Huawei P8 review

Software şi telefonie

Construită pe nucleul Android 5.0, interfaţa Emotion UI 3.1 a fost actualizată din punct de vedere grafic, aceasta oferind acum mai multe elemente cu aspect plate, widget-uri şi pictograme refăcute, transparenţe şi animaţii îmbunătăţite. Din păcate, Huawei nu a adoptat designul Material al celor de la Google.

Nu mai este un secret că Huawei apreciază interfaţa iOS, Emotion UI 3.1 păstrând modul de lucru fără App Drawer care plasează toate scurtăturile în Home Screen. Interfaţa Huawei s-a îmbogăţit acum cu un modul pentru căutare locală şi online, apelabil printr-un gest pe ecran la fel ca Spotlight din iOS 7/8, iar această nouă şi utilă funcţie indexează mesajele de email, SMS-urile, agenda, aplicaţiile, fişierele media şi altele.

La fel ca vechile versiuni Emotion UI, mediul grafic Huawei oferă un meniu pentru acţiuni rapide în Lock Screen, un Notification Center care poate fi particularizat, o tastatură Swype modificată, teme de interfaţă, un meniu pentru setări complex şi o interfaţă alternativă simplificată. Utilizatorii care au probleme cu ecranele mari au la dispoziţie două opţiuni care permit atât afişarea unei tastaturi mai mici care poate fi deplasată către marginile ecranului, cât şi un mod de micşorare a întregii interfeţe. La acestea se adaugă şi unele noutăţi din Android 5.0, cum ar fi de pildă Interruptions.

Pe lângă aceste opţiuni, Huawei oferă şi câteva aplicaţii interesante, cum ar fi un firewall care permite blocarea accesului aplicaţiilor la modulele Wi-Fi şi de date, un sistem de monitorizare a consumului care detectează aplicaţiile gurmande şi oferă opţiunile ignorării sau închiderii lor când ecranul este stins, un antivirus (care necesită din păcate abonament), o aplicaţie pentru curăţarea balastului inutil din memorie şi un manager pentru blocarea apelurilor şi mesajelor.

Huawei a implementat şi un interesant mod de control tactil numit Knuckle Mode, prin atingerea ecranului cu încheietura falangelor acesta facilitând decuparea unei zone de ecran. Opţiunea este utilă, însă aceasta se declanşează ocazional şi la o atingere normală, ceea ce se soldează cu acţiuni eşuate şi scrâşnete nervoase din dinţi. Mai mult, Knuckle Mode nu poate fi dezactivat, ceea ce înseamnă că Huawei ar cam trebui să repare urgent această enervantă problemă. Dincolo de acest aspect însă, interfaţa este rapidă şi nu mai are încetinirile enervante remarcate acum un an, însă micile buguri îşi mai fac apariţia din când în când, semn ca mai este de lucru.

Partea de telefonie este mulţumitoare, însă este penalizată într-o oarecare măsură de costul ceva mai redus al telefonului. Casca are un volum mulţumitor şi o fidelitate suficient de bună, însă prestaţia microfonului este modestă deoarece sunetul pare amplificat excesiv în zona mediilor şi filtrat în cea a înaltelor şi joaselor. Din fericire, atenuarea zgomotului de fundal este eficientă.

Difuzorul monofonic din partea inferioară a carcasei foloseşte o cameră de rezonanţă mare şi are un nivel sonor suficient de ridicat. Sunetul redat are însă o fidelitate modestă şi o rezonanţă uşor metalică, ceea ce înseamnă că acest sistem audio este apt pentru redarea vocii sau a tonurilor de apel, dar pentru nimic altceva mai pretenţios. Partea de telefonie este completată de un minuscul LED RGB pentru semnalizare, însă software-ul Huawei nu permite particularizarea acestuia.

Producătorul s-a lăudat cu etajul radio din P8, afirmând că modemul poate comuta din mers între cele două antene interne fără să piară semnalul, că descoperirea reţelelor de telefonie în roaming este accelerată de o bază de date internă şi că sistemul de recepţie este capabil să funcţioneze la viteze de deplasare de 300 km/h. Acestea sunt afirmaţii cam greu de validat sau invalidat în condiţii normale de utilizare, însă am remarcat că telefonul a fost capabil să menţină un semnal Wi-Fi firav dar funcţional într-un lift metalic care ne face mereu probleme şi că s-a reautentificat imediat în reţeaua operatorului la ieşirea din acesta, aspecte cu care alte telefoane nu prea se pot lăuda.

Versiunea Dual SIM a terminalului permite asocierea liberă a cartelelor cu cele două modem-uri interne după bunul plac, acest truc fiind util deoarece modemul asociat antenei din partea superioară are o recepţie mai bună şi o compatibilitate mai largă cu benzile LTE. Deoarece am testat versiunea cu un singur SIM, nu am putut verifica însă aceste detalii.