa smartphone-urilor, să nu uităm că
avem un nou jucător: Microsoft cu al său Windows
Phone 7. Chiar dacă va mai dura timp până va putea
emite pretenţii de top 3, Microsoft va atrage fără îndoială un
număr semnificativ de adepţi şi va îngreuna viaţa concurenţei.
Revenind la Symbian, este aproape
imposibil să reziste în aceste condiţii. Va fi detronat de
Android şi va ajunge la o cotă de sub 30%, iar
aceasta mulţumită smartphone-urilor de buget, acolo unde Nokia încă
punctează bine. Spun încă pentru că nici aici viitorul nu sună prea
bine pentru finlandezi. Samsung, LG şi chiar Sony Ericsson au
început încă de anul trecut să bombardeze piaţa cu telefoane
inteligente accesibile ca preţ, iar 2011 va aduce o luptă şi mai
aprigă pe segmentul entry level.
Aşadar, singura soluţie de menţinere pentru Nokia pare a fi
aceea de compromis, conform zicalei „dacă
nu-ţi poţi înfrânge duşmanul, alătură-i-te!„. Dar Nokia nu
doreşte acest lucru, cel puţin până în momentul de faţă, căci asta
ar însemna practic moartea Symbian-ului. Aşa cum Apple
merge pe iOS şi se mândreşte cu asta, la fel procedează şi
Nokia. Doar că în acest mod cota lor pe piaţa telefoanelor
inteligente va ajunge la un nivel ruşinos, iar profitul va fi şi el
afectat. Să nu uităm că Apple vinde telefoane scumpe, în vreme ce
Nokia trăieşte acum din telefoane ieftine, la kilogram.
Orice ar decide Nokia,
marele câştigător în 2011 se conturează a fi din ce în ce mai clar
Android-ul, un sistem care se va impune pe toate
segmentele de piaţă şi pe care şi-l va putea permite oricine,
începând cu pierde-vară speculanţi pe forumuri şi până la
directorii de companii.