HTC One Mini: mai mic, mai ieftin şi la fel de frumos

Telefonul One este un succes indiscutabil pentru HTC, chiar dacă dublarea veniturilor din trimestrul trei nu a adus şi o creştere a profiturilor. Lăsând analizele financiare pentru cei care deţin acţiuni şi site-urile business, One este unul dintre cei mai serioşi candidaţi la titlul de „telefonul anului”, iar vestea lansării unei versiuni Mini, care să păstreze cât mai multe dintre atuurile modelului de bază dar să fie totodată mai mică şi mai accesibilă, nu a putut decât să ne bucure. HTC One Mini a fost lansat şi acum vom vedea dacă acesta se ridică la înălţimea aşteptărilor.

Construcţie, design, ergonomie

Sunt aproape sigur că toţi cei care vor pune mâna pe noul One Mini vor fi surprinşi, înainte de toate, de înălţimea terminalului. HTC One avea oricum o carcasă puţin cam mare pentru clasa lui, însă versiunea sa Mini este exagerat de înaltă pentru un model cu ecran de 4,3”. Aproape la fel de înalt ca HTC One X sau Google Nexus 4, care folosesc însă ecrane de 4,7”, One Mini are, din acest motiv, un profil straniu de îngust.

Motivul acestei înălţimi atipice este prezenţa celor două boxe frontale şi a barei cu butoane tactile, care au aproape aceleaşi dimensiuni ca la One, la care s-a adăugat un ecran mai mic, deci şi mai îngust. Această  combinaţie a dus la mărirea raportului dintre înălţime şi lăţime, însă acest aspect va deranja doar atunci când veţi accesa butonul Power/Lock, amplasat în aceeaşi poziţie nefericită ca la One.

One Mini preia multe din elementele caracteristice ale predecesorului său, iar acestea sunt uşor de recunoscut. La fel ca în cazul modelului original, spatele este fabricat dintr-o singură bucată de aluminiu şlefuit, acesta având o curbură uşoară menită să asigure o priză bună în mână, singura diferenţă vizibilă fiind reamplasarea bliţului camerei şi a perforaţiei microfonului secundar. Părţile frontale seamănă izbitor, elementele precum difuzoarele cu o grilă fin perforată, setul de senzori şi camera frontală păstrând stilul şi poziţionarea.

Diferenţele încep să apară atunci când analizăm rama laterală. În locul îmbinării stratificate netede dintre cele două capace din aluminiu şi miezul  ceramic, One Mini foloseşte o ramă din material plastic care înconjoară întreaga carcasă, cu acelaşi material fiind înlocuită şi acoperirea ceramică a dungilor albe de pe spate sub care se ascund antenele.

Butoanele pentru controlul volumului şi cel pentru Power/Lock sunt fabricate din aluminiu şi au un finisaj foarte bun, proeminenţa şi cursa acestora fiind însă foarte redusă şi necesitând un timp de acomodare. În afara acestora, rama mai adăposteşte doar conectorii Micro USB şi audio, precum şi slotul pentru cartela Micro SIM, care este bine camuflat în partea stângă.

Alegerea materialului plastic nu ar trebui să dezamăgească prea mult pentru că îmbinările ramei cu zonele metalice din jur sunt impecabile, iar finisarea a fost făcută foarte atent. Fabricată dintr-o singură bucată de material dur şi lucios, rama laterală are muchiile tăiate la 45 de grade, pentru a nu o face prea colţuroasă.

HTC a avut suficient de multă atenţie la detalii pentru a alege un finisaj ceva mai mat pentru tăietura dinspre spatele carcasei, asortându-o astfel perfect cu dungile albe de pe spate. În plus, ca o mică bonificaţie, aceasta ramă oferă o margine frontală menită să protejeze ecranul, aceasta fiind extrem de fină dar fiind mai bună decât absenţa totală a protecţie de pe modelul de bază.

După cum am menţionat înainte, One Mini este un telefon foarte înalt, iar acest lucru ar putea deranja utilizatorii care şi-ar fi dorit un terminal compact din toate punctele de vedere. Dincolo de acest aspect, de a cărui gravitate vă veţi putea convinge doar singuri atunci când îl veţi încerca într-un showroom, One Mini are o ergonomie excepţională. Modelul original a fost un terminal foarte confortabil, iar versiunea lui Mini, mai îngustă cu 5 milimetri, la fel de subţire şi cu o greutate mai mică, este şi mai bună. Acesta este foarte plăcut de ţinut în mână în timpul utilizării şi, deşi nu este nici cel mai mic şi nici cel mai uşor telefon, forma lui îl face să fie o prezentă discretă prin buzunare.

Ecran, hardware, specificaţii, autonomie

Întru mulţumirea celor sunt sensibil la calitatea ecranului,  One Mini nu face prea multe compromisuri. Bazat pe un panoul SLCD 2, acesta nu are nivelul de negru excelent sau culorile superbe ale panoului SLCD 3 folosit de modelul-mamă, însă tot reuşeşte să fie un produs foarte bun. Ecranul oferă culori frumoase cu o saturaţie naturală, un negru suficient de profund, luminozitate şi contrast ridicate şi unghiuri de vizualizare ample, singurele fluctuaţii ale acestora din urmă fiind cele de luminozitate, induse de stratul protector din sticlă.

Rezoluţia HD este şi ea foarte bună pentru gama din care One Mini face parte, HD pe un ecran de 4,3” însemnând o densitate de 342 ppi, care este mulţumitoare din toate punctele de vedere. Sigur, ecranele Full HD de pe modelele de vârf urcă mult mai sus, însă dacă veţi dori să vânaţi pixelii individuali pe ecran, va trebui să vă înarmaţi cu o privire de vultur. Tratamentul oleofobic al ecranului este bun, însă comportamentul în lumina solară este doar satisfăcător.

La fel ca alte modele mid-range care au apărut sau vor apărea în curând, HTC a ales pentru One Mini o platformă Snapdragon 400. Cipul MSM8930 este un model intermediar al acestei game la fel de intermediare, acesta oferind un procesor dual-core Krait 200 care este tactat la 1,4 GHz, un model doar cu puţin mai lent decât celebrul Krait implementat pe generaţiile anterioare Snapdragon, şi un procesor grafic Adreno 305.

După cum se observă din rezultatele testelor, performanţele procesorului  sunt vizibil inferioare modelelor de vârf precum Snapdragon S 4 Pro sau Snadragon 600, însă, de cele mai multe ori, le depăşesc pe cele ale cipurilor high-end de acum un an. Performanţa CPU este foarte bună, practic orice procesor contemporan putând rula fără nici o problemă aplicaţiile Android, iar performanţă GPU, judecând după scorurile din 3D Mark şi GL Benchmark, este suficientă pentru abordarea comodă a oricărui joc disponibil astăzi.

După cum se remarcă din specificaţii, One Mini a pierdut câteva caracteristici ale modelului One: suportul NFC a dispărut, interfaţa wireless nu mai este compatibilă cu standardul 802.11 ac iar modulul infraroşu, care permite utilizarea pe post de telecomandă, a fost şi el eliminat.

• Ecran: 4,3”, 1280 x 720 pixeli, SLCD 2, Gorilla Glass 3
• Sistem de operare: Android 4.2.2
• Chipset: Qualcomm Snapdragon 400 MSM8930
• Procesor: Krait 200, 1,4 GHz, dual-core
• Procesor grafic: Adreno 305
• RAM: 1 GB
• Memorie: 16 GB (~ 10 GB disponibili)
• Card: nu
• 3G: HSDPA, HSUPA
• 4G: Da
• WiFi: 802.11 a/b/g/n
• Bluetooth: 4.0, A2DP
• USB: microUSB
• Cameră foto: 4 MP, autofocus, HDR, burst, panorama
• Filmare video:  1080p, HDR
• Cameră frontală: 1,6 MP
• Baterie: 1800 mAh
• Dimensiuni:  132 x 63.2 x 9.3 mm
• Greutate: 122 grame
• Altele: radio FM, DLNA, Wi-Fi Direct

După un ecran excelent şi o platformă hardware suficient de bună, bateria vine şi strică vesela petrecere. HTC One a avut o autonomie doar mulţumitoare, iar One Mini sta chiar mai rău. Într-un regim mediu de utilizare, care a inclus 30 de minute de telefonie, 20 de minute de jocuri, utilizarea ocazională a aplicaţiilor timp ce circa 45 de minute şi utilizarea conexiunilor 3G şi Wi-Fi timp de 8 ore fiecare cu serviciile push erau active pentru un cont de email, Facebook şi Twitter, HTC One Mini a reuşit cu greu să atingă 24 de ore.

Telefonul oferă un mod Power Saving, dacă sunteţi gata să acceptaţi un ecran mai întunecat şi un procesor ceva mai puţin sprinten, însă nu ar trebui să vă aşteptaţi la minuni şi să speraţi la mai mult de 5-10 procente de autonomie suplimentară.

Software şi telefonie

Deoarece HTC One Mini rulează tot Sense 5.0 ca One, de data aceasta rulând peste Android 4.2.2, nu vom insista asupra detaliilor software precum BlinkFeed, aplicaţiile preinstalate sau Lock Screen-ul care poate fi particularizat deoarece acestea au mai fost descrise. Din fericire, HTC One Mini aduce două schimbări, şi ambele sunt binevenite.

Sense 5.0 a oferi doar un buton care oferea acces direct la meniul pentru setări, însă One Mini oferă o listă de scurtături în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta este similară celei din Android 4.2 şi chiar o îmbunătăţeşte prin implementarea unor mici butoane pentru acces rapid la opţiuni. Cea de-a doua opţiune importantă este dispariţia dizgraţioasei bare Menu, care era afişată în cadrul aplicaţiilor care nu respectă specificaţiile Android 4.0. Încă afişată în mod implicit, aceasta poate fi eliminată prin alegerea asocierii unei apăsări prelungi pe Home cu Menu, ceea ce va duce la dispariţia inesteticei bare pentru meniu şi eliberarea unui spaţiu suplimentar de ecran.

După cum am aflat acum ceva vreme, HTC a pierdut accesul la microfoanele pe care ST Micro le-a vândut fără acordul proprietarilor brevetului, însă schimbarea faţă de One este insesizabilă. Microfoanele au o fidelitate foarte bună şi un noise cancellation eficient, iar casca, sau mai bine zis difuzorul din partea superioară, are un volum şi o fidelitate excelentă. Evident, sistemul audio oferă un volum extrem de ridicat pentru tonurile de apel sau notificări, ceea ce, combinat cu sistemul puternic al vibraţiilor, vă va ajuta să auziţi telefonul chiar şi atunci când nu vreţi.

Captură foto şi video

Versiunea Mini păstrează obiectivul cu deschidere mare F/2.0 şi senzorul cu dimensiuni de 1/3”, rezoluţie de 4 MP şi pixeli mari cu dimensiunea de 2 um, aşa-numiţii Ultrapixeli, care au fost implementate pe HTC One. Din acest motiv, comportamentul este similar, atât cu bune cât şi cu rele. Privind partea plină a paharului, pozele făcute cu One Mini se remarcă prin culorile foarte frumoase, dinamica bună, contrastul ridicat şi expunerea corectă, faţă de One, acesta având un white balance ceva mai cald şi având mai des tendinţa sa satureze culorile.

La fel ca în cazul One, rezoluţia de numai 4 MP nu reuşeşte însă să susţină un nivel prea ridicat al detaliilor, acestea fiind şi alterate suplimentar de rutinele de post procesare. În plus, nivelul de zgomot redus, care ar trebui să fie raţiunea de a exista a Ultrapixelilor, nu este mai impresionant decât cel remarcat pe alte terminale cu senzor standard.

Pentru a obţine însă un preţ mai mic, HTC a eliminat stabilizarea optică implementata pe modelul de vârf, iar acest lucru va afecta prestaţia în lumină slabă şi filmarea. Acolo unde iluminarea este doar scăzută, prestaţia este suficient de bună, însă captura nocturnă, acolo unde One s-a achitat bine de sarcini, nu este cu nimic remarcabilă. Camera a fost obligată să urce sensibilitatea la ISO 2000 pentru a obţine un timp de expunere cât mai mic, fără a reuşi însă să obţină un cadru clar, iar zgomotul de imagine a devenit mult prea mare.

Ce am afirmat în cazul One rămâne valabil şi acum: telefonul este excelent pentru pozele puse pe Twitter, Facebook sau Instagram, unde lipsa detaliile nu se cunoaşte iar celelalte avantaje primează, însă dacă doriţi decupare sau editare ulterioară, un telefon cu un senzor bun de 8 MP precum Lumia 920 sau iPhone 5 ar fi o idee mai bună.

Captura video 1080p foloseşte un  bitrate mare de 21 Mbps, rezultatul fiind un fişier H.264 în container AVC care are culori frumoase, un nivel mulţumitor de detalii şi un sunet bun, remarcându-se şi aici dispariţia stabilizării optice.

Redare media şi GPS

HTC One a fost un player audio destul de competent, chiar dacă nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor pe care le-am fi avut de la un telefon high-end şi nu a egalat modele de referinţă precum iPhone 4S sau Samsung Galaxy S III. Fratele mai mic oferă o prestaţie similară, ba chiar reuşeşte să se descurce puţin mai bine. Sunetul redat are un volum extrem de puternic, un bass curat bine definit şi medii puternice. Spre deosebire de One, ale cărui înalte erau cam anemice, One Mini se descurcă mai bine, însă rămân pe rol problemele fidelităţii doar mulţumitoare şi a înaltelor saturate şi uşor metalizate.

Bineînţeles, nu pot fi uitate difuzoarele stereo. Acestea au un volum puţin mai scăzut decât cel al modelelor implementate pe modelul original One din cauza dimensiunii ceva mai reduse, însă acestea rămân încă foarte puternice, au o fidelitate neaşteptat de bună şi pot reda chiar şi o urmă de bass datorită camerelor de rezonanţă mari. Pachetul oferă şi un set de căşti cu o fidelitate bună, completând astfel cu succes un pachet multimedia bun.

Player-ul audio este o prezenţă binecunoscută utilizatorilor HTC, acest păstrând multe din caracteristicile vechilor versiuni. Music oferă o galerie media care poate fi răsfoită după artist, album, gen şi chiar directoare, liste de redare şi coadă de aşteptare, integrare DLNA, integrare Gracenote pentru descărcarea Cover Art sau versuri şi un modul de vizualizare landscape. Suplimentar, acesta oferă widget-uri pentru Home Screen şi Lock Screen şi butoane de control în Notification Area.

Sense nu oferă un player video dedicat, filmele putând fi accesate doar din galeria multimedia. Aceasta oferă însă un set mulţumitor de opţiuni, cum ar fi suportul pentru subtitrări cu tot cu posibilitatea de schimbare a codului de pagină, streaming wireless, un Pan and Scan cu opţiuni de Full Screen şi Best Fit, captură de ecran şi setul standard de butoane pentru controlul redării. Suportul pentru formatele media este doar mulţumitor, pe listă regăsindu-se XviD şi MKV, dar lipsind AC3 sau DTS.

Modulul GPS a avut o prestaţie excelentă, chiar dacă nivelul semnalului a depăşit arareori un SNR de 40. Acesta nu a avut nici o problemă cu utilizarea a 10-12 sateliţi, a oferit o sincronizare la rece extrem de rapidă iar precizia a fost bună. Pentru navigaţie, HTC a ales Google Maps, serviciile acestuia fiind integrate în cadrul unei interfeţe destinate conducătorilor auto, care mai include scurtături către aplicaţiile media sau agendă, şi comenzi vocale pentru apelare şi control.

Concluzii

HTC One Mini este exact ceea ce o versiune Mini ar trebui să fie: vizibil mai ieftină, cu un hardware mai slab, dar încă suficient de bun, şi cât mai multe din detaliile care au făcut faimoasă versiunea originală. Urmând să ajungă în România la un preţ de 1600 de lei, creaţia HTC oferă o ergonomie excelentă, o carcasă din aluminiu care nu a devenit mai urâtă în urma modificărilor, un ecran şi o platformă hardware bune pentru clasa mid-range şi o prestaţie media completă. Probleme acestui model sunt Ultrapixelii, care au rămas tot neconvingători, autonomia slabă şi, eventual, înălţimea prea mare pentru un telefon cu ecran de 4,3”.