Huawei P8 review

Ecran, hardware, specificaţii, autonomie

Richard Yu, managerul diviziei consumer din cadrul companiei Huawei, a criticat în vreo două rânduri ecranele Quad HD şi a afirmat că acestea fac risipă inutilă de energie. Ţinând cont de această opinie a conducerii şi de faptul că P8 vizează oricum un segment de preţ cu circa 30% mai mic decât cel al produselor Android de vârf, nu este de mirare că avem de-a face cu un ecran cu rezoluţie Full HD. La o diagonală de 5,2”, rezoluţia de 1920 x 1080 pixeli se traduce printr-o densitate de 424 ppi, iar aceasta este mai mult decât suficientă pentru afişarea clară a elementelor grafice şi a textului.

Panoul IPS folosit de către Huawei este bun, remarcându-se nivelul de negru profund, contrastul puternic şi luminozitatea maximă ridicată. Calibrarea implicită a ecranului IPS nu este perfectă, remarcându-se saturaţia cam ridicată, care afectează în principal canalul albastru, şi nivelul gamma cam coborât. Privind însă în ansamblu, aceste deficienţe probabil că nu vor fi remarcate decât de către utilizatorii foarte pretenţioşi, iar ceilalţi cumpărători se vor putea bucura de un ecran frumos.

Software-ul nu oferă profiluri de culoare pentru ecran, singura setare fiind un potenţiometru pentru ajustarea temperaturii. Unghiurile de vizualizare sunt foarte bune, tratamentul oleofobic este eficient, iar vizibilitatea în lumina solară este mai mult decât mulţumitoare.

Toate telefoanele Ascend P au folosit procesoare produse de către HiSilicon, o subsidiară Huawei, însă rezultatele nu au fost prea grozave. Modelul K3V2 de pe Ascend P6 a fost fierbinte, anemic şi ineficient, în timp ce modelul Kirin 910 de pe Ascend P7 a rezolvat doar parţial aceste probleme. Începând cu telefonul-gigant Mate 7, procesoarele Kirin au devenit interesante, iar soluţia integrată Kirin 930 de pe actualul P8 este primul produs cu adevărat competitiv al companiei.

HiSilicon Kirin 930 foloseşte o arhitectură big.LITTLE cu opt nuclee ARM Cortex-A53 pe 64 de biţi. Primele patru nuclee sunt grupate într-un bloc cu eficienţă energetică mai bună care poate atinge o frecvenţă de tact maximă de 1,5 GHz, în timp ce restul de patru nuclee sunt optimizate pentru putere şi pot atinge o frecvenţă maximă de 2 GHz. Cele din urmă sunt denumite de către companie Cortex-A53e, însă, în lipsa unor detalii tehnice, putem presupune că acest „Enhanced” se referă doar la supra-tactarea la o frecvenţă mai mare decât cea recomandate de către ARM. Acest nucleu de procesare este însoţit de o interfaţă grafică ARM Mali-624 MP4, o interfaţă cu memoria DDR3 dual-channel cu bus de 64 de biţi şi un modem LTE Cat 6.

După cum se observă din rezultatele ataşate, performanţele noului Kirin 930 sunt surprinzător de bune atunci când vine de procesarea CPU. În PCMark, GeekBench sau AnTuTu, procesorul octa-core a reuşit să egaleze sau chiar să depăşească uneori vârfurile de gamă Snapdragon 805 şi chiar nefericitele exemplare Snapdragon 810 care sunt limitate de disipaţia termină ineficientă, în timp ce performanţa din alte teste precum Vellamo sau  Quandrant îl plasează ceva mai jos. În cazul Vellamo, se observă egalitatea dintre scorurile HTML5 obţinute în Chrome şi browser-ul implicit, semn că Huawei mai are spaţiu de manevră pentru optimizări software suplimentare.

Procesorul grafic ARM Mali-624 MP4 nu este tot atât de impresionant, performanţele sale 3D plasându-l undeva la nivelul mai bătrânei soluţii Adreno 330 de pe Snapdragon 800. În acelaşi timp, acest procesor grafic are performanţe mai bune decât Adreno 405 de pe Snapdragon 615, soluţia integrată Qualcomm cu care Kirin 930 concurează în mod direct. Ţinând cont că Snapdragon 800 motorizează telefoane precum Google Nexus 5 sau LG G2, care numai subnutrite din punct de vedere grafic nu pot fi numite, utilizatorii vor avea în final un telefon care va putea rula fără nici o problemă orice joc din Google Play.

Veste bună este că disipaţia termică a procesorului a fost semnificativ redusă, Kirin 930 neîncălzindu-se deranjant nici după o perioadă mai lungă de utilizare şi nemanifestând semne vizibile de throttling.

Memoria internă are performanţe modeste, vitezele de 88 MB/s la citire şi 42 MB/s la scriere fiind departe de spectaculoasele rate de transfer oferite de soluţiile de stocare eMMC 5.0 sau UFS 2.0. Încercând să optimizeze costurile de producţie, Huawei a făcut şi alte concesii hardware, lipsa unui modul Wi-Fi compatibil cu banda radio de 5 GHz sau absenţa senzorului capacitiv pentru amprente văzut la Ascend Mate 7 fiind probabil cele mai regretabile.

Specificaţii

• Ecran: 5,2”, IPS, 1920 x 1080 pixeli, Gorilla Glass 3
• Sistem de operare: Android 5.0.2
• Chipset: HiSilicon Kirin 930
• Procesor: 4 x ARM Cortex-A53E (2 GHz), 4 x ARM Cortex-A53 (1,5 GHz)
• Procesor grafic: ARM Mali-624 MP4
• RAM: 3 GB
• Memorie: 16 sau 64 GB
• Card: MicroSD, 128 GB
• Date: HSDPA, HSUPA, LTE
• WiFi: 802.11 b/g/n
• Bluetooth: 4.1
• USB: microUSB
• Cameră foto: 13 MP, F/2, stabilizare optică
• Filmare video: Full HD
• Cameră foto frontală: 8 MP, înregistrare video Full HD
• Baterie: 2680 mAh (nedetaşabilă)
• Dimensiuni: 144,9 x 72,1 x 6,4 mm
• Greutate: 144 de grame
• Altele: NFC, Radio FM, Nano SIM, DLNA, Wi-Fi Direct, versiune Dual SIM

Puternic şi bine răcit, Huawei P8 a eliminat două dintre deficienţele majore ale telefoanelor anterioare din gama Ascend P. Din păcate, autonomia a rămas o problemă pe care Huawei nu a reuşit să o rezolve într-un mod satisfăcător. Bateria cu o capacitate de 2680 mAh a oferit o autonomie medie de circa 32 de ore, Huawei P8 având deci o prestaţie doar marginal superioară celei remarcate la modelul Ascend P7 de anul trecut. Acest aspect este destul de dezamăgitor dacă ţinem cont că procesorul este construit în jurul unor nuclee care pun eficienţa energetică înaintea puterii.

Această autonomie a fost obţinută într-un regim mediu de utilizare care a implicat activarea conexiunilor Wi-Fi şi 3G câte 8 ore pe zi, utilizarea suportului push (email, contacte, agendă, calendar, Facebook, Twitter) şi utilizarea diverselor aplicaţii pentru un timp de ecran de circa 3 ore şi jumătate. Software-ul oferă trei profiluri de putere, însă diferenţele dintre Smart şi Normal sunt destul de mici, iar modul Ultra limitează funcţiile doar la telefonie şi mesagerie text.