Nokia N9 – spectaculos în unicitatea lui

Nokia N9 este un terminal unic prin construcţia sa şi sistemul de operare rulat. Fanii companiei finlandeze îl aşteaptă de ceva timp, însă cu mici reţineri. N9 este primul şi ultimul smartphone comercial care rulează şi va rula MeeGo OS. De ce este spectaculos şi care sunt aspectele la care nu se descurcă foarte bine? Aflaţi toate aceste citind în continuare testul cu Nokia N9.

Un design frumos

De obicei mă feresc să folosesc acest adjectiv. Frumosul este ceva foarte personal şi greu de cuantificat de multe ori. În cazul de faţă, designerii de la Nokia parcă s-au depăşit pe ei înşişi. Au creat un telefon cu forme atât de simple şi curate, încât nu poţi să nu-l admiri, indiferent de culoarea carcasei. Pentru cei care nu au urmărit ştirile despre Nokia N9, acesta are o carcasă din policarbonat dintr-o singură bucată, sigilată cu un ecran de protecţie Gorilla Glass curbat.

Doar două elemente ies în evidenţă pe faţa telefonului: casca decupată fin deasupra ecranului şi camera frontală de la baza ecranului. Pe spate, o bandă cromată ne indică prezenţa camerei foto şi alături de ea avem două LED-uri pe post de blitz. Nokia N9 a fost dotat cu trei butoane, două pentru volum şi unul pentru pornire şi blocarea/deblocarea ecranului.

Lucrurile devin puţin complicate pe latura superioară a telefonului. Acolo este vizibilă într-un colţ mufa audio de 3,5 mm. Lângă ea găsim două căpăcele din plastic. Unul acoperă mufa microUSB, folosită pentru conectare la calculator şi încărcarea bateriei, iar celălalt oferă acces la SIM. De fapt, este oferit accesul la microSIM, producătorul finlandez făcând astfel trecerea la acest tip de cartelă. Pe latura inferioară a lui Nokia N9 se află difuzorul terminalului.

Fiind construit dintr-o bucată, corpul telefonului se simte extrem de solid în mână. Nimic nu scârţâie sau flexează. Pe de altă parte, el este destul de subţire la cei 12,1 mm ai săi. În pachet găsim un încărcător foarte compact cu mufă USB, căştile WH-901 şi, în cazul nostru, o husă de silicon în culoarea telefonului.

Ecranul

După design, următorul lucru care impresionează ochiul este ecranul lui Nokia N9. Matricea de tip AMOLED este combinată cu un filtru polarizator anti-reflex. Rezultă un negru care nu poate fi diferenţiat de rama ecranului. Acesta este unul dintre puţinele telefoane pe care le poţi folosi fără probleme în lumină naturală puternică. Ecranul se vede foarte bine atunci când trebuie să faci o poză.

Un sistem de operare diferit

MeeGo ar fi trebuit să fie o alternativă la Symbian în oferta Nokia. El avea susţinere şi din partea Intel, fiind anunţat în februarie 2010 la MWC. MeeGo urma să fie o combinaţie în sistemul de operare Moblin dezvoltat de Intel şi Maemo, rulat de Nokia N900. Versiunea 1.2 Harmattan, rulată de N9 ar fi trebuit să fie de fapt Maemo 6. Sistemul are un kernel de linux şi acceptă aplicaţii instalate cu ajutorul managerului RPM, programate în C++.

Ni s-a atras atenţia cu ocazia teaser-ului pentru Nokia N9 că aceasta nu este singurul smartphone ce rulează MeeGo 1.2 Harmatan. Se făcea astfel referire la Nokia N950, un telefon oferit de producător dezvoltatorilor software pentru crearea de aplicaţii pentru MeeGo. În condiţiile în care N950 nu este un terminal comercial, Nokia N9 rămâne singurul telefon de pe piaţă acest sistem de operare.

Trei ecrane principale

MeeGo 1.2 este un sistem de operare simplificat. Utilizatorul are acces direct la trei ecrane principale: unul cu aplicaţii, unul cu feed-uri/update-uri şi unul cu aplicaţii deschise. După apăsarea butonului lateral, apare un wallpaper pe care pot fi afişate notificări. Cu o simplă trecere a degetului de jos în sus sau dintr-o parte într-alta a ecranului se ajunge în meniul cu aplicaţii. Alternativ, deblocarea ecranului se poate face şi cu o atingere dublă rapidă.

Navigare prin gesturi

Navigarea între ecrane şi multe acţiuni care ţin de managementul aplicaţiilor se fac prin gesturi ample pe ecran. Mai precis, un gest de jos în sus de-a lungul ecranului sau unul de la stânga la dreapta pune aplicaţia în fundal. Un gest de sus în jos pe ecran închide aplicaţia, însă el poate fi dezactivat din setări. Aceste gesturi necesită un pic de precizie, mai ale în aplicaţiile care folosesc la rândul lor gesturi pentru navigare. S-a întâmplat de câteva ori să pun bowser-ul în fundal, deşi nu doream decât să navighez în pagină.

Deşi este un stil de navigare simplu şi uşor de reţinut, gesturile pe ecranul lui Nokia N9 pot deveni uneori frustrante. Navigarea folosind o singură mână s-ar putea să fie o problemă pentru cei care nu au degete lungi. Principala problemă este aceea că gestul trebuie să acopere tot ecranul orizontal sau mai bine de 80% vertical. Un gest de jos în sus neîncheiat oferă acces rapid la patru aplicaţii: apeluri, mesaje, cameră foto şi browser.

Aplicaţiile

Nokia N9 vine cu o serie lungă de aplicaţii utile preinstalate. Vorbim aici de Facebook, Twitter, cititor pentru documente, agregator de ştiri, client de email, YouTube, Skype, Accuweather, Nokia Maps, Drive şi Ovi Music. Pentru cauzurile nefericite în care telefonul este furat sau pierdut, Nokia oferă Track & Protect. În principiu, nevoile generale ale unui utilizator avansat sunt acoperite de toate acestea. Din păcate, lipseşte un editor de documente şi posibilitatea de-a instala un alt browser.

Ajungem în felul acesta la principala problemă a sistemului de operare MeeGo 1.2 Harmatan: numărul foarte limitat de aplicaţii. Angry Birds, NFS Shift şi Galaxy on Fire 2 sunt preinstalate, însă alte titluri populare sunt greu de găsit în Store. În secţiunea Adventures din Games nu există niciun titlu, spre exemplu. Opera nu recunoaşte Nokia N9 ca terminal suportat pentru Opera Mini. De Opera Mobile nici nu mai vorbim.

Nu ştim cât de mult sau dacă va influenţa lansarea lui Nokia N9 această situaţie. Producătorul a promis că va suporta sistemul de opeare o vreme, însă programatorii s-ar putea să fie deloc interesaţi de MeeGo 1.2. În concluzie, lipsa aplicaţiilor este un lucru ce trebuie neapărat luat în considerare dacă plănuiţi să cumpăraţi un N9.

Browser-ul

Browser-ul lui Nokia N9 este destul de rapid, însă foarte simplificat. În pagina de deschidere apar o bară de căutare şi o listă cu cele mai accesate site-uri. Nu există tab-uri, însă link-urile pot fi deschise în instanţe noi ale browser-ului. Ele se regăsesc în ecranul cu aplicaţii deschise al sistemului de operare. Chiar şi cu reclamele încărcate, paginile pot fi mărite şi micşorate destul de fluent. O pagină web poate fi adăugată în lista cu aplicaţii pentru acces rapid, o facilitate cel puţin interesantă.

Maps şi Drive

Cu Nokia N9 este greu să te rătăceşti. Cele două aplicaţii îţi permit să vizualizezi harta, să cauţi locaţii şi chiar să foloseşti telefonul pe post de sistem de navigaţie.

Camera foto

Aceasta este una din facilităţile cu care Nokia N9 se mândreşte. Camera foto a telefonului este considerată pe bună dreptate una din cele mai rapide de pe piaţă. Un buton dedicat ar fi fost foarte apreciat, însă ne descurcăm cu ce avem. Nu vom face aici teste de viteză. Pe scurt, aplicaţia camerei foto se încarcă repede şi poza este făcută atunci când degetul atinge ecranul pe butonul virtual al declanşatorului. Pentru că am avut posibilitatea să testez şi HTC Sensation, un alt smartphone care se lăuda cu viteza camerei foto, pot să spun că Nokia N9 este cel puţin la fel de rapid.

Focalizarea imaginii se face automat, fiind indicată prin schimbarea culorii chenarului central sau la cerere, prin indicarea zonei de focalizare de către utilizator. Setările camerei foto se apropie foarte mult de cele ale unui aparat dedicat. Putem schimba valoarea ISO (100-800), balansul de alb şi compensarea de expunere. Utilizatorii au la dispoziţie şase moduri de fotografiere (Auto, Macro, Landscape, Portrait, Night, Sports) şi trei rapoarte ale imaginii (16:9, 4:3, 3:2). Camera dispune de recunoaşterea feţei şi suport pentru geotagging.

Calitatea imaginii este bună, cu detalii bine definite în condiţii de lumină naturală puternică. Chiar şi la ISO 800 pozele sunt decente. Din păcate, lentila semnată Carl Zeiss deformează destul de mult imaginile, în mod special când subiectul este aproape. Filmarea video este posibilă la rezoluţie 720p, cu o calitate peste medie a imaginii. Nu am reuşit să convingem camera foto să folosească LED-urile în cazul filmării pe timp de noapte şi poate că a fost mai bine aşa.

Clip test 720p – 30 MB

Multimedia

Nu am avut nimic de reproşat ieşirii audio a lui Nokia N9. Calitatea audio este foarte bună, în condiţiile în care am folosit o pereche de căşti profesionale pentru test. Cele din pachet sunt de tip deschis şi oferă o calitate uşor peste medie. Ele nu se pretează pentru audiţii în medii zgomotoase, cum ar fi metroul. Am apreciat faptul că butoanele pentru volum funcţionează chiar şi atunci când ecranul este blocat.

Playerul audio al lui N9 este foarte simplu. În afară de Repeat, Shuffel şi Rating, utilizatorul nu are alte opţiuni la dispoziţie. Lipseşte chiar şi egalizatorul cu setări predefinite întâlnit la modele mult mai accesibile.

Nokia N9 a redat filme DivX fără probleme. Am testat şi câteva clipuri 720p în diverse formate, însă nu am avut succes.

Autonomie

Cu o utilizare intensă a conexiunilor WiFi şi Bluetooth, bateria lui Nokia N9 se consumă în mai puţin de-o zi. Filmarea HD se pare că este un alt consumator major. În cazul unei utilizări ceva mai moderate a funcţiilor, autonomia poate ajunge şi chiar depăşi două zile. Pentru un astfel de test am vorbit o oră, am navigat pe Internet prin conexiunea 3G timp de o jumătate de oră, am ascultat muzică o oră şi am mai testat alte funcţii timp de încă o oră. Luminozitatea ecranului a fost setată la 50%.

Alte aspecte

Nokia N9 dispune de funcţia WiFi Hotspot. Conexiunea 3G la Internet poate fi partajată cu alte dispozitive prin intermediul modulului WiFi. În Store am găsit aplicaţia MyMoves ce permite rularea unor programe din memoria telefonului prin desenarea unor semne pe ecran. Pictogramele ecranului central, care sunt preluate la Symbian Belle, pot fi mutate între ele dacă se menţine apăsarea mai mult de două secunde.

Nu toate meniurile şi aplicaţiile din MeeGo acceptă rotirea ecranului cu 90 grade. Ecranul principal, spre exemplu, va putea fi vizualizat doar în modul portret. Tastatura virtuală a lui Nokia N9 este puţin cam mică în modul portret şi am tastat greşit de mai multe ori cu ea. Dacă volumul maxim al căştii este suficient în medii zgomotoase, volum difuzorului integrat este scăzut.

Concluzie

Nokia N9 este un telefon superb la prima vedere. În timp, ajungi să observi cu tristeţe mai multe lacune şi probleme, care nu ţin neapărat de telefon în sine. MeeGo este un sistem de operare robust şi de-a lungul unei săptămâni de teste intense nu s-a blocat niciodată. Întrebarea ca se pune este dacă designul, ecranul superb, dotările de top şi sistemul de operare robust vor atârna mai greu decât lipsa aplicaţiilor şi suportul limitat de care va avea parte în continuare. Tind să cred că un utilizator mulţumit cu facilităţile enumerate mai sus va aprecia foarte mult Nokia N9.

Pe de altă parte, Nokia va lansa în curând un smartphone aproape identic cu N9, dar care rulează Windows Phone 7.5 Mango. Deşi dimensiunile vor fi transe la indigo, ecranul terminalului va fi de 3.7″, fiind lăsat loc pentru butoanele specifice sistemului de operare semnat Microsoft. Dacă vă place foarte mult designul, dar nu sunteţi siguri că Nokia N9 este alegerea cea bună, vă recomand să aşteptaţi această lansare.

Până atunci, Nokia N9 poate fi precomandat pe site-ul oficial Nokia la preţul de 430 € fără TVA pentru versiunea cu 16 GB şi 490 € fără TVA pentru versiunea cu 64 GB. Aceasta din urmă este disponibilă doar pe negru.

Plusuri şi minusuri:

[+] design simplu şi bine închegat
[+] ecran superb
[+] sistem de operare robust
[+] cameră foto cu facilităţi avansate şi calitate peste medie a imaginii
[+] autonomie bună
[-] aplicaţii puţine
[-] suport limitat pentru sistemul de operare în viitor