Atacul clonelor: Nokla, Sany Ericssan, Sumsang şi HiPhone

Supravieţuirea este un subiect complex de care oamenii s-au ţinut cu dinţii mai ales când au fost puşi într-o situaţie “care pe care”. Dacă ar fi să numesc o ţară care cred eu că va reuşi să se salveze oricare ar fi ameninţarea, aş spune China. Două motive îmi vin acum în minte:

1.Chinezii sunt numeroşi;

2.Chinezii sunt adaptabili.

Poate că primul motiv nu este unul decisiv când vine vorba de supravieţuire, însă cel de-al doilea da. Aşa cum spunea Oscar Wilde, “nu supravieţuieşte nici cel mai puternic, nici cel mai inteligent ci acela care se adaptează”. Nu voi intra în detalii de genul “chinezii mănâncă reptile, insecte şi cam tot ce mişcă pe planeta asta” ci mă voi rezuma la un subiect ce are legătură cu site-ul nostru de IT: telefoanele mobile.

Toată lumea ştie că în China telefoanele mobile sunt clonate pe bandă rulantă – spunea cineva pentru că au tehnologia necesară. Atunci de ce se limitează doar la a copia de la alţii şi nu vin cu inovaţii proprii? De când sunt la go4it, citesc zilnic sute de ştiri din IT şi nu îmi amintesc să fi văzut vreun produs chinezesc care să revoluţioneze. Acum, pe perioada târgului de comunicaţii Mobile World Congress, toţi producătorii cu nume încearcă să se impună cu dispozitive deosebite.

Sony Ericsson a anunţat telefonul Idou cu cameră de 12 MP, Samsung şi LG ne propun telefoane solare ş.a.m.d. Este abia prima zi, aşteptăm să vedem în ce stadiu a ajuns Nokia Morph. În schimb, asiaticii ne oripilează cu crapgadget-uri care mai de care. Astăzi spre exemplu urma să fie anunţat dispozitivul business “Nokla E81”. Este vorba despre un telefon care nu are nicio legătură cu seria “E” finlandeză. Designul imită ceva din seria XpressMusic, iar funcţionalitatea se doreşte a fi impresionantă prin introducerea unui socket adiţional pentru o a doua cartelă SIM (Dual SIM). Acesta este desigur punctul forte al tuturor telefoanelor “Made in China”.

Până să trecem la critici, epigoni ce suntem, mai avem o apreciere de făcut: pachetul include şi o baterie de rezervă căci producătorii nu vor să ne lase cu urechea umflată după explozia primului acumulator, ei speră să ne testeze şi inima în cazul în care ne hotărâm să vorbim la handsfree cu telefonul ţinut în buzunarul de la piept. Până acum lucrurile merg bine, în şase ani doar şapte oameni au murit din cauza deflagraţiilor produse de bateriile “artizanale” chinezeşti. Dar cine nu riscă nu câştigă sau, cum spunea un bun prieten, “încercarea moarte n-are, moare doar ăla care încearcă”. Când arunci o privire pe etichetă şi vezi că are 1800 mAh deja îţi vine să te faci kamikaze. Păcat că scrierile ce vor intra în istorie nu se aplică în practică – bateria are de fapt 800 mAh, informaţie pe care o afli citind specificaţiile tehnice. Nu-i nimic, am văzut şi adevărate “bombe atomice”, de 16.000 mAh.

La fel se întâmplă şi cu senzorul camerei foto. În loc să se inspire de la vecinii niponi, chinezii dau chix când vine vorba de fotografiere. Ca de obicei, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Am văzut telefoane cu cameră de 0.3 MP care aveau inscripţionate pe carcase 8 MP (Sany Ericssan). În cazul lui Nokla E81 lucrurile stau mai bine: pe capacul din spate scrie 2 MP, iar în manual VGA. Cine ştie cum stau lucrurile în realitate? Prin interpolare se poate ajunge şi la 21 de MP, rezoluţia unui DSLR Canon EOS-1Ds Mark III. Sau, de ce nu, la 160 de MP? Cerul este limita pentru chinezii care dau la pedale şapte zile din şapte.

Ca dotări speciale, cităm “Physically shack phone to change song”, în traducere liberă “telefon-cocioabă pentru a schimba cântecul”. Am dedus noi că de fapt trebuie să scuturăm (shake) telefonul pentru a trece la următoare melodie din playlist. În orice caz, la 86 de dolari cât costă trebuie să fim rezonabili. Iar dacă Nokla E81 nu v-a convins, poate următoarele exemplare o vor face. O parte dintre ele sunt deja cunoscute: Sumsang Omnia şi Sany Ericssan XPERIA. Ceea ce am trecut cu vederea şi regret nespus este însă clona de iPhone denumită “HiPhone”. Este un pic mai butucănos decât originalul şi mai sărac în funcţii, dar costă doar 100 $. De calităţile sale vă puteţi convinge urmărind clipul de mai jos. Noi încheiem pledoaria şi aşteptăm curioşi verdictul judecătorului (adică al cititorului) cu privire la "Războiul clonelor".