Sunt întrebat deseori de oameni care sunt diferenţele principale dintre mărci de telefoane precum Samsung sau Huawei. Ca în cazul oricărui produs, telefoanele vin cu avantaje şi dezavantaje, iar multe dintre acestea ţin de strategia sau filozofia companiei care le produce. După ani de zile în care am lucrat în domeniu, pot spune că am observat câteva particularităţi ale fiecărui jucător cunoscut de pe piaţa de telefoane inteligente. Voi încerca, astfel, să vă prezint, pe scurt, care sunt punctele forte şi slăbiciunile fiecărui brand cunoscut de smartphone-uri. Precizez că am ajuns la aceste concluzii după ce am testat nenumărate modele de-a lungul anilor, de la multe din mărcile cunoscute.
Voi include în articol, însă, doar mărcile cu care am interacţionat pentru perioade mai lungi de timp. De exemplu, nu am folosit încă un smartphone Nokia produs de HMD Global, un Pixel sau un BlackBerry cu Android (am deţinut în trecut un model Curve cu BlackBerry OS). De asemenea, nu am mai utilizat un telefon LG de mulţi ani.
Precizez că în acest moment sunt utilizator de Android (Huawei P10), iar înainte am avut un Samsung Galaxy S6. Înainte, am folosit timp de trei ani iOS şi peste trei ani smartphone-uri cu Windows Phone. Nu am un sistem de operare preferat şi pot fi curtat şi sedus de Apple pe viitor. Folosesc platforma care mi se pare potrivită pentru mine la un moment dat, iar acum aceasta este Android.
SAMSUNG
Puncte forte:
– În general produce smartphone-uri fiabile (nu, nu am uitat de Galaxy Note 7). Veţi vedea multe telefoane Galaxy S4, Galaxy S5 sau Galaxy Note 3 în jur, care încă se „ţin bine”.
– Hardware foarte bun, în pas cu ultimele tendinţe de pe piaţă. Mid-range-urile lor din excelenta serie Galaxy A includ funcţii pe care concurenţa le oferă doar pe vârfurile de gamă.
– În ultimii ani Samsung a inovat mult, mai ales în materie de design. A popularizat ecranele curbate, dar şi display-urile edge-to-edge şi de obicei a fost prima companie care a introdus funcţii „exotice” la momentul apariţiei lor.
– Camere excelente pe vârfurile de gamă şi performante pe multe modele mid-range.
– Design de excepţie, unic.
– Oferă unele dintre cele mai bune ecrane de pe piaţă.
Puncte slabe:
– Are un portofoliu uriaş de modele în producţie, iar din această cauză oferă cele mai noi actualizări software cu întârziere, chiar şi pe vârfurile de gamă.
– Plăteşti, la fel ca în cazul Apple, destul de mult în plus pentru marcă, iar preţurile la modelele de anul trecut nu scad la fel de repede ca la alte mărci.
– Nu oferă cea mai intuitivă interfaţă.
– Încă include pe telefoane destul de mult „bloatware” (aplicaţii potenţial nedorite, care nu pot fi dezinstalate). Un exemplu este suita Office de la Microsoft. Toate aceste aplicaţii ocupă spaţiu, iar unele dintre ele le dublează pe cele disponibile deja în Android.
APPLE
Puncte forte:
– Cel mai bine optimizat ecosistem pentru dispozitive mobile.
– Actualizări software rapide, cele mai recente versiuni fiind oferite chiar şi pentru modelele vechi de câţiva ani.
– Au camere excelente şi sunt fiabile. Cunosc o mulţime de oameni care încă folosesc zi de zi iPhone 4.
– Performanţe foarte bune ale smartphone-urilor, deoarece Apple dezvoltă atât software-ul, cât şi hardware-ul.
– Cele mai performante chipset-uri de pe piaţă. Snapdragon 835 este depăşit clar în testele sintetice de Apple A11 Bionic.
– Include funcţii şi caracteristice inovative an de an, orice ar spune fanii Android. Exemple: Face ID pe iPhone X (o tehnologie mult mai avansată decât recunoaşterea facială din Android), primul spate din sticlă pe un smartphone, cele mai bune chipset-uri mobile din ultimii ani.
*Unii oameni susţin că un punct forte al Apple este uşurinţa în utilizare oferită de iOS. Eu nu sunt de aceeaşi părere. Cred că sunt interfeţe de Android cel puţin la fel de intuitive şi prietenoase ca sistemul de operare oferit de Apple. Ce-i drept, însă, aplicaţiile pentru iOS sunt cele mai finisate de pe piaţă.
Puncte slabe:
– Apple elimină de pe smartphone-uri tehnologii când încă sunt foarte populare: jack-ul audio, senzorul de amprentă.
– Cere (mulţi) bani în plus pentru accesorii care la rivalii Android sunt incluse în cutie. Exemplu: încărcătorul Fast Charging pentru iPhone 8 şi iPhone X.
– Accesoriile marca Apple sunt foarte scumpe, la fel şi reparaţiile.
– La fel ca în cazul Samsung, plăteşi destul de mult pentru marcă.
– Sistemul de operare iOS oferă puţine opţiuni de personalizare. Practic, majoritatea telefoanelor Apple arată la fel cu ecranul pornit.
HUAWEI
Puncte forte:
– Raport calitate-preţ foarte bun.
– Vârfurile lor de gamă nu au preţuri astronomice, de care nu te poţi atinge.
– Camere excelente pe modelele high-end.
– Prin marca Honor oferă unele dintre cele mai bune modele mid-range de pe piaţă.
– Sistemul de operare Android, deşi puternic modificat, este mai bogat în funcţii şi mai intuitiv decât la alţi producători mari. Personal îl prefer celui oferit de Samsung.
– Design reuşit.
Puncte slabe:
– Este o companie conservatoare din anumite puncte de vedere şi nu include unele funcţii populare pe vârfurile de gamă. De exemplu, Huawei P10 are ecran Full HD (de care eu sunt mulţumit, dar sunt oameni care îl consideră nepotrivit pe un high-end), nu dispune de încărcare wireless şi nici de rezistenţă la praf şi apă.
– La fel ca Samsung, Huawei oferă cele mai noi actualizări software târziu. Asta deoarece modifică masiv sistemul de operare Android şi are multe modele de smartphone-uri în portofoliu.
– Nu acordă o atenţie prea mare părţii audio.
HTC
Puncte forte:
– În ultimii ani, compania a inovat mult şi a încercat abordări unice. Exemple sunt funcţiile Edge Sense (prin care strângi marginile telefonului pentru acces la anumite funcţii) sau modelul HTC U11+, care vine cu un spate transparent din sticlă prin care se pot vedea componentele interne.
– Acordă o atenţie deosebită părţii audio.
– Oferă camere foto excelente pe modelele high-end.
– Design unic, care iese în evidenţă, mai ales pe cele mai recente modele.
Puncte slabe:
– Preţurile lor sunt comparabile cu cele cerute de liderul pieţei, Samsung, iar de multe ori modelele rivale sunt mai bogate în funcţii.
– Personal, am avut probleme de fiabilitate cu mai multe modele HTC folosite în trecut (în două cazuri – HTC 7 Mozart şi HTC M8s – a fost vorba de baterii umflate în primul an de utilizare).
– Nu au oferte la fel de bune ca ale concurenţei pe segmentul mid-range. Poate HTC U11 life şi modelele care vor urma vor schimba acest lucru.
SONY
Puncte forte:
– Interfaţă rapidă şi intuitivă, la fel ca la Huawei. În opinia mea, Huawei şi Sony oferă cele mai bune versiuni modificate de Android.
– Modelele noi sunt livrate de obicei cu cea mai nouă versiune de Android, iar actualizările ulterioare sunt oferite repede.
– Excelente la capitolul audio, la fel ca şi modelele marca HTC.
– Oferă cea mai bună rezistenţă la praf şi apă de pe piaţă, certificare IP65/68 pe vârfurile de gamă.
Puncte slabe:
– Camerele lor nu sunt la fel de performante ca cele ale concurenţei, deşi Sony este cel mai mare producător de senzori din lume.
– Design conservator. Telefoanele Sony din ultimii patru ani arată în mare parte la fel. Sony, unii ne-am cam săturat de filozofia Omnibalance!
– Cantitate mare de bloatware şi de aplicaţii redundante. Multe dintre acestea din urmă le dublează pe cele oferite deja de Google.
MOTOROLA
Puncte forte:
– Oferă Android curat, fără bloatware.
– Este o marcă care inovează şi şi-a dezvoltat propria nişă. Accesoriile Moto Mods sunt foarte interesante şi propun o abordare unică.
– Preţuri foarte competitive.
– Oferă unele din cele mai atractive mid-range-uri de pe piaţă.
– Lansează repede cele mai noi actualizări software.
Puncte slabe:
– Nu oferă camere foarte perfromante.
– Lipsesc de pe modelele high-end caracteristici precum rezistenţa la apă sau încărcarea wireless.
– Vârfurile de gamă nu mai dispun de jack audio universal.
– Design conservator, în era smartphone-urilor cu ecrane edge-to-edge.
ASUS
Puncte forte:
– Per total au un raport calitate-preţ foarte bun.
– Hardware puternic pe vârfurile de gamă, dar preţul lor e destul de „piperat” pentru o marcă care nu are puterea Samsung sau a Huawei.
– Oferă unele dintre cele mai accesibile şi bine „mobilate” modele mid-range de pe piaţă.
– Design reuşit, bazat pe materiale premium.
Puncte slabe:
– Includ încă destul de mult bloatware, deşi problema s-a diminuat.
– Camerele oferă performnţe medii pe majoritatea modelelor. O mare problemă o reprezintă software-ul dedicat.
– Nu au cea mai intuitivă sau curată interfaţă.
Voi ce părere aveţi? Aştept opiniile voastre la comentarii.