MWC 2011 – primul contact

Ora 9 dimineaţa, sosire în Plaza Espanya, punctul cel
mai fierbinte din Barcelona în această perioadă – fierbinte din
punct de vedere tehnologic evident. Două turnuri uriaşe
delimitează intrarea la cel mai mare târg de comunicaţii din Europa
– Mobile World Congress. Înainte să intri în paradisul
gadgeturilor, ai de admirat o piaţă mare, frumoasă, dar şi extrem
de aglomerată.

Oameni din toate colţurile lumii, jurnalişti, dar şi afacerişti
sau indivizi pasionaţi de tehnologie care au plătit bani grei ca să
pipăie şi să miroasă ultimele noutăţi din industria mobilă, stau la
cozi uriaşe pentru a obţine ecusonul minune. Nu se întâmplă
însă deloc ca în România. Se merge repede şi la sigur.
Dacă cineva greşeşte coada, este îndrumat către locul corect până
să parcurgă tot drumul şi să piardă foarte mult timp. Mai sunt şi
excepţii, dar asta e. Fără excepţii, care ar mai fi farmecul? Din
fericire, eu nu m-am numărat printre ele şi în mai puţin de o oră
eram jurnalist acreditat cu acte în regulă. În tot acest timp am
pozat câteva hostese. Sau ceva mai multe că erau în grupuri
organizate.

De îndată ce am trecut bariera, am luat harta cu organizarea
expozanţilor la studiat. Dar ce să studiezi, că erau atât de multe
hale, paliere şi coduri? Am lăsat-o baltă şi am zis că e mai bine
să merg pe strategia din aproape în aproape.

După ce am fost călcat sub talpă de micii asiatici disperaţi
după tabletele şi smartphone-urile cele mai renumite de pe
continentul lor, am decis să merg la centrul de presă şi să vă
transmit impresiile de la faţa locului. Deşi se vorbeşte despre 4G,
LTE şi alte chestii ce sugerează viteze incredibile de navigare pe
Internet, am fost şocat să văd că la MWC 2011 netul merge
mai greu decât prin modem-ul meu de 56 Kbps de acum 10
ani. Unii se descurcau ceva mai bine, dar aveau propriile
instrumente de conectare. Eu am făcut greşeala să mă bazez pe
reţeua wireless gratuită în centrul de presă. Este adevărat că era
multă multă lume, însă acest lucru nu constituia o surpriză pentru
nimeni. Se ştia câţi o să fim. Aşa că acum redactez acest
articol de la hotel şi asta mulţumită agendei şi pixului
old school cu care am luat notiţe. Să trecem şi peste asta.