Huawei P20 Pro review: „aproape” cel mai bun smartphone de pe piaţă

Camera foto

Trecând prin mai toate aspectele acestui model, nu a rămas de analizat decât camera foto, care este totodată şi punctul central al acestui telefon. Fiind primul smartphone echipat cu un sistem de trei camere, este şi normal ca toată lumea să fie curioasă despre performanţa sa, mai ales când este considerat cel mai performant model de pe piaţă de către instituţii cu oarecare reputaţie.

Hardware

Înainte de a vă arăta imaginile captate cu P20 Pro, trebuie să vorbim puţin despre tehnologia integrată în acest telefon, cât şi despre sofware-ul responsabil cu înregistarea imaginilor. Avem de a face cu un sistem triple camera foarte neobişnuit. Camera principală beneficiază de un senzor foarte mare, cel mai mare de pe smartphone-urile din prezent (diagonală de 1/1.7”) şi totodată cel cu rezoluţia cea mai mare: 40 de megapixeli. Aceasta este alăturată unui obiectiv cu diafragmă f/1.8, care nu pare să fie cea mai deschisă de pe piaţă, însă lângă un senzor atât de mare mare ar trebui să ofere cea mai bună performanţă în lumină slabă.

Motivul pentru care fotografiile de pe P20 Pro sunt mai luminoase este simplu: senzorul mai mare poate capta mai multă lumină decât cele de pe modelele concurente, chiar dacă diafragma obiectivului este mai închisă. De asemenea, faptul că imaginile pot fi captate la 10 megapixeli asigură reducerea zgomotului de imagine şi îmbuătăţirea detaliilor. La îmbunătăţirea detaliilor din imaginile captate ajută şi senzorul secundar alb-negru de 20 de megapixeli, poziţionat sub ansamblul principal dual-camera. Acesta vine cu o diafragmă cu deschidere f/1.6, destul de luminoasă pentru a asigura performanţă ridicată chiar şi în condiţii de iluminare mai nefericite.

În cele din urmă, camera de sus foloseşte un senzor de 8 megapixeli cu diafragmă f/2.4, care măreşte de trei ori imaginea faţă de ceilalţi doi senzori, oferind o distanţă focală echivalentă cu 80mm de pe un aparat „full-frame”. Aceasta din urmă beneficiază şi de stabilizare optică, în timp ce celelalte două camere vin doar cu stabilizare electronică.

Software

Aici intervine şi software-ul Huawei, care este împins din spate de un algoritm AI care adaugă multe funcţii avansate. În primul rând, cele două camere non-zoom nu au nevoie de stabilizare optică, AI-ul implementând în timp real stabilizare electronică foarte performantă. Apoi, există posibilitatea de a face zoom de până la 5X folosind camera cu zoom, calitatea acestor capturi fiind destul de bună, având în vedere că vorbim despre un sistem hibrid, care foloseste camera 3X şi adaugă informaţii de la ceilalţi doi senzori pentru a realiza capturi mai clare.

AI-ul este responsabil şi pentru funcţia „Master AI”, care poate fi activată sau dezactivată după bunul plac. Aceasta asigură detectarea fiecărei scene în parte şi ajustarea setărilor pentru a îmbunătăţi imaginile rezultate. În teorie, aceasta este o idee bună, însă în practică, majoritatea ajustărilor constau în accentuarea anumitor nuanţe pentru a ieşi mai mult în evidenţă. Rezultatele sunt imagini artificiale, procesate agresiv, care nu reflectă realitatea. De exemplu, dacă în cadru sunt mulţi copaci verzi, sau este multă iarbă, algoritmul va detecta scena „greenery” care întunecă marginile imaginii şi accentuează saturaţia nuanţelor de verde. Într-un cardu în care avem un cer albastru, AI-ul va accentua nuanţele de albastru şi tot aşa. Funcţii similare erau prezente şi pe Mate 10 Pro, dar acolo diferenţele între o poză normală şi una captată cu „AI” erau mai mici, în timp ce software-ul era limitat la un număr mult mai mic de scene.

Aplicaţia de cameră a suferit câteva schimbări de ultima dată când am văzut-o. Aceasta oferă un meniu pe orizontală, similar cu cel de pe iOS şi oferă de la stânga la dreapta diverse opţiuni precum: Aperture, Portrait, Photo, Video, Pro şi „More”. Photo este modul auto, pe care îl vor folosi cei mai mulţi utilizatori, Pro oferă control manual, iar Aperture este ceea ce alţi producători numesc „Portrait”, modul în care este adăugat un efect de blur în jurul subiectului. În consecinţă, modul Portrait are de asemenea această capabilitate, însă vine la pachet şi cu setările pentru modul „beautify”, o funcţie foarte populară în China, care elimină imperfecţiunile tenului. Imaginile rezultate cu acest mod sunt în general lipsite de detalii dacă nu este dezactivată funcţia beautify. Tot în Portret poţi modifica câteva setări de iluminare şi poate fi activată o funcţie care poate elimina fundalul, într-o manieră extrem de similară cu Stage Light de pe iPhone X şi iPhone 8 Plus.

La categoria More sunt integrate multe funcţii mai mult sau mai puţin utile. Aici apare funcţia de filmare slow motion de până la 960 de cadre pe secundă, asemeni Sony Xperia XZ2 şi Samsung Galaxy S9, modul „Night Shot”, care captează o imagine cu expunere lungă fără a necesita un trepied, panorama, modul alb-negru, modul de light painting, funcţia HDR care la alte telefoane nu este separată de modul auto, filtre de culoare şi un mod special Panorama 3D, care este practic integrarea tehnologiei din aplicaţia Fyuse în camera Huawei. Nu avem AR Emoji, însă acest lucru ar putea fi considerat un avantaj având în vedere slaba implementare de pe Galaxy S9.

Performanţă

Trebuie să recunoaştem că am pornit testarea camerei foto a lui P20 Pro cu aşteptări destul de mari, însă din păcate, telefonul nu a reuşit să ne impresioneze atât de mult. În primul rând, modul Auto, cel pe care îl vor folosi majoritatea celor care vor folosi telefonul, mai are nevoie de puţină finisare. Am reuşit să scoatem rezultate mai consistente de la telefoane cu senzori mai puţin performanţi, care aveau un software puţin mai bine pus la punct.

Pentru testare, am folosit aproape exclusiv modul Auto la rezoluţie de 10 megapixeli. Fotografiile la 40 de megapixeli sunt prea mari pentru dispozitive mobile, făcând editarea lor complicată chiar şi pe PC, iar calitatea lor este mai slabă decât cea a capturilor la 10 megapixeli. Serviciile online oricum reduc rezoluţia imaginilor, în timp ce zgomotul de imagine este mult mai pronunţat în imaginile la rezoluţie maximă.

Auto (ziua)

Huawei activează implicit modul Master AI, însă după câteva capturi am decis să îl dezactivăm, întrucât culorile erau prea saturate, iar scenariile erau detectate uneori eronat. Dacă ai în acelaşi cadru câţiva copaci, dar şi un cer albastru, AI-ul alege culoarea predominantă şi o accentuează, în cele mai multe cazuri, aceasta fiind culoarea elementelor mai apropiate (copacii). Din păcate, modul auto fără AI poate duce la alte probleme. Culorile sunt mai naturale, însă lipsa funcţiei HDR se face simţită, umbrele fiind uneori prea accentuate. De asemenea, de multe ori, camera decide să supraexpună.

Alt lucru care poate fi deranjant la fotografiile realizate cu Huawei P20 Pro este procesarea excesivă, ceva ce poate fi spus şi în cazul mai multor smartphone-urile de top de pe piaţă . Atunci când software-ul consideră că imaginile sunt prea „soft”, acesta foloseşte camera secundară alb-negru pentru a aplica mai mult detaliu. Acest lucru nu este obligatoriu rău, însă am fi preferat ca această funcţie să fie mai puţin agresivă. Pe ecranul telefonului, imaginile arată foarte bine, însă odată ce sunt scoase pe un PC, sharpness-ul este foarte evident. Motivul pentru care am dori dezactivarea acestei funcţii este că şi fără aceste efecte adăugate după captură se simte rezoluţia crescută a senzorului, care oricum poate capta mai mult detaliu decât camerele concurenţei. 

Master AI Off	Master AI On

Cei care vor apela la modul de fotografiere Pro vor scoate cu siguranţă rezultate excelente din P20 Pro, însă pentru a te apropia de aceste performanţe în modul Auto este nevoie atât de puţin mai multă atenţie, cât şi de puţin noroc pentru a evita supraexpunerea şi procesarea agresivă. Chiar dacă rezultatele sunt înregistrate la 10 megapixeli, în timp ce concurenţa oferă capturi la 12 megapixeli, imaginile sunt comparabile şi în anumite situaţii pot fi observate cu ochiul liber avantajele camerei triple de la Huawei.

Pe timp de noapte, unde Huawei susţine că P20 Pro ar trebui să facă o diferenţă clară, lucrurile sunt din nou pe undeva la mijloc. Într-adevăr, imaginile pot fi mult mai luminoase decât pe modelele concurenţei, însă din nou procesarea agresivă poate să ducă la imagini mult mai puţin detaliate. Zgomotul de imagine este combătut prin îmbinarea pixelilor alăturaţi, scăzând astfel nivelul de detaliu, unele imagini părând chiar „murdare”. Am întâlnit câteva situaţii neplăcute în care software-ul a dat peste cap captura, aceasta fiind realizată cu un zgomot de imagine foarte neplăcut, însă putem da vina pe faptul că am avut la test o versiune a telefonului realizată pentru testare, nu pentru vânzare. Modelele de pe rafturi ar putea fi echipate cu hardware îmbunătăţit sau cu o versiune software mai nouă.

Auto (noaptea)

Pentru că probabil au sesizat aceste limitări în lumină slabă, inginerii Huawei au decis să ascundă în meniul „More” şi modul Night Shot, care foloseşte o expunere de şase secunde pentru a înregistra imagini mult mai luminoase pe timp de noapte. Acest mod oferă rezultate ceva mai curate decât Auto, însă pierde puţin din saturaţia culorilor. Din fericire, nu este necesară poziţionarea telefonului pe un trepied, captura acceptând mişcările obişnuite ale mâinii pentru a capta fotografii utilizabile. Aceasta ar putea fi cea mai interesantă funcţie de pe P20 Pro, dacă nu ar exista camera cu zoom.

Nightshot off	Nightshot on

La capitolul zoom, Huawei P20 Pro reuşeşte să îşi spele micile „păcate” cauzate de procesare şi modul Auto problematic. Camera foto cu zoom produce rezultate foarte bune şi oferă noi posibilităţi pentru fotografia pe telefon. Poţi realiza un portret de la o distanţă mai mare, poţi fotografia lucruri depărtate fără a face rabat la calitatea imaginii prin zoom digital sau fără a te apropia, riscând să pierzi momentul. Modul hibrid de zoom 5x este sensibil mai puţin detaliat, însă chiar şi acesta oferă rezultate bune în comparaţie cu alte astfel de soluţii de pe piaţă.

No zoom	Zoom 3x	Zoom 5x

În trecut puneam accent şi pe capabilităţile de filmare ale telefoanelor, însă am ajuns într-un punct în care majoritatea modelelor de top oferă capturi destul de bune. Singurul dezavantaj adevărat al lui P20 Pro faţă de concurenţă este lipsa funcţiei de înregistrare la rezoluţie 4K cu 60 de cadre pe secundă. Capabilitatea de filmare la 960 de cadre pe secundă nu este o noutate, întrucât Sony oferă aşa ceva încă din 2017, iar rezultatele sunt înregistrate la rezoluţie 720p. Filmarea beneficiază de stabilizare doar în modul 1080p, dar nici concurenţa nu stă mult mai bine la acest capitol.

Concluzii

P20 Pro este cel mai bun smartphone produs până în prezent de Huawei. Acesta nu face compromisuri la captitolul performanţă şi nici la capitolul captură foto, problemele cu software-ul camerei putând fi corectate în viitor prin actualizări software. Hardware-ul este însă la un nivel foarte înalt, atât la exterior, sandvişul de sticlă şi aluminiu fiind la nivelul concurenţei, în timp ce hardware-ul interior este comparabil sau chiar mai bun, în cazul camerelor foto.

Da, camera triplă nu ne-a impresionat atât de mult, însă în mâinile unui fotograf experimentat, aceasta poate oferi cele mai bune fotografii realizate cu un smartphone. Din păcate, majoritatea utilizatorilor nu vor putea atinge aceste performanţe, întrucât modurile auto şi cele asistate de AI nu sunt atât de bine puse la punct. Toţi cei care cumpără P20 Pro vor putea face însă capturi foarte bune cu zoom optic 3X, o capabilitate care este mai importantă decât pare la prima vedere.

Galerie foto

vezi galeria
14 foto

Desigur, unii în continuare nu vor aprecia interfaţa EMUI aplicată peste Android şi nici anumite particularităţi alte telefonului, precum lipsa unui jack audio şi a slot-ului microSD. De asemenea „bretonul” va fi un alt element pe care unii utilizatori nu îl vor aprecia, însă telefoanele de top fără breton încep să fie pe cale de dispariţie, aşa că în curând nu vor exista prea multe alternative.