Brandul POCO nu a lansat de-a lungul istoriei sale foarte multe modele de smartphone-uri pe piață, însă a ajuns în scurt timp un nume foarte cunoscut în rândul pasionaților de tehnologie. Asta pentru că primul, și cel mai popular telefon al său, a fost unul surprinzător, oferind componente de top la prețul unor modele concurente de medie. Prețul este aparent atuul principal al brandului POCO, iar modelul POCO M3, lansat în urmă cu doar câteva luni este reprezentantul perfect al acestui brand. Iată ce poți face în 2021 cu un telefon de numai 600 lei.
Da, ați citit bine, prețul lui POCO M3 pornește de la 649 lei, pentru varianta de bază și 699 lei pentru cea superioară. Diferențele între cele două sunt minime: stocarea internă (64 vs 128 GB), deci acest review este relevant pentru ambele modele. Asta pentru că ambele arată și se comportă la fel în utilizare.
POCO M3 arată de la distanță ca un telefon mult mai scump decât este de fapt. Vorbim despre un telefon echipat cu un ecran de 6,53” cu rezoluție Full HD+, decupat în partea de sus în formă de picătură de apă, nu cu o perforare pentru camera frontală. Este un artificiu de design „învechit” în 2021, fiind mai degrabă popular în urmă cu doi sau trei ani. Totuși, pe telefoanele foarte ieftine, acesta este încă acceptat, mai ales în categoria de preț de „100 și un pic” de euro.
Cum era de așteptat, construcția telefonului este în totalitate din plastic pe partea din spate, capacul acoperind inclusiv lateralele lui M3. Plasticul este însă de o calitate înaltă, nu este acel tip de plastic lucios care se zgârie repede. POCO folosește o textură care imită pielea, plăcută la atingere, alături de o suprafață mată pe margine. Camera foto este integrată într-un modul cu design neobișnuit, însă. Camerele sunt încadrate într-un dreptunghi rotunjit, asemeni altor modele de pe piață, însă modulul este prelungit pe laterală pe toată partea de sus a telefonului.
Am mai văzut astfel de module anterior pe ediția Cyberpunk 2077 a modelului OnePlus 8T și pe Xiaomi Mi 11 Ultra, proaspăt lansat. Decupajul pentru cameră nu servește niciun rol practic, fiind doar un artificiu de design. Acesta își face treaba, pentru că atrage atenția, însă nu este tocmai estetic și „strică” ceea ce putea fi un design simplu. Culoarea albastră a modelului testat este în schimb plăcută, fiind potrivită pentru o plajă largă de utilizatori. Nu este nici prea stridentă, nici prea închisă.
Totuși, POCO M3 nu vine doar cu o serie de compromisuri, chiar dacă este un telefon ieftin. Butonul de power include un senzor de amprentă, de exemplu, în timp ce în partea de sus putem identifica un jack pentru căști de 3,5mm și un port infraroșu. De asemenea, în cutia telefonului este oferit și un încărcător rapid de 18W. În cutie sunt incluse chiar și o husă transparentă din silicon, alături de o folie din sticlă pentru ecran. Aceasta nu este însă instalată din fabrică, fiind la alegerea utilizatorului dacă o va aplica sau nu.
Având în vedere prețul și ceea ce oferă acest telefon în cutie, pot spune că sunt impresionat. Avem un design nu tocmai inspirat, dar nici respingător, un ecran mare, protejat de sticlă și cam tot ce ai nevoie în materie de accesorii, direct în pachet. Ar lipsi o pereche de căști, însă având în vedere că folosește jack standard, cam toată lumea are la îndemână o pereche compatibilă.
Când vine vorba despre ecranul lui POCO M3, trebuie să recunosc că nu m-aș fi așteptat să găsesc un panel Full HD pe el. Alte companii oferă în această gamă de preț soluții HD, din două considerente. În primul rând, pentru a economisi baterie, iar în al doilea rând pentru a economisi bani în producție. M-aș fi așteptat ca măcar a doua condiție să fie întrunită aici, dar nu este cazul.
Desigur, nu avem de a face cu un panel Full HD foarte performant, însă este unul care depășește concurența directă. Culorile un sunt tocmai bine calibrate, iar timpul de răspuns nu pare să fie la fel de mic precum pe alte modele. Asta probabil și pentru că are la bază un procesor mai lent, care nu preia comenzile tocmai instant. Totuși, pentru majoritatea funcțiilor de bază, precum redarea de clipuri, filme și seriale, rețele de socializare și realizarea de fotografii, este de ajuns. Când cumperi un telefon de 120-130 de euro nu ai foarte mari pretenții. Totuși, POCO M3 depășește chiar și așteptările scăzute.
Nici la capitolul performanță nu mă așteptam la mare lucru din partea acestui model. Asta pentru că Snapdragon 662 este un chipset nu tocmai puternic. Acesta a fost anunțat la începutul anului 2020 pentru telefoane de buget, însă configurația octa-core la 2 GHz nu sugerează prea multă performanță în comparație cu modelele superioare. De asemenea, fiind bazat pe arhitectură de 11nm, consumul de energie ar trebui să fie destul de ridicat.
În realitate, chipset-ul nu este chiar așa de slab. Acesta poate rula jocuri 3D pe setări scăzute și este destul de rapid pentru un telefon de buget, pornind relativ rapid aplicațiile. Totuși, cei obișnuiți cu telefoane mai rapide vor vedea imediat diferențele. Atunci când faci tranziția de la o aplicație la alta, parcă stă cam mult, sau download-urile, chiar și pe rețele rapide de date, sunt cam lente.
La această îngreunare contribuie și cei 4 GB memorie RAM, care devin deja insuficienți în 2021 pe platforma Android. Din păcate, nu există altă variantă de configurare pentru acest model, 4 GB RAM fiind standard. O mențiune importantă referitoare la testele de performanță de mai jos este că testul AnTuTu nu a reușit să ruleze până la capăt. Acesta cere neapărat instalarea versiunii AnTuTu 3D Lite a testelor de grafică 3D, sugerând că nu este compatibil cu versiunea standard, însă se blochează la testul de redare de video 4K. De aceea, nu avem decât un scor parțial de 180.000 de puncte în AnTuTu v 9.0.3:
Un capitol la care stă foarte bine POCO M3 este autonomia. Acesta este unul dintre puținele telefoane de pe piață echipate cu un acumulator de 6.000 mAh. Având în vedere că folosește un procesor nu foarte puternic, chiar dacă este pe o arhitectură mai veche, și că nu are un ecran cu refresh rate înalt, POCO M3 reușește să atingă lejer două zile de utilizare la o încărcare completă și poate chiar depăși această performanță în situații în care telefonul este folosit mai rar. Ba chiar are o performanță foarte bună în special în standby.
Încărcarea este însă relativ lentă, acumulatorul de 6.000 mAh având nevoie de peste două ore de alimentare alături de adaptorul de 18W din cutie. Având însă în vedere cât de rar necesită încărcat, nu este o problemă atât de mare. O alimentare peste noapte la două zile ar trebui să fie de ajuns.
Și așa ajungem la capitolul software, unde situația este problematică pe toate dispozitivele Xiaomi, mai vechi sau mai noi. Oficial, POCO este un brand separat de Xiaomi, dar neoficial, telefoanele sunt dezvoltate folosind aceleași tehnologii hardware, în timp ce toate, indiferent că sunt POCO, Xiaomi sau Redmi, folosesc același software la bază: MIUI.
În cazul de față avem un MIUI 12 bazat pe Android 10, care folosește un launcher dedicat pentru modelele POCO. Rezultatul este un sistem de operare cu interfață de Xiaomi și cu o serie de particularități de design POCO. Totuși, are dark mode integrat, primește actualizări regulate (ba chiar am primit unul în timpul testării), iar totul pare să fie la locul lui.
Cum spuneam și în review-ul Mi 10T Pro, MIUI 12 nu se poate hotărî dacă este Android sau iOS. Dar asta pare să fie valabil pe Android 11. Pe Android 10, interfața este mult mai „androidizată”, fără un control center separat de cel de notificări. Totuși, tind să cred că problemele de compatibilitate cu testul AnTuTu, de exemplu sunt de nivel software, nu hardware. La fel și mici sacadări ale animațiilor în interfața telefonului. În teorie, procesorul ar trebui să fie destul de puternic pentru a evita asta.
Iar problemele de software au fost o problemă cu modelele POCO încă de la primul model, POCO F1. Din fericire, echipa de dezvoltare pare să lucreze constant la îmbunătățiri. S-ar putea ca în viitor, totul să ruleze mai bine pe POCO M3. De asemenea, s-ar putea ca problemele să nu fie rezolvate. Nu putem ști cu siguranță.
Ce mi-a displăcut complet este însă faptul că Xiaomi pune reclame în meniurile telefoanelor. Iar asta cu siguranță nu va fi rezolvat prea curând. Inclusiv la instalarea aplicațiilor din Google Play Store, Xiaomi pornește un sistem propriu de „verificare” al aplicațiilor, în timpul căruia afișează reclame. Înțeleg că telefonul este ieftin și că probabil că o parte a costurilor este acoperită cu aceste reclame, dar aș prefera să existe și o versiune „ad free” puțin mai scumpă, măcar disponibilă ca opțiune pe piață.
POCO M3 are un mare avantaj față de majoritatea telefoanelor de pe piață prin simplul fapt că integrează un jack de căști, deci permite ascultarea la orice pereche de căști ai la îndemână. Dacă ai căști pe USB-C, cumpărate pentru un telefon fără jack, acestea funcționează, dacă ai căști pe jack, acestea pot fi folosite fără probleme, și, desigur, dacă ai trecut pe căști wireless, acestea vor funcționa cu siguranță. Telefonul este echipat cu Bluetooth 5.0, așa că nu vor exista probleme la acest capitol. Difuzoarele interne alte telefonului sunt însă doar acolo să facă niște „zgomot”. Nu oferă o calitate înaltă a sunetului, frecvențele fiind „amestecate” la volum înalt. Am fost surprins însă de faptul că redarea este stereo, difuzorul de apeluri fiind folosit pentru a „ajuta” difuzorul principal.
Atunci când vorbim de securitate, POCO M3 oferă două opțiuni: fie o recunoaștere facială de bază, care este rapidă, dar nu foarte sigură, fie deblocare folosind senzorul de amprentă integrat în butonul power. La 600-650 lei nu m-aș fi așteptat la un senzor de amprentă în ecran. Vestea foarte bună este că senzorul lateral este excelent. Înregistrează degetul rapid și deblochează aproape instant telefonul. Chiar mai repede și decât alți senzori mai avansați integrați în ecran. Îmi vine în minte cel puțin senzorul de pe telefoanele Galaxy de la S10 și până în prezent cu senzori ultrasonici.
Camera foto de pe POCO M3 este prezentată drept una „triplă” (descrisă drept Super Triple Camera), însă, în realitate, există doar o singură cameră cu adevărat utilă dintre cele trei: cea principală de 48 megapixeli. Pe lângă aceasta avem o cameră macro și o cameră pentru „adâncime”. În realitate însă, camera principală face totul, în timp ce celelalte două „șomează”.
Și nici cea principală nu este foarte „impresionantă”, pentru că nu oferă deloc rezultate consistente. Unele cadre, realizate pe timp de zi, par a fi realizate cu un telefon mult mai scump, oferind detalii foarte bune în lumină naturală. Altele, în schimb, sunt pline de zgomot de imagine, chiar și pe timp de zi. Desigur, nu avem o plajă dinamică foarte extinsă, iar dintr-un motiv sau altul, telefonul nu ține minte setarea HDR Auto, care activează automat modul HDR atunci când este necesar. Din acest motiv, tind sa cred că problemele pe partea foto ale lui POCO M3 sunt tot de ordin software.
Modul foto principal nu te lasă să fotografiezi decât cu camera principală în mod normal. Pentru a activa camera macro, este necesară activarea acestui mod din setări. Doar că pot fi realizate fotografii macro atât cu camera principală, cât și cu cea dedicată, în funcție de condițiile de iluminare. Telefonul decide pe care o folosește. Din nou, lipsa de consistență este enervantă, întrucât o fotografie macro cu camera principală arată chiar foarte bine, cu culori naturale și vibrante, pe când cele cu camera dedicată par a fi făcute cu o cameră foto mult mai slabă (ceea ce și este, în fond).
Iar camera de adâncime nu este tocmai necesară, pentru că pe camera din față, telefonul poate face un decupaj decent, chiar dacă nu are o cameră secundară.
Din păcate, modul nocturn este acolo doar pentru că este necesar în 2021 să oferi această funcție. În realitate, performanța acestui mod este slabă. Fotografiile au mult zgomot de imagine și păstrează puține detalii. Portretele pe timp de noapte sunt similare cu ceea ce puteau realiza camerele Polaroid cu film instant în anii ’80. Ceea ce poate fi considerat un avantaj, pentru că nu mai ai nevoie de un filtru de Instagram pentru asta. În realitate însă este vorba despre o cameră nepotrivită pentru acest scenariu de utilizare.
Aș fi preferat un sistem cu doar două camere: să o păstreze pe cea principală și să înlocuiască macro-ul și camera de adâncime cu o cameră ultra-wide care să scoată cadre decente pe timp de zi. Modul nocturn ar fi putut fi eliminat, de asemenea. Ar fi oferit o experiență foto mult mai bună decât ce oferă POCO M3 în acest moment. Cert este că un update de software ar putea rezolva și câteva dintre inconsistențele camerei principale, pentru că este clar că este capabilă să realizeze fotografii bune.
POCO M3 este un telefon surprinzător din mai multe puncte de vedere. În primul rând, oferă ceva mai multă performanță decât alte modele din gama sa de preț, include camere mai performante și chiar și capabilități de bază mai bune, precum un ecran cu rezoluție înaltă și o baterie foarte mare. În goana după un preț cât mai mic, există însă și câteva compromisuri, peste care unii ar putea trece.
De exemplu, camera foto limitată nu este un dezavantaj foarte mare pentru un telefon așa ieftin. De asemenea, faptul că software-ul este nefinisat ar putea deranja un utilizator mai pretențios, dar probabil că sunt destui care sunt dispuși să treacă peste micile probleme care pot apărea.
Cred totuși că POCO și-a identificat bine publicul și le oferă exact ceea ce au nevoie, la un preț pe care să și-l permită.
+ „Mult telefon” pentru prețul cerut
+ Vine cu toate accesoriile necesare în pachet
+ Autonomie foarte bună
+ Senzor de amprentă rapid
- Cameră decentă, dar cu multe minusuri
- Software nefinisat
- Aspectul modulului de cameră