Motorola a absentat câțiva ani de pe piața de dispozitive premium, concentrându-și eforturile pe segmentul mid-range. Aici, compania a demonstrat că poate să dezvolte smartphone-uri accesibile, care să ofere multe dintre funcțiile pe care clienții și le doresc cu seriile Moto G și Motorola One. Totuși, fanii așteptau un răspuns al brandului din gama high-end, care să concureze din nou cu Samsung, Huawei sau Apple în materie de specificații și performanță. Rezultatul ultimilor câțiva ani de cercetare și dezvoltare al brandului american se numește Motorola Edge+ și pare să bifeze majoritatea funcțiilor necesare pentru un dispozitiv premium de top. Hai să vedem dacă acest model se și ridică însă la nivelul așteptărilor.
Spuneam în clipul de unboxing că Motorola Edge+ mi-a lăsat o primă impresie de telefon „bărbătesc”, iar această senzație a rămas pe întreaga perioadă de testare. Spre diferență de alți producători care încearcă să facă telefoane din ce în ce mai subțiri, Motorola a ales să facă un model mai gros. Acesta este foarte curbat la margini, ecranul său fiind extins pe laterale mult mai mult decât alte modele din ultimii ani. Dacă ar fi să îl compar cu un model deja existent, aș spune că ecranul se duce mult pe margini, cum am întâlnit și pe Huawei Mate 30 Pro cu acel ecran „cascadă”.
Faptul că este puțin mai gros ajută însă atunci când îl ții în mână, iar faptul că ecranul este îngust și înalt îți permite să îl cuprinzi dintr-o parte în alta. Astfel, chiar dacă este un telefon lucios, acesta nu este și alunecos, oferind o prindere bună în mână în utilizare. De asemenea, rama metalică este puțin ieșită în relief față de ecran și ajută la prindere. Pe laterala din dreapta sunt poziționate butoanele power și volum. Din păcate, acestea sunt foarte mici și subțiri și sunt împinse de ecran spre partea din spate a telefonului. Măcar sunt ușor de deosebit, întrucât butonul power este subtil texturat.
Dar faptul că este un telefon mai gros are și alte beneficii. De exemplu, Motorola a ales să păstreze jack-ul de căști de 3,5mm pe acest model, întrucât există destul spațiu la interior. Includerea acestei „relicve” tehnologice nu afectează astfel design-ul telefonului, întrucât deja acesta este mai gros decât altele. Totuși, aș fi preferat o mufă de căști poziționată în partea de jos a telefonului. Cu mufa în sus, atunci când scoți telefonul din buzunar, acesta este tot timpul cu ecranul invers față de cum îl folosești normal.
Sticla de pe spate are un efect de ceață și are o culoare ușor mată, însă sticla este totuși lucioasă. Nu avem parte de sticlă mată precum pe iPhone 11 Pro, de exemplu. Spatele este însă completat de un modul de cameră mare, care iese ușor în evidentă și care este destul de ciudat în design: are o lentilă mare pentru camera principală de 108 megapixeli și două lentile mai mici în partea de jos, plus un modul 3D TOF și un blitz LED.
Este totuși un telefon înalt, gros și greu, care nu va putea fi folosit confortabil decât de cineva cu mâini foarte mari. De asemenea, design-ul și culorile în care telefonul este disponibil îl recomandă drept un model „masculin”.
Ce mi s-a părut interesant la Motorola Edge+ este faptul că în ciuda faptului că este un dispozitiv premium, acesta vine și cu o husă de silicon transparentă în pachet. Aceasta nu va proteja telefonul decât în partea de sus și de jos, lateralele fiind decupate pentru a nu acoperi ecranul curbat. Aceasta va fi utilă în cazul unor mici accidente sau pentru a te feri de zgârieturi pe capacul de sticlă de pe spate. Ecranul nu este însă protejat de o folie de protecție, iar atașarea uneia ar putea fi complicată din cauza curburii extreme.
Tot în pachetul lui Motorola Edge+ se regăsește și un adaptor de priză TurboCharge de 18W cu mufă USB Type-A, un cablu Type-A – to – Type-C și o pereche de căști standard Motorola cu mufă jack. Acestea din urmă nu sunt tocmai impresionante, însă având în vedere că se zvonește că alte flagship-uri din 2020 vor fi livrate fără accesorii, includerea lor este binevenită.
Există două abordări posibile pe telefoanele premium din ultima perioadă. Ca producător, fie alegi cel mai rapid ecran posibil, la 120 Hz, care oferă o fluiditate imensă, dar care poate afecta autonomia telefonului, fie alegi un ecran la 90 Hz, cu 50% mai rapid decât unul tradițional la 60 Hz și oferi o experiență de utilizare fluidă, cât și o autonomie decentă.
Motorola a ales pentru Edge+ varianta 2, la fel cum au ales în ultimele câteva luni și alți producători precum Huawei sau Google. Panelul OLED curbat folosit de Motorola este unul de calitate înaltă. Acesta vine cu rezoluție Full HD+, însă. Și această decizie tot din perspectiva autonomiei pare să fi fost făcută, dar și pentru a păstra probabil costurile de producție scăzute. În timp ce pentru Samsung un ecran QHD la 120 Hz nu este tocmai scump de integrat, întrucât este produs în fabricile proprii, pentru un partener precum Motorola, un astfel de panel ar putea crește semnificativ costurile de producție.
Asta nu înseamnă că Motorola Edge+ este un telefon ieftin, sau că ecranul este unul de slabă calitate. Dacă ar fi să mă întrebe cineva pe mine dacă prefer un ecran la 90 sau unul la 120 Hz, probabil că aș alege unul de 90 Hz pe un telefon obișnuit. Pe cel la 120 l-aș alege doar dacă jocurile video ar fi foarte importante. Unul la 90 Hz este destul de fluid pentru a oferi senzația unei experiențe de utilizare rapide, iar consumul scăzut de energie are un efect tangibil.
Ecranul este perforat în colțul din stânga-sus, asemeni altor modele de pe piață și afișează culori naturale. Există desigur profiluri mai stridente și unul numit chiar „saturat”, dar profilul natural este cel pe care l-am preferat. Raportul de aspect 19,5:9 și ecranul foarte curbat fac acest telefon să pară mai degrabă unul 21:9. Ba chiar există și un mod de afișare software, care să nu permită aplicațiilor să afișeze conținut pe zona curbată. Din păcate, nu pot să nu mă plâng de curbura extremă. Dacă vrei să beneficiezi de toată rezoluția și tot spațiul de pe ecran, trebuie să accepți deja faimoasele apăsări accidentale. În jocuri și în filme este însă cel mai rău, întrucât butoanele de la extremități sunt aproape întotdeauna pe zona curbată, în timp ce filmele afișate pe tot ecranul par că se „scurg” de pe telefon.
Faptul că ecranul OLED are un efect vizibil de schimbare a tonului culorilor nu ajută. Pe un fundal alb, marginile ecranului par să fie de culoare gri atunci când telefonul este privit din față. Având în vedere că până și Samsung a început să renunțe la marginile curbate în favoarea unui ecran plat mai practic, lansarea unui telefon atât de curbat mi se pare un pas care trebuia mai degrabă făcut acum vreo 2-3 ani. Să nu uităm însă că Motorola a lipsit cam tot atât de pe acest segment de piață.
Deja știm că Snapdragon 865 este cel mai performant procesor disponibil dispozitivelor cu Android, iar diferențele între modelele echipate în materie de performanță constau în implementare și design. În funcție de soluția de răcire aleasă de producător, telefonul poate fi mai rapid sau mai lent în aplicații solicitante, însă diferențele nu sunt niciodată mari. De exemplu, modelul Motorola Edge+ este mai lent decât modelul Red Magic 5G testat recent și chiar și decât Oppo Find X2. Totuși, acesta nu este nici pe departe un telefon lent.
Acesta este foarte rapid tot timpul, iar alături de ecranul la 90 Hz, oferă o experiență de utilizare fluidă, fără momente în care s-ar putea bloca sau încetini anumite animații sau acțiuni. Totul este instant pe acest telefon, iar cei 12 GB memorie RAM asigură păstrarea tuturor aplicațiilor necesare în fundal. Testele de performanță confirmă acest lucru. De altfel, un procesor atât de puternic este absolut necesar pentru procesarea filmelor și fotografiilor pe care acesta le înregistrează.
Vorbim despre fotografii la 108 megapixeli care trebuie procesate imediat după captură și clipuri video la rezoluție 6K care trebuie să poată fi editate cu ușurință pe telefon. Motorola a ales să nu țintească către 8K precum Samsung, în ciuda faptului că atât senzorul foto, cât și puterea de procesare sunt de partea sa. Probabil că este vorba mai degrabă despre software-ul necesar capturii decât despre performanța brută.
La capitolul autonomie se văd însă rezultatele alegerilor celor de la Motorola. Modelul Edge+ reușește să consume destul de puțină baterie, chiar și pe modul de afișare la 90 Hz, iar diferențele între acesta și cel de 60 Hz nu sunt tocmai majore. Acumulatorul de 5.000 mAh poate asigura aproape 2 zile de utilizare, deci nu vei avea emoții în a folosi telefonul toată ziua pentru orice caz de utilizare.
Încărcarea la 18W nu este extrem de rapidă, fiind necesare aproape 2 ore pentru o încărcare completă. Totuși, faptul că avem la dispoziție încărcare wireless, poate să mai scadă din timpii de încărcare, dacă încarci puțin câte puțin pe parcursul zilei și la final încarci telefonul complet pe cablu.
Motorola ne-a obișnuit de-a lungul timpului cu software „curat”, iar pe modelul Edge+ avem parte de o experiență similară. Motorola folosește un Android 10 fără prea multe personalizări de interfață. Motorola folosește launcher-ul Google standard de Android, cu sistemul de navigație prin gesturi din Android 10.
Toate aplicațiile preinstalate sunt cele Google, cu o singură aplicație de la Motorola: Moto App. Aceasta permite configurarea unor funcții speciale dezvoltate de Motorola. De altfel, singura aplicație care are personalizări evidente este cea de cameră, care păstrează interfața standard a camerei Google, dar care beneficiază de moduri de fotografiere dedicate hardware-ului integrat în Motorola Edge+. Motorola promite două actualizări majore de sistem, deci acest model va primi atât Android 11, cât și update-ul Android 12 din 2021.
La capitolul cameră, Motorola Edge+ încearcă să ofere o experiență de top, folosind senzori și camere similare cu cele ale celorlalți producători de pe piața de telefoane high-end. Vorbim despre o cameră principală de 108 megapixeli, comparabilă în rezoluție cu cea de pe Galaxy S20 Ultra și de pe Xiaomi Mi 10. Fotografiile de pe această cameră sunt foarte bune atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte. Modul nocturn captează foarte multe detalii, dar stabilizarea nu este tocmai la nivelul altor telefoane în acest mod, cadrele fiind neclare mai des.
Camera ultrawide este decentă, dar la fel ca în cazul multor alte dispozitive, chiar și de top, performanța ei este limitată. Aceasta oferă o performanță mai slabă atât la capitolul focalizare, cât și plajă dinamică. Aceasta este potrivită în special pe timp de zi, cu lumină multă. În cele din urmă, avem de a face cu o cameră cu zoom optic 3X. Aceasta folosește poate cel mai potrivit tip de zoom, care nu este nici practic „inutil” precum un zoom 2X, dar nici nu apropie atât de mult încât să fie necesar un sistem de stabilizare mai performant, precum un 5X. Motorola a ales să nu cadă în plasa cifrelor cât mai mari la acest capitol.
Camera frontală nu este însă la nivelul celor de pe spate. Aceasta are o plajă dinamică limitată, păstrând subiectul bine expus, dar fundalul este de obicei supraexpus. Măcar decupajul pentru modul portret este destul de performant, chiar dacă este realizat cu o singură cameră. Se pare că Motorola a creat un sistem de cameră balansat, acest lucru devenind practic un soi de laitmotiv al lui Edge+.
Nimic legat de Motorola Edge+ nu este la superlativ. Design-ul este bun, dar nu extraordinar, ecranul și performanța sunt de top, dar nu cele mai bune, iar camera produce rezultate foarte bune, dar nu peste ceea ce oferă concurența. La fel și în cazul autonomiei, există telefoane cu baterii mai mari sau cu sisteme mai eficiente de consum al energiei. Totuși, cei care vor alege să cumpere Motorola Edge+ nu vor fi obligatoriu dezamăgiți de oricare dintre elementele telefonului. Mai ales că acesta vine cu un software fără personalizări excesive la nivelul interfeței, ceva ce rar întâlnești pe un dispozitiv high-end.
Acesta poate înlocui cu succes oricare alt dispozitiv de top de pe piață, și probabil singurul lucru care îi lipsește este un stylus, pentru a putea concura și cu modelele Note de la Samsung. Poate și lipsa certificării IP68 ar putea fi un dezavantaj, ceva ce concurenții principali din piață au. Dar acesta este un detaliu de care nu foarte mulți țin cont, întrucât garanția oricum nu acoperă accidentele legate de contactul cu apa nici pe modelele declarate drept „rezistente”.
+Construcție premium foarte bună
+Performanță de top
+Camere foto foarte bune
+Autonomie peste medie
+Are jack de căști și vine cu husă în pachet
-Ecranul este prea curbat
-Butoanele fizice sunt foarte mici și poziționate ciudat, spre spatele telefonului
-Nu are rezistență la apă și praf