Motorola a lansat încă un dispozitiv din seria „One”: modelul One Macro, care este primul din gamă echipat cu o cameră foto orientată către fotografia de la apropiere mare. Desigur, acesta nu este singurul telefon de pe piaţă care beneficiază de o asemenea cameră, modelul Huawei Nova 5T fiind primul de acest gen pe care l-am testat, însă sunt şanse mari ca acesta să fie cel mai ieftin model de acest gen. Totodată, performanţa pe modul macro nu este deloc rea, însă probabil că nu acesta va fi motivul principal pentru care utilizatorii vor alege One Macro peste alte telefoane.
Motorola pare să fi intrat într-un ritm. Compania americană vine o dată la câteva luni cu un nou telefon, iar filosofia de design nu este întotdeauna uniformă. În cazul modelelor One Action şi One Vision a ales un format 21:9, în cazul lui One Zoom a ales un format mai obişnuit, iar nol One Macro pare să împrumute partea din faţă de la variantele G7 din primăvară, în timp ce spatele este complet nou.
One Macro vine însă ca un urmaş mai degrabă al modelului Motorola One din 2018, un smartphone de buget cu hardware bine pus la punct. Acesta este construit în mare parte din plastic. Avem un panou de plastic lucios, care imită aspectul modelelor realizate din sticlă, pe partea din spate şi o ramă tot din plastic în jurul ecranului. Ecranul însă este protejat cu sticlă, însă nu este specificat un model de „Gorilla Glass”. Astfel, putem presupune că este vorba despre o alternativă de la un alt patener, cum am mai văzut în trecut pe dispozitive Motorola.
Fiind realizat din plastic, telefonul ar trebui în teorie să fie ceva mai fragil decât altele, rama din plastic putând să se spargă în cazul unui accident mai dur. Din fericire, spatele nu prea se poate sparge, însă se poate zgâria foarte uşor, Motorola include o husă din silicon aplicată din fabrică pe telefon, deci măcar există un strat în plus de protecţie, însă nu avem de a face şi cu o folie pentru display.
Este interesant însă faptul că Motorola menţionează, aşa cum este cazul şi pentru alte modele, că One Macro are un design „hidrofobic” şi beneficiază de o protecţie la apă IPX2. Acest lucru înseamnă însă că poate să „supravieţuiască” la stropi de praf, nu că poţi să îl foloseşti pe ploaie torenţială sau că poţi să îl scufunzi în apă. De altfel, inclusiv pe site-ul oficial al telefonului scrie clar că acesta „nu trebuie scufundat în apă, expus la apă sub presiune sau alte lichide” şi că „rezistenţa se poate deteriora în timp”.
Este evident atunci vezi şi ţii în mână Motorola One Macro faptul că este un telefon de buget, de la rama groasă din jurul ecranului, la modul în care se simte fără o carcasă. Este plasticos şi mai puţin „rece” la atingere decât modelele premium. Totodată, acest model costă în jur de 800 de lei la preţ întreg, iar Motorola obişnuieşte să ofere multe reduceri de-a lungul anului.
Alături de acea husă de silicon, cutia telefonului nu mai oferă decât un cablu de încărcare cu USB-C şi un încărcător de priză de 10W. De altfel, acesta nu este compatibil cu tehnologia de încărcare rapidă Turbo Charge de pe alte telefoane Motorola, întrucât aceea foloseşte USB Power Delivery, deci nu va beneficia de puterea în plus nici dacă îl conectezi la un astfel de încărcător. O pereche de căşti nu este prezentă în cutie, însă măcar există un jack pentru cei care vor să conecteze o pereche, fără a fi necesar un adaptor.
Am ajuns în punctul în care multe telefoane de buget pot fi considerate „utilizabile” chiar şi de către unii mai pretenţioşi, atunci când vine vorba despre funcţiile de bază. Cu siguranţă, Motorola One Macro nu este un telefon „performant” din niciun punct de vedere, însă nici un dispozitiv „leneş” care să îţi pună beţe în roate atunci când ai nevoie de el mai mult.
Pentru acest model, Motorola a ales un chipset de la MediaTek, un model Helio P70 mid-range, după ce pe alte modele am întâlnit cipuri de la Qualcomm şi chiar Samsung. Se pare că producătorul american nu are preferinţe în rândul partenerilor, alegând componentele potrivite segmentului de piaţă, mai degrabă. Helio P70 este un model octa-core la 2 GHz cu nuclee Cortex-A73 de generaţie mai veche. În aplicaţiile cele mai solicitante, acesta nu va oferi performanţă comparabilă cu un model de top, sau chiar cu unul de medie de la Qualcomm din zilele noastre, dar pentru un telefon atât de ieftin, pretenţiile sunt destul de scăzute în general. Ce nu reuşeşte să demonstreze în benchmark-uri, reuşeşte însă în utilizare normală.
Schimbarea între aplicaţii este destul de rapidă, chiar dacă nu instantă, telefonul poate ţine destule aplicaţii în fundal, având la dispoziţie 4 GB RAM, iar filmarea poate fi realizată doar în Full HD, însă la un framerate de până la 120 de cadre pe secundă, putând astfel încetini mişcarea de patru ori pentru un efect mai „dramatic”. Având 64 GB stocare internă şi posibilitatea de a extinde acest spaţiu cu până la încă 512 GB printr-un card microSD, probabil că nici stocarea nu va fi o problemă pentru majoritatea utilizatorilor.
Am testat şi două jocuri populare de Android pe el, pentru a vedea ce poate de fapt să facă cipul grafic Mali-G72. Jocurile au fost Asphalt 9: Legends şi Call of Duty: Mobile. În Asphalt, pe setările implicite, jocul sacadează la începutul curselor şi atunci când sunt multe maşini pe ecran. Reducând detaliile la low, performanţa a fost mult îmbunătăţită, dar la începutul cursei tot se simte puţină încetinire. Totuşi, jocul poate fi jucat fără probleme, chiar dacă nu arată extrem de bine pe „low”. În cazul Call of Duty, pe setările implicite „medium”, jocul rulează perfect, ţinând un framerate de 60 de cadre pe secundă în toate situaţiile. Surprinzător pentru un joc atât de nou pe un chipset dintr-o generaţie mai veche.
Spuneam mai sus că Motorola pare să aleagă componente conform segmentului de piaţă vizat, iar display-ul este încă o dovadă a acestei atitudini. Asemeni Motorola One de anul trecut şi Moto G7 Power de anul acesta, Motorola One Macro vine echipat cu un ecran HD+ cu panou IPS. Nu este cel mai luminos sau cel mai rapid panou pe care l-am întâlnit, însă nici nu mă aşteptam la aşa ceva de la un telefon ieftin. Cert este că în lumină naturală, acesta îşi face treaba destul de bine, atât timp cât soarele nu bate direct în ecran, sau nu se reflectă la vreun unghi.
Pentru filme şi jocuri cu grafică bună, acesta nu se va compara cu panourile OLED, de exemplu, iar rezoluţia mică este un dezavantaj pentru cei care sunt sensibili la acest lucru, mai ales că există telefoane şi cu panouri Full HD în gama aceasta de preţ.
Totuşi, Motorola pare să pună un accent pe un alt aspect al telefonului atunci când alege astfel de panouri: consumul de baterie. Pentru că procesorul Helio P70 este construit pe un proces de fabricaţie pe 12nm, deci consumă mult mai mult decât un procesor de top de anul acesta, chiar dacă oferă o performanţă de două sau trei ori mai scăzută în anumite cazuri de utilizare, Motorola a ales să optimizeze consumul prin reducerea rezoluţiei.
Astfel, cu un ecran de acest tip, cu un acumulator de 4.000 mAh şi un procesor Helip P70, One Macro poate să ofere chiar şi două zile de utilizare pentru cei care nu stau chiar toată ziua cu telefonul în mână. Singurul dezavantaj faţă de alte modele ar fi încărcarea „mai lentă”, de peste o oră şi jumătate pentru 0-100%.
Şi au mai fost făcute câteva compromisuri pentru a face acest model ieftin. De exemplu, antena Wi-Fi este compatibilă exclusiv cu reţele pe 2,4 GHz, deci nu vei putea atinge viteze foarte mari de transfer. Practic, poţi să te conectezi doar la reţele WiFi 802.11 b, g şi n. De altfel, conexiunea Bluetooth este la standardul 4.2, fiind compatibilă cu maşoritatea căştilor şi boxelor de pe piaţă, însă nu va putea oferi calitatea superioară audio promisă de căştile Bluetooth 5. Totodaă nu vei putea conecta simultan mai multe dispozitive audio prin Bluetooth.
Probabil cel mai important lucru la acest model este software-ul, care este în rând cu cel al celorlalte dispozitive One de la Motorola. Avem de a face cu Android 9.0 Pie, în varianta sa „Android One”, deci cu minimum de personalizări software din partea Motorola. Singurele aplicaţii pre-instalate sunt cea pentru cameră şi cea pentru configurarea funcţiilor speciale Motorola.
Şi aşa ajungem la camera foto, un subiect foarte interesant pentru acest model, pentru că, din nou, Motorola doreşte să evidenţieze o anumită funcţie foto chiar în numele telefonului. One Macro este astfel primul telefon al companiei care beneficiază de o cameră macro, oferind posibilitatea de a te apropia la doar câţiva centimetri de subiect pentru a realiza o fotografie. Rezultatele pot varia de la caz la caz, însă este foarte important de reţinut un lucru referitor la camera de pe acest model.
Aceasta are o rezoluţie de numai 2 megapixeli şi o diafragmă f/2.2, deci destul de închisă raportată la dimensiunea senzorului. Astfel, este necesară foarte multă lumină pentru a avea rezultate bune. Am folosit camera macro în studio în cadrul evenimentului de lansare al telefonului şi am fotografiat diverse subiecte, de la flori la bancnote şi monede la fructe proaspete. Rezultatele au fost „aşa-şi-aşa”. Atunci când lumina este foarte bună (am folosit lumini de studio), nivelul de detaliu din fotografiile macro este absolut impresionant. Poţi realiza astfel nişte cadre foarte frumoase cu acest telefon.
Din păcate, majoritatea utilizatorilor nu vor avea la dispoziţie un studio şi vor încerca să facă fotografii macro pe stradă. În acest caz sunt necesare două lucruri: lumină naturală cât mai puternică şi mâini foarte stabile. Orice mică vibraţie ar putea „strica” fotografia, mai ales că senzorul foto pentru fotografie macro nu este stabilizat. Poţi folosi blitz-ul camerei, însă acesta este amplasat în partea de jos a modulului de cameră sşi de multe ori nu poate oferi iluminare corespunzătoare din acest motiv. Am găsit o soluţie însă pentru a-l folosi mai eficient: utilizarea telefonului cu „capul în jos”. De asemenea, la fotografia macro trebuie să fii ceva mai atent la umbre, deci nu este prea indicat să stai cu spatele la sursa de lumină, pentru că sunt şanse mari de a acoperi subiectul.
Dar pe spatele telefonului mai sunt alte două camere şi chiar şi un fascicul de focalizare cu laser. Acestea sunt doar… decente. Camera de 13 megapixeli f/2.0 este doar decentă pe timp de zi şi greu de recomandat pe timp de noapte, în timp ce camera cealaltă, a treia foloseşte un senzor de 2 megapixeli cu obiectiv f/2.2 şi serveşte drept senzor de adâncime pentru fotografiile de tip portret. Rezultatele nu sunt impresionante în acest mod de fotografiere.
De altfel, aplicaţia de cameră de la Motorola pare să îşi fi atins limitele şi are nevoie de îmbunătăţiri semnificative. În ciuda faptului că One Macro este un telefon cu o cameră macro dedicată, modul de fotografiere „macro” este ascuns în categoria „mai multe” şi nu se află pe bara principală de funcţii precum foto şi video. La fel şi modul „portret”, pentru care există de asemenea o cameră dedicată. Majoritaea producătorilor au ales deja o soluţie mai simplă, cu un şir de moduri de funcţionare dispuse pe orizontală.
Atunci când vii cu aşteptări mici de la un telefon, este posibil să rămâi surprins uneori, iar în cazul lui One Macro, lista de specificaţii nu îi face prea mare cinste. Atunci când vezi un procesor MediaTek, un ecran HD şi o cameră „macro” de 2 megapixeli parcă nu te entuziasmezi prea tare, însă telefonul rezultat din aceste componente nu este rău deloc pentru segmentul de piaţă vizat.
Vine cu un Android „curat” şi promisiunea unor update-uri de sistem, dar şi de securitate pentru următorii câţiva ani, autonomie bună, performanţă decentă şi o cameră foto doar „OK”, cu menţiunea că funcţia macro este foarte bună atunci când îi oferi condiţii ideale. Totuşi, chiar dacă Motorola insistă cu funcţiile foto pe acest model încă din nume, adevărul este că One Macro merită să fie luat în seamă în special pentru că oferă un pachet foarte capabil la un preţ mic, iar acesta ar fi fost un telefon uşor de recomandat din gama de buget şi fără acea cameră macro.
Preţ foarte mic
Performanţă reală mai bună decât sugerează testele
Camera macro poate produce rezultate bune în condiţii ideale
Autonomie bună
Vine cu husă în pachet
Software curat cu update-uri garantate
Camera principală este slabă
Este realizat din plastic
Display-ul nu este comparabil cu cel al altor modele