HTC One M9 review

Software şi telefonie

HTC One M9 este primul smartphone al companiei care se livrează cu Android 5.0 preinstalat. Acesta nu numai că beneficiază de noul sistem de operare de la Google, ci dispune şi de o nouă versiune a interfeţei proprii, Sense. Aceasta a ajuns la varianta a şaptea, însă diferenţele faţă de varianta precedentă sunt minime. Vorbim despre implementarea câtorva funcţii noi în experienţa deja existentă, care nu constituie o diferenţă atât de mare la finalul zilei.

Probabil cea mai vizibilă diferenţă este implementarea suportului pentru teme personalizabile. Există un magazin de teme, unde pot fi descărcate gratuit sau pe bani diverse combinaţii de culori, fundaluri şi pictograme, care pot schimba vizibil interfaţa dispozitivului. De asemenea, utilizatorii îşi pot crea propriile teme pe care le pot apoi publica prin serviciile HTC. Cei care se plângeau de aspectul „sumbru” al interfeţei Sense pot acum să adauge puţină culoare experienţei pe One M9.

O altă funcţie minoră, dar care ar putea să bucure mai mulţi utilizatori este posibilitatea de a personaliza bara de butoane virtuale din partea de jos a ecranului. Pot fi adăugate maxim patru butoane, iar ordinea lor poate fi definită de către utilizator. Printre funcţiile care pot fi adăugate în partea de jos a ecranului se regăsesc oprirea ecranului, deschiderea notificărilor şi blocarea orientării ecranului.

Ecranul principal a fost schimbat puţin, însă nu destul pentru a nu semăna cu cel regăsit pe Sense 6. În partea de sus există în continuare widget-ul HTC care oferă informaţii despre timp şi vreme în timp real, iar în partea de jos avem de a face cu Sense Home, o zonă inteligentă care oferă scurtături pentru aplicaţii. În funcţie de locul în care te afli, algoritmul HTC va adăuga aici diverse aplicaţii instalate, sau va sugera aplicaţii de care ai putea avea nevoie.

Există trei locuri predefinite în listă: Home, Work şi Out care se schimbă automat. În cazul în care ai stabilite pe Google Maps adrese pentru adresa de acasă şi cea de la serviciu, acestea nu trebuie predefinite. Atunci când eşti acasă sunt sugerate aplicaţii pentru consum de conţinut multimedia, atunci când eşti plecat sunt sugerate aplicaţii de socializare, iar atunci când eşti la serviciu, primeşti aplicaţii de productivitate. Acest „sertar” de aplicaţii rapide este foarte util şi reuşeşte să aducă în faţă software-ul potrivit pentru fiecare situaţie. Widget-ul Sense Home învaţă din comportamentul utilizatorului şi se schimbă în funcţie de preferinţele acestuia.

Am ajuns într-un punct în care toate aceste interfeţe proprietare, cu toate funcţiile şi particularităţile lor nu mai îngreunează sistemul de operare Android. HTC One M9 oferă în orice moment o experienţă de utilizare perfectă, fără probleme de performanţă. Din păcate însă, odată cu designul interfeţei vine şi tastatura implicită, care deşi este realizată pe baza Swiftkey, forma alungită pe verticală a butoanelor duce la o experienţă nu tocmai optimă de scris. Nici sugestiile din dicţionarul implicit nu fac mare lucru pentru a corecta greşelile, rezultând în frustrare de fiecare dată când este necesară introducerea de text. Din punct de vedere software, tastatura este de departe cea mai slabă componentă a lui Sense 7. Din fericire există destule tastaturi pe Google Play Store pentru a rezolva cu uşurinţă această problemă.

La capitolul telefonie avem de a face cu un difuzor puternic în partea de sus, pe care nu l-am recomanda la volum maxim nimănui. Aplicaţia pentru apeluri este normală, fără funcţii ieşite din comun, asemeni celei pentru mesaje. În Bucureşti, semnalul a fost întotdeauna aproape de valoarea maximă, spre diferenţă de alte smartphone-uri din ultima perioadă, care în aceleaşi condiţii ofereau doar trei sau patru liniuţe de semnal.