Huawei P20 Pro review: „aproape” cel mai bun smartphone de pe piaţă

Software

La capitolul software nu s-au schimbat foarte multe. Huawei foloseşte în continuare interfaţa sa proprietară EMUI, care odată cu Android 8.1 a ajuns tot la versiunea 8.1. În termeni de funcţionalitate generală, EMUI arată la fel, cu aceleaşi elemente de design inspirate din iOS, cu o interfaţă bazată pe mai multe ecrane principale, fără un sertar pentru aplicaţii (acesta poate fi activat din setări, însă). În afară de aplicaţiile standard Huawei şi Google, compania nu instalează din fabrică decât câteva aplicaţii de la parteneri precum Facebook, Instagram, Netflix, eBay şi Booking.com, care pot fi cu uşurinţă dezinstalate, dacă nu sunt necesare utilizatorului.

Există însă câteva noutăţi aduse de noul format cu „breton” în partea de sus. În primul rând, bara de notificări de sus a fost împărţită în două. În stânga putem găsi pictogramele pentru semnal şi Wi-FI alături de aplicaţii care au notificări active, în timp ce în dreapta sunt afişate informaţii precum starea bateriei (cu tot cu procentaj), NFC şi alte astfel de pictograme. Spre diferenţă de iOS, care are două meniuri separate accesibile prin glisare de sus în jos, pe Huawei avem una singură, ca la oricare alt dispozitiv Android, atât scurtăturile pentru funcţiile telefonului, cât şi notificările fiind adunate într-un singur loc.

Huawei încearcă însă să se adapteze din mers cu interfaţa pentru ecrane înalte, oferind celor obişnuiţi cu vechiul mod în care funcţiona navigaţia opţiunea de a folosi butoane de pe ecran. Alternativ, acestea pot fi înlocuite cu butonul fizic, care funcţionează la fel ca pe P10 (apăsare lungă = home, apăsare scurtă = back şi swipe pe lateral = recent apps), dar încearcă şi să implementeze un buton vitual similar cu cel de pe iPhone X. Acesta din urmă nu este însă bazat pe gesturi, ci dublează funcţia butonului fizic, doar că funcţiile sunt disponibile direct de pe ecran.

Întrucât ecranul beneficiază de un raport de aspect neobişnuit, iar mulţi dezvoltatori de aplicaţii încă nu oferă suport pentru acesta, Huawei oferă posibilitatea de a mări aplicaţiile pentru a umple ecranul. Această funcţionalitate este totuşi experimentală, oferind rezultate mixte în multe aplicaţii. Majoritatea nu ştiu să ţină cont de decupajul din partea de sus şi pot afişa acolo informaţii (aplicaţiile de social media care pun imagini pe tot ecranul au probleme cu „bretonul”). În aplicaţiile neoptimizate, utilizatorii au opţiunea de a le afişa în modul „clasic”, cu bare negre sus şi jos.

De altfel, Huawei recunoaşte că „bretonul” este o soluţie de compromis, astfel oferind posibilitatea de a a-l „ascunde”. Tot ce face această funcţie este să lase un fundal negru pe bara de notificări, valabil în toate aplicaţiile. Fiind vorba despre un display cu panou OLED, această funcţie chiar poate lăsa impresia că ecranul are în partea de sus o bară neagră continuă. Atunci când notch-ul este ascuns, telefonul pare să aibă un design simetric, zona de sus fiind egală în dimensiuni cu cea de jos, unde este poziţionat butonul Home.

La capitolul securitate şi autentificare, Huawei continuă să ofere unul dintre cei mai rapizi senzori de amprentă. Deblocarea este instantă, şi cu greu poate fi egalată de un alt dispozitiv de pe piaţă. Ce ne-a atras atenţia este însă deblocarea folosind recunoaşterea facială. Aceasta nu este la fel de complexă precum cea de la Samsung care foloseşte camera foto alături de un scanner de iris şi nici  precum cea de la Apple, care dispune de un proiector laser şi o cameră infraroşu pentru a capta o imagine 3D a feţei utilizatorului, însă este foarte bine pusă la punct.

Cel mai probabil, soluţia Huawei nu este la fel de sigură, însă este cea mai rapidă dintre cele trei. Chiar şi în lumină slabă, folosind lumina de la display, aceasta deblochează telefonul aproape instant atunci când te uiţi la el şi faţă de Samsung, Huawei beneficiază de capabilităţi similare cu cele de pe iPhone. Notificările pot fi ascunse atunci când telefonul este blocat, conţinutul lor fiind afişat doar atunci când utilizatorul se uită la telefon. Avantajul este că Huawei a „copiat” de la Apple gestul de deblocare prin glisare de jos în sus, care permite doar verificarea notificărilor, nu şi deblocarea telefonului şi implicit ştergerea notificărilor de pe ecranul principal. Desigur, utilizatorii au opţiunea de a configura aceste lucruri. Poţi renunţa la glisare pentru o deblocare imediată, sau poţi dezactiva complet recunoaşterea facială sau autentificarea prin amprentă. Surprinzător este faptul că am reuşit să deblocăm telefonul chiar şi cu o pereche de ochelari de soare pe faţă, ceva ce Samsung nu a reuşit să ofere pe S9.