Nokia 5800 XpressMusic, o briză binevenită de aer proaspăt

Tastatura onscreen

Neavând nicio tastatură fizică, nici măcar alfanumerică, este foarte important ca tastatura onscreen să fie bine făcută pentru că este singura modalitate de introducere a textului. Oferta din acest punct de vedere este bogată. 5800 XpressMusic îţi pune la dispoziţie 4 tipuri de tastaturi: handwriting, mini QWERTY, full QWERTY şi alfanumerică.

Numele celor 4 tipuri sunt suficient de sugestive: handwriting este sistemul de recunoaştere a scrisului de mână, mini QWERTY este o tastatură de tip QWERTY de dimeniuni reduse, full QWERTY are la bază acelaşi principiu doar că ocupă tot ecranul şi are tastele evident mai mari, iar cea alfanumerică reproduce tastatura obişnuită de telefon. Primele două, recunoaşterea scrisului şi mini QWERTY pot fi folosite bine doar cu stylus-ul, pe când cu celelalte două, full QWERTY şi cea alfanumerică, pot fi utilizate şi cu degetul.

Tipul de tastatură pe care îl recomand, cel care mi s-a părut cel mai productiv este full QWERTY. Evident că nu vei scrie la fel de repede ca şi cu o tastatură QWERTY propriu-zisă, dar cu siguranţă vei scrie mai repede decât cu cea alfanumerică. Spre suprinderea mea, timpul de acomodare a fost destul de mare. Poţi scrie foarte repede după ce te obişnuieşti, dar până atunci apăsare greşită a literelor este frustrantă.

Două aspecte secundare pozitive legate de tastatură. Primul este faptul că poate fi reorientată foarte uşor în funcţie de modul în care ţii telefonul (pe înălţime sau lungime). Al doilea este faptul că nu se rezumă doar la scrierea mesajelor sau a adreselor Web. Poţi folosit oricare din aceste tipuri de tastaturi, de exemplu, pentru stabilirea orei de declanşare a alarmei.

Muzică expres

Nokia 5800 îşi merită numele XpressMusic. Calitatea sunetului este foarte bună, acceptă căşti cu mufă de 3.5 mm iar player-ul audio este suficient de bun. Acesta, deşi nu excelează ca număr de funcţii, are facilităţile de bază şi este foarte simplu de folosit.

Cum era şi normal, nu ai nevoie de stylus pentru a-l folosi, butoanele de control sunt suficient de mari pentru a fi apelate apăsând cu degetul. În plus, cardul de 8 GB inclus în pachet vine cu destulă muzică.

Foto, video

Camera nu este tocmai punctul forte al lui 5800 XpressMusic. Este OK, atât. Calitatea pozelor lasă de dorit, deşi sunt disponibile numeroase opţiuni de configurare. În cel mai bun caz, calitatea fotografiilor este la media telefoanelor cu 3.2 MP.

Pot fi configurate, printre altele, tonul de culoare, balansul de alb, expunerea, nivelul ISO şi contrastul. De asemenea, este disponibil şi modul self timer. Filmarea video salvează aparenţele, fiind capabilă să înregistreze la rezoluţie VGA la 30 fps.

Internet

Nokia 5800 XpressMusic are un browser de Internet bun, ca de altfel toate telefoanele cu S60. Interpretarea paginilor este bună (pentru un browser de telefon), afişează inclusiv anumite tipuri de animaţii flash.

Toate funcţiile şi meniurile aplicaţiei pot fi apelate apăsând cu degetul. Din păcate, lucrurile nu stau la fel când vine vorba de link-uri. Trebuie să mânuieşti stylus-ul pentru apăsarea link-urilor aglomerate în cadrul unei pagini. Dacă ai un link rătăcit, ai şanse să-l nimereşti cu degetul. Dar dacă ai o listă de link-uri e mai înţelept să dai click cu stylus-ul.

Autonomie

Durata de viaţă a bateriei pare să fie unul din punctele forte ale terminalului. Nokia 5800 XpressMusic este dotat cu o baterie de 1320 mAh care a surprins prin autonomia sa ridicată. Deşi nu mă aşteptam să reziste mai mult de două zile în regim de test, folosindu-l pentru convorbiri, Internet, muzică şi multă butonare, bateria a cedat abia după mai bine de 3 zile.

Verdict

Dacă ar fi să mă raportez la ceea ce aşteptam de la Nokia 5800 XpressMusic aş spune că sunt puţin dezămăgit. Dacă îl compar cu telefoanele care l-au precedat, este clar superior acestora. 5800 XpressMusic va rămâne în istorie ca un bun punct de pornire pe linia touchscreen a celor de la Nokia. Are foarte multe atuuri de partea sa, dar si câteva scăpări care puteau fi evitate cu puţină grijă. Nu este sub nicio formă un eşec, doar că se putea şi trebuia să fie mai bun.

Ţinând cont de facilităţi şi preţ, peste câteva luni, când criza financiară va muşca mai tare iar Nokia va reduce preţurile, 5800 XpressMusic va fi un Best Buy. Mai departe rămâne de văzut cum va arăta al doilea S60 cu touchscreen şi dacă Nokia va evita micile greşeli făcute cu 5800 XpressMusic.

Plusuri:

[+] ecran mare, rezoluţie bună
[+] sistemul de operare păstrează organizarea versiunilor anterioare
[+] nivel ridicat de configurare
[+] sunet foarte bun
[+] autonomie
[+] tastatura full QWERTY onscreen
[+] GPS, Wi-Fi, bluetooth, TV Out
[+] card de 8 GB inclus

Minusuri:

[-] touchscreen de calitate medie
[-] camera foto lasă de dorit
[-] dublu touch inutil uneori
[-] stylus urât

Nokia 5800 XpressMusic este un fel de Windows 7 al telefoanelor. Toată lumea are aşteptări mari de la el şi speră să fie telefonul perfect. Doar că, fiind primul S60 cu touchscreen din partea producătorului finlandez, este normal să aibă şi scăpări. După mai bine de o săptămână în care l-am folosit ca pe propriul meu telefon, am învăţat să-l ador şi să-l detest în acelaşi timp pentru părţile lui bune şi rele.

Nu voi intra în descrierea funcţiilor pe care le găsim şi la alte telefoane Nokia. GPS-ul, Wireless-ul, bluetooth-ul, sunt toate acolo dar nu le voi acorda prim-planul. În schimb, voi insista asupra aspectelor care diferenţiază Nokia 5800 XpressMusic de alte telefoane Nokia de până acum. De asemenea, mă voi abţine şi de la comparaţii cu iPhone. Sunt sătul de comparaţiile deplasate şi deloc inteligente cu iPhone care se fac aproape la orice telefon cu touchscreen.

Touchscreen pentru popor

În ceasul al 12-lea Nokia a realizat că viitorul înseamnă touchscreen şi mai puţine (sau deloc) butoane. Toţi producătorii importanţi de la LG şi Samsung la Sony Ericsson aveau telefoane cu touchscreen pentru că aveau sisteme de operare cu interfeţe optimizate pentru touchscreen. Sony Ericsson folosea UIQ3, iar ceilalţi fie aveau o interfaţă proprie, fie apelau la Windows Mobile. Nokia însă nu s-a grăbit să modernizeze S60-ul pentru a fi utilizat cu un touchscreen iar de colaborare cu Microsoft nici vorbă. Aşa se face ca abia când a văzut succesul touchscreen-ului la alţii, Nokia a făcut marele pas. Aici Nokia ar trebui condamnată. Ca lider al industriei ar trebui să fie compania care stabileşte trendul, nu cea care urmează turma.

Fiind primul smartphone cu S60 şi touchscreen era de aşteptat ca lucrurile să nu decurgă perfect. Touchscreen-ul de 3.2 inch al lui 5800 XpressMusic se încadrează în nota majorităţii dispozitivelor actuale. Adică nu răspunde perfect la comenzi, uneori trebuie să apeşi în mod repetat, iar despre folosirea exclusivă cu degetul nici nu poate fi vorba. Sunt destule elemente grafice de mici dimensiuni pentru care trebuie să apelezi la stylus.

În schimb, feedback-ul prin vibraţii este o idee bună. Vibraţia vine să confirme că a fost primită comanda, în caz că nu eşti sigur când apeşi touchscreen-ul. Pe scurt, touchscreen-ul lui 5800 XpressMusic putea fi mai bun.

Legat de stylus trebuie spus că, încercând să iasă din tipar, Nokia a reuşit să facă un stylus cam urăţel. Nu este rotunjit ca un stylus normal, ci colţuros. Din această cauză, ai dificultăţi când trebuie să-l introduci în locaţul său pentru că intră doar într-o anumită poziţie. Utilizarea sa propriu-zisă nu ridică probleme.

Symbian pentru touchscreen

Pentru a putea pune un touchscreen, Nokia avea nevoie şi de o interfaţă nouă la sistemul său de operare. Aşa se face că 5800 XpressMusic are la bază o nouă versiune de Symbian, 5th edition. Nu există funcţii noi revoluţionare la această versiune, noutatea vine tocmai tocmai din interfaţa pe care Nokia a modficat-o pentru touchscreen. Ideea este să foloseşti cât mai puţin stylus-ul şi să poţi apela majoritatea funcţiilor cu degetul. Evident, acest lucru nu este posibil 100%, aşa cum am mai spus. Există butoane mici a căror apăsare cu degetul este dificilă.

Ca o impresie generală, interfaţa noului Symbian mai are nevoie de lucru. Per ansamblu îmi place simplitatea şi gradul de configurabilitate pe care îl oferă. De exemplu, poţi muta şi aranja cum vrei toate obiectele din meniul principal, funcţie pe care majoritatea producătorilor nu o oferă. Şi meniul principal şi cel de configurare şi-au păstrat în mare parte structura. Asta înseamnă că cei care au mai folosit până acum un S60 nu vor avea dificultăţi de adaptare.

Pe de altă parte, sistemul de selecţie şi accesare are scăpări majore. Pentru a intra într-unele meniuri trebuie să apeşi de două ori. Prima apăsare este pentru selecţie, iar a doua pentru accesarea propriu-zisă. Principiul este corect, pentru a accesa setul de opţiuni legate de o anumită funcţie trebuie să faci mai întâi selecţie. Doar că, uneori, selecţia este de prisos. Unele funcţii nu au nicio opţiune, drept urmare selecţia este inutilă, ar trebui să fie facilitată accesarea de la prima apăsare. Cu alte cuvinte, uneori eşti nevoit să apeşi de două ori, când ar fi fost normal să apeşi o singură dată.

O funcţie pe care Nokia s-a străduit foarte mult să o scoată în evidenţă la promovarea produsului este aşa-numita Media Bar. Aceasta constă într-un scurt meniu cu 5 shortcut-uri către cele mai utilizate programe multimedia: Music, Images & video, Share online, Video Centre şi Web. Acest meniu poate fi accesat prin apăsarea unui buton touch sensitive plasat deasupra ecranului.

Per ansamblu viteza de accesare a meniurilor şi aplicaţiilor este bună. Mai sunt şi momente în care devine lent, dar destul de rar. Accelerometrul, responsabil de rotirea automată a ecranului, îşi îndeplineşte sarcina în majoritatea meniurilor, mai puţin ecranul de standby. Rotirea este însă eronată uneori. Accelerometrul este prea sensibil şi realizează rotirea şi când nu este cazul. Tot accelerometrul permite oprirea alarmelor sau sunetul apelurilor prin întoarcerea pe spate a terminalului. Din păcate, sensibilitatea accelerometrului nu poate fi reglată. Este doar posibilă dezactivarea lui, în mod individual, pentru funcţiile îndeplinite.