Huawei P9 Lite: un mid-range echilibrat [REVIEW]

Software şi senzor de amprentă

La capitolul software nu s-au schimbat multe în cele câteva luni de la apariţia lui P9. Noul P9 Lite vine cu Android 6.0.1 pre-instalat, peste care a fost aplicat acelaşi Emotion UI 4.1. Din punct de vedere software, cele două modele P9 sunt identice. Au acces la aceleaşi aplicaţii standard, cu interfaţă identică, singura diferenţă majoră fiind în cazul camerei, care nu mai are interfaţa realizată folosind grafica şi font-ul Leica. Cu toate acestea, aplicaţia este în mare parte identică în utilizare, oferind acces la aceleaşi setări şi meniuri rapide.

Este din nou de apreciat faptul că Huawei nu incearcă să bage utilizatorilor pe gât prea multe aplicaţii terţe. În afară de un folder cu link-uri către câteva jocuri realizate de Gameloft şi altul care încurajează descărcarea unor servicii precum WPS Office, News Republic şi Todoist, software-ul Huawei este destul de curat, lucru care va fi cu siguranţă apreciat de către cei care preferă să păstreze doar strictul necesar instalat.

Senzorul de amprentă nu pare să fie diferit faţă de cel de pe P9. În ciuda faptului că vorbim despre un terminal de două ori mai ieftin, senzorul se comportă absolut la fel. Autentificarea prin amprentă este aproape instantă, iar funcţiile extra precum răsfoirea fotografiilor, deschiderea centrului pentru notificări şi preluarea de apeluri folosind gesturi pe suprafaţa tactilă de pe spate funcţionează ireproşabil. Probabil că pe viitor ar fi indicată includerea unui senzor de amprentă mai generos, pentru a putea realiza gesturi mai avansate, însă Huawei pare mai degrabă să ofere aceste funcţii ca un bonus, nu obligatoriu ca ceva crucial pentru experienţa de utilizare a produselor sale.

Cameră foto

În ciuda faptului că P9 Lite nu dispune de sistemul dual-camera şi de implicarea Leica în dezvoltarea software-ului, rezultatele foto nu sunt cu mult mai slabe faţă de cele captate de modelul premium. Desigur, lipsa senzorului monocrom înseamnă că nu pot fi captate imagini alb-negru, iar lipsa sistemelor de focalizare prin detecţie de fază şi laser vor duce la timpi mai lungi pentru realizarea de fotografii clare.

Cu toate acestea, imaginile captate de senzorul de 13 megapixeli ai camerei principale arată neaşteptat de bine pentru un telefon din această categorie de preţ. Întrucât nici varianta P9 nu includea stabilizare optică, în condiţii de iluminare slabă, rezultatele sunt comparabile în anumite situaţii.

Aplicaţia de cameră nu beneficiază de briz-brizurile Leica, însă vine cu majoritatea funcţiilor importante precum modul PRO (care oferă control manual pentru ISO, timp de expunere, balans de alb, etc.), mod nocturn, mod video cu control manual, timelapse, HDR şi chiar un mod dedicat fotografiei culinare.

Singurul dezavantaj real, valabil atât în cazul lui P9 Lite, cât şi în cazul lui P9, este faptul că majoritatea fotografiilor arată bine pe ecranul telefonului, însă abia la o analiză mai detaliată pe un display mare se pot vedea anumite imperfecţiuni precum zgomot cauzat de un nivel ISO ridicat sau focalizare nu tocmai perfectă. Atât timp cât fotografiile sunt realizate într-un loc bine luminat, fie de lumina naturală, fie de becuri puternice, aceste probleme nu ar trebui să apară. 

Concluzii

Huawei P9 Lite pare a fi încă un succes pentru compania chineză. Nu numai că vine cu majoritatea funcţiilor importante care ne-au impresionat pe modelul P9, dar păstrează forma şi dimensiunile „fratelui” său mai mare. La preţul de 1200 lei există destule alternative care oferă o experienţă de utilizare inferioară noului P9 Lite, cu software mai slab optimizat şi cu un design neatrăgător.

Desigur, nu trebuie ignorate nici micile neajunsuri precum spatele din plastic, sticla de pe ecran care nu este Gorilla Glass şi performanţa limitată în aplicaţii 3D. Cu toate acestea, atunci când cumperi un telefon din această categorie de preţ, probabil că aceste aspecte sunt eclipsate de performanţa de invidiat în restul aplicaţiilor, camera foto peste medie, display-ul de calitate şi autonomia de aproape două zile.