Mesaj către cocalarul cu iPhone şi cocalarul cu Android

Telefoanele, la începutul existenţei lor, erau produse într-un număr restrâns şi aveau un preţ extrem de piperat, deloc prietenos cu cetăţenii din pătura socială medie, ce să mai spunem de săraci. Acum 20 de ani sau mai mult, cine avea un telefon mobil era fie un individ foarte bine plătit (de obicei aflat pe un post ce implica multă responsabilitate), fie plodul unui astfel de individ. Toate bune şi frumoase, nimic ieşit din comun până aici.

După care telefoanele au ajuns accesibile tuturor şi lumea a început să-şi dea cu părerea.

La început a fost „Nokia şi restul lumii„. Recitind articole mai vechi, m-am amuzat pe seama comentariilor de genul „Nokia e Nokia frate” sau „Spui Ericsson şi tragi apa„, asta ca să le menţionăm pe cele mai puţin ofensatoare.

Apoi a apărut iPhone-ul (2007) şi Android-ul (2008), Nokia a început să se ducă în jos, iar o nouă generaţie de „războinci” a început să se manifeste în online.

Posesorii de iPhone şi de Android au ajuns să se înjure ca la uşa cortului în încercarea de a argumenta că telefonul lor e mai „deştept”. Cel mai pomenit termen este cel de „cocalar”, dar nici „loser”, „hater” „retard”, „terminat” nu sunt de colea.

Această împărţire în două tabere, generată de fiecare dată de concurenţa dintre două mari companii (Apple şi Google în momentul de faţă), a stârnit o adevărată dispută la care, noi ca mediatori, luăm parte uimiţi.

Dar de unde atâta încrâncenare?

Din punct de vedere psiho-social, foarte mulţi oameni îşi etalează bunurile (au în sânge asta) ca un echivalent al statutului social (uite, am casă şi maşină scumpă, sunt superior), dar evident că lucrurile nu stau întocmai aşa (drept dovadă datornicii care nu şi-au calculat riscurile şi sunt executaţi silit).

Ei bine, în cazul telefoanelor, nu se pune problema să ajungi la tribunal (decât în cazuri excepţionale), deci te simţi cumva sigur pe tine, acoperit. Aşa încât îţi permiţi să defilezi mândru cu acest accesoriu pe care îl consideri instrumentul perfect care te face să pari mai mult decât ceea ce eşti. Sigur, nu e nimic condamnabil în a fi grandoman. Dar în momentul în care jigneşti pe un altul care nu rezonează cu ideile tale, ei bine, atunci eşti… cocalar.

Cine este „cocalar”?

Cocalarul, căci despre el vorbim, a ajuns un sinonim pentru bădăran snob. Deci, ca să lămurim, nu iPhone-ul sau Android-ul te face cocalar ci tu singur te faci.

Există o mulţime de posesori de astfel de telefoane (mai scumpe sau mai accesibile, nu contează) care stau în banca lor şi nu comentează. Sau îşi dau cu părerea civilizat, cu argumente pertinente şi fără jigniri. În momentul în care începi să înjuri, nici nu mai contează dacă ai argumente. Oricum, este puţin probabil să le ai.

Faptul că acum eşti un cocalar cu iPhone sau cu Android e doar o chestie de moment. Până când apare o nouă companie care dă lovitura cu un produs şi ajunge în top. Atunci, foarte probabil, vei fi cocalar 2.0. Sau cocalar 3.0. Depinde de unde ai plecat şi cât ai coborât.

Zicala „Nu haina face pe om” este cât se poate de adevărată. Poţi înlocui „haină” cu „telefon”, „casă”, „maşină” sau cu orice altceva. Niciun bun material nu te ridică decât în rândul celor de teapa ta. Poate, într-o zi, vei ajunge regele lor.