Samsung Galaxy A9 (2018) review: primul smartphone cu patru camere foto

Software

La nivel software, nu mai avem nimic nou de raportat atunci când vine vorba despre Samsung Experience 9.0 bazat pe Android Oreo 8.0, o versiune mai veche decât cea livrată pe Galaxy S9 şi Note9. Acesta arată şi se comportă la fel precum pe dispozitivele Galaxy din ultimii doi ani, cu o interfaţă plăcută din punct de vedere vizual, dar foarte aglomerată cu tot felul de funcţii pe care nimeni nu şi le doreşte precum Bixby Home, de exemplu, alternativa la Google Discover de la Samsung.

Cel mai probabil, acest model va primi actualizare la Samsung One UI cândva anul viitor, însă fiind un dispozitiv din gama de medie, sunt slabe şanse ca următoarea versiune majoră de Android, Android Q, să nu ajungă pe acesta.

Samsung Experience este în continuare livrat alături de suita Microsoft Office pre-instalată, pe lângă toate aplicaţiile Google şi toate aplicaţiile Samsung care îţi oferă propriile sale alternative. În continuare software-ul pare să fie cel mai slab aspect al unui telefon Galaxy, bloatware-ul devenind din ce în ce mai deranjant, mai ales când luăm în considerare dispozitivele concurente. Din păcate, acest lucru nu va fi rezolvat de OneUI, întrucât noul software promite doar schimbări la nivel de interfaţă.

Camera foto

Samsung s-a concentrat mult pe prezentarea camerei foto a lui Galaxy A9, susţinând că acesta ar trebui să fie telefonul „bun la toate” atunci când vine vorba de captură a imaginii. Avem de a face cu o cameră principală de înaltă rezoluţie, o cameră „wide” şi o cameră cu zoom, alături de un senzor dedicat modului „live focus”, care aproximează distanţa subiectului faţă de fundal, pentru a îmbunătăţi efectul de blur de pe fundal.

Pe timp de zi cam toate cele trei camere pot oferi rezultate bune, în ciuda faptului că software-ul de procesare Samsung încă nu s-a schimbat în bine. Multe dintre cadre sunt supraexpuse, în special dacă soarele bate direct pe anumite zone din fotografie. Apoi, Galaxy A9, mai mult decât alte telefoane de la Samsung pe care le-am testat, greşeşte focalizarea, în special în cazul camerei principale. De asemenea, fotografiile realizate cu acest model sunt mult mai procesate decât ale altor dispozitive ale companiei. În acelaşi timp, alte fotografii sunt mult prea lipsite de detalii, în special fotografiile realizate cu obiectivul supraangular.

Într-adevăr, camera este versatilă şi ai cam la fel de multe opţiuni precum pe un Huawei Mate 20 Pro atunci când vine vorba de realizarea de fotografii. Un obiectiv cu deschidere foarte largă pentru peisaje, sau clădiri, o cameră „normală” pentru utilizarea de zi cu zi şi o cameră cu zoom pentru a mări subiectul fără a te apropia. Din păcate, niciuna dintre acestea nu este stabilizată optic, deci cu siguranţă vor exista momente, chiar şi pe timp de zi, dacă nu este destulă lumină, în care fotografiile vor fi mişcate. De asemenea, diferenteţe între fotografiile realizate cu fiecare senzor în parte sunt evidente atât la nivel de detalii captate, cât şi la capitolul culori. Cele realizate cu senzorul principal şi cel supraangular oferă culori mai calde, în timp ce camera cu zoom este mai „rece”.

Galerie foto

vezi galeria
51 foto

Nu prea am menţionat cea de-a patra cameră pentru că aceasta este semi-inutilă. Integrarea senzorului de 5 megapixeli pentru detectarea distanţei nu este justificată. Samsung are deja algoritmi pentru modul Live Focus care oferă o detecţie destul de bună a subiectului (cu destule excepţii, însă) şi simulează un efect de blur destul de convingător. Fotografiile de pe Galaxy A9 în acest mod nu sunt mai bune decât cele de pe modelul Galaxy S9 cu o singură cameră, de exemplu, iar blur-ul pare şi mai „fals”, cu un aspect „lăptos”, în ciuda faptului că este folosită o cameră dedicată pentru realizarea acestui efect.

Apoi, pe timp de noapte, limitările camerei sunt evidente imediat. Obiectivul ultra-wide are o diafragmă prea închisă, deci fotografiile sunt extrem de întunecate, în timp ce camera principală captează destulă lumină, însă lipsa stabilizării împiedică înregistrarea detaliilor fine. Camera cu zoom în general nu este folosită noaptea, telefonul folosind senzorul principal pentru zoom digital în aceste situaţii.

Galerie foto

vezi galeria
48 foto

La nivel software, camera de pe Galaxy A9 beneficiază şi de un soi de mod „AI” numit „scene optimizer”, care trebuie selectat separat din partea de sus a aplicaţiei de cameră, şi care poate detecta câteva scene, foarte puţine la număr. În cazul de faţă a detectat modul nocturn, care nu pare să facă nimic în plus faţă de cel „Auto” standard, a detectat cerul noros şi… cam atât.

Camera frontală este semnificativ mai slabă decât camerele de pe partea din spate, oferind o expunere exagerată în toate situaţiile. De asemenea, fotografiile realizate în acest mod sunt lipsite de detalii.

În ciuda faptului că Samsung laudă acest telefon în special datorită sistemului său cu patru camere foto, adevărul este că performanţa acestora este în continuare la nivelul unui telefon de medie. Va fi ciudat însă pentru utilizatori când vor compara preţul acestuia cu dispozitivele altor producători precum OnePlus, care pot oferi un vârf de gamă atât din punct de vedere al performaţei de procesare, cât şi al performanţei foto, la aceiaşi bani.

Concluzii

Galaxy A9 în varianta sa 2018 este un smartphone mid-range premium bine construit, care oferă performanţă în limitele pe care le aşteptam, însă care dezamăgeşte tocmai la capitolul la care trebuia să exceleze: camera foto. Sistemul cu patru camere nu a fost prea bine gândit de către Samsung, sau cel puţin nu pare să fi fost gândit pentru performanţă înaltă, ci mai degrabă pentru a bifa un tabel pe lista de funcţii în plus. Dintre cele patru camere, doar trei sunt „utile”, iar dintre acestea doar cea principală oferă o performanţă constantă, pentru restul fiind nevoie şi de puţin noroc în realizarea unor cadre care să arate bine.