De ce ţin smartphone-ul actual cel puţin doi ani înainte de a mă gândi la unul nou [OPINIE]

Recent am mers pentru a mă tunde la salonul în care o cunosc pe frizeriţă de mult timp. Ştiind cu ce mă ocup din discuţii anterioare, Maria m-a întrebat dacă iPhone 6 este un smartphone bun. I-am spus că este încă un terminal competitiv. „Vreau să i-l cumpăr fiicei mele şi sunt fericită deoarece am primit OK-ul pentru cardul Avantaj”, mi s-a confesat ea în timp ce-şi pregătea ustensilele. „Oare mai ajung în seara asta la magazin să-l iau?”. Şi cât costă?, am întrebat eu. „Păi 2.600 de lei cel de 16 GB”, a răspuns Maria. Suma mi s-a părut uriaşă pentru un telefon lansat în urmă cu mai mult de doi ani, dar asta e marca Apple, preţul rezistă.

Cum Maria pare să aibă o vârstă apropiată de a mea, adică puţin peste 30 de ani, am întrebat-o câţi ani are fiica ei. Mi-a spus că 12. „Ce telefon are cum?”, am întrebat-o. „Un Galaxy S4, dar nu-i mai place şi nici nu vrea să audă de altceva în afară de iPhone”, mi-a spus. Aş fi putut să încerc să-i explic frizeriţei că nu merită să cumperi un telefon atât de scump pentru un copil de 12 ani, că îi poate lua ceva mult mai ieftin sau că poate folosi în continuare Galaxy-ul, dar mi-am dat seama că nu are niciun rost. Maria luase deja decizia de cumpărare şi era fericită. De ce să-i stric eu seara, cu o săptămână înainte de Crăciun? Fiica ei este un „status seeker” în devenire. Dacă nu ai iPhone sau Galaxy de ultimă generaţie, râd colegii de tine. Iar părinţii nu fac nimic pentru a le explica celor mici că acest lucru este o prostie şi că mai importante în viaţă sunt alte calităţi. 

Fetiţa nu are nevoie de un iPhone atât de scump la vârsta ei, dar e cool să ai aşa ceva, chiar dacă este nevoie ca părinţii să se îndatoreze. Nu este vina copilului, deoarece la 12 ani nu ştie care sunt posibilităţile financiare ale familiei şi nici nu-i pasă de astfel de aspecte. Nu cred că este nici vina Mariei. Ambele sunt o victimă a marketingului, în care companii precum Apple, Samsung sau Huawei bagă zeci de miliarde de dolari în fiecare an. Iar metodele de promovare sunt atât de eficiente încât şi persoanele cumpătate cedează deseori.

Poate că ar fi trebuit să-i spun, totuşi, Mariei că nu mai merită să schimbi smartphone-ul mai devreme de doi-trei ani de la cumpărarea celui actual în ziua de astăzi, dacă nu dispui de fonduri consistente şi nu eşti un utilizator avansat sau pentru care telefonul este o unealtă esenţială în munca de zi cu zi. Cei care folosesc dispozitivul pentru Facebook, e-mail, Messenger, WhatsApp şi câteva poze îl poţi ţine liniştiţi trei ani, deoarece nu pierd nimic extraordinar. Motivul este destul de simplu: îmbunătăţirile aduse modelelor noi an de an sunt incrementale, iar inovaţiile adevărate lipsesc. Nu se mai fac salturi tehnologice aşa cum se întâmpla în urmă cu câţiva ani şi trăim într-o lume în care hardware-ul este din ce în ce mai puţin relevant. Mai importantă este partea software, iar aplicaţiile populare merg bine şi pe telefoanele lansate în urmă cu cinci ani. 

Înainte de a ajunge la această concluzie am schimbat chiar şi două smartphone-uri pe an. 

Când a apărut încărcarea wireless pe telefoane, caracteristica mi s-a părut foarte utilă. La fel şi rezistenţa la apă, stabilizarea optică pentru cameră sau funcţia Fast Charging pentru baterie. Toate acestea sunt inovaţii şi voiam de fiecare dată să am terminalul care include cea mai nouă chestie tare de pe piaţă. Apoi am vrut să am un smartphone care să includă cât mai multe dintre ele. Aşa că am devenit posesor de Galaxy S6 (care, din păcate, nu e rezistent la apă), terminalul lansat în martie 2015 pe care îl folosesc şi în acest moment. Precizez că nu intenţioneaz să îl schimb nici în acest an. Între timp, la începutul lui 2016 a apărut Galaxy S7, un smartphone care bate S6 la toate capitolele. Însă diferenţele – hardware, de viteză, de interfaţă – nu sunt suficient de mari încât să mă convingă să fac un efort financiar pentru a avea cel mai nou model Samsung. Aş prefera să cumpăr, cu aceiaşi bani, un uscător de rufe şi un aspirator nou, lucruri de care chiar am nevoie şi mi-ar îmbunătăţi vizibil existenţa de zi cu zi. „Bătrânul” meu S6 se descurcă în continuare admirabil în scenariul meu de utilizare: nu fac multe poze, citesc ştiri, stau pe Facebook, Messenger, WhatsApp şi urmăresc clipuri pe YouTube şi Twitch. Mi-am dat seama că nu am nevoie de un telefon nou şi zilele trecute, după ce am testat Xperia XZ, vârful de gamă actual al Sony. La fel ca S7, XZ este peste S6 din aproape toate punctele de vedere – are cele mai noi componente. Însă niciun moment după ce am revenit la telefonul meu personal nu am simţit că îmi lipseşte ceva de la modelul Sony. 

Companiile trebuie să vândă an de an mai multe terminale decât înainte, pentru a-i mulţumi pe investitori şi a creşte pe burse. De aceea promovează masiv noile modele, despre care susţin că sunt revoluţionare, cele mai bune şi cele mai frumoase. Adevărul este că nu sunt aşa şi nu merită să schimbi telefonul mai devreme de doi ani de la achiziţia celui actual. În loc să facem cereri pentru carduri Avantaj an de an, cred că mai bine am depune cereri pentru a deschide conturi de economii la bănci. Nu de alta, dar în stilul în care am început din nou să ne îndatorăm pentru lucruri de care nu avem nevoie, nu m-ar surpinde ca viitoarea criză financiară să bată în curând la uşă.

Voi ce părere aveţi?