Samsung m-a cucerit la începutul anului cu Galaxy Fold, primul său smartphone pliabil, însă la acel moment era evident că aveam de a face cu un dispozitiv din prima generație. Acesta nu avea cel mai bine pus la punct design, iar experiența de utilizare, în special cea software, nu era foarte bine finisată. Galaxy Z Fold2 pare să fie însă exact ceea ce promitea modelul original, într-o formă mai finisată. Totuși, acum începe să și dispară perioada de „lună de miere” ale dispozitivelor pliabile, așa că aveam de la următorul model așteptări mai mari decât de la modelul original. Acesta este un review limitat al lui Galaxy Z Fold2, întrucât am avut dispozitivul la test pe timp limitat, de numai două zile de utilizare.
În materie de design, cele două modele Fold sunt similare la prima vedere, însă pentru varianta Galaxy Z Fold2, Samsung a reușit să rezolve câteva mici probleme ale variantei originale. De exemplu, ecranul de pe partea din față nu mai este unul mic, cu ramă groasă de jur împrejur. Acesta acoperă acum întreaga parte frontală, de sus până jos, ecranul de 6,2” fiind acum mult mai modern în design și funcționalitate. Din păcate însă, acesta nu este cu mult mai util, fiind la fel de îngust precum cel mic de pe Fold 1. Măcar acum poți să vezi mai mult pe verticală în aplicații, dar pentru scris de mesaje sau consum multimedia,ecranul va fi în continuare relativ mic.
Partea din spate a telefonului este decorată acum cu un panou de sticlă mată, la fel ca cel de pe seria Galaxy Note20. De altfel, și culoarea Mystic Brown în care a venit la test modelul Fold2 este împrumutată de asemenea de la Note20. Aș vrea să zic că și modulul de camere este același de pe Note20, însă adevărul este că acest sistem foto are mai degrabă lucruri în comun cu Note10 la nivel tehnic. Doar design-ul aduce aminte de recent lansatele smartphone-uri de la Samsung.
Dar la interior avem parte de o adevărată surpriză plăcută. Samsung oferă acum un ecran fără decupajul deranjant de pe Fold 1. De altfel, a renunțat la camera de adâncime frontală, care oricum era în mare parte inutilă. În locul modulului mare de camere a fost instalată o cameră mică, cu un decupaj subtil, la fel ca pe alte smartphone-uri Samsung din ultimii doi ani. Iar ecranul este acum mai mare, cu margini mai mici în jurul lui și pentru prima dată pe un ecran pliabil, cu refresh rate de 120 Hz, în mod adaptabil, la fel ca pe Note20 Ultra.
La fel ca și în cazul originalului model Fold, ecranul pliabil este atracția principală, iar Samsung nu a făcut niciun fel de rabat ca capitolul calitate. Acest ecran este mare, luminos și afișează culori naturale, animații fluide și oferă destul spațiu pentru productivitate. Deasupra ecranului avem o folie de protecție aplicată din fabrică (și ecranul exterior are aplicată o folie), însă Samsung avertizează utilizatorii să nu o scoată. Varianta de test pe care am primit-o avea deja zgârieturi fine, cât și o zgârietură mai serioasă, iar telefonul abia a fost prezentat în urmă cu două săptămâni. Astfel, rezistența în timp a acestei folii nu pare să fie foarte promițătoare. Sper că există o metodă de schimbare a acesteia în service-urile Samsung, întrucât altfel, utilizatorii de Fold2 vor avea tot timpul telefoane cu ecrane zgâriate.
Și da, noul model, chiar dacă este construit cu o suprafață de sticlă ultra subțire (ultra-thin glass), acesta încă are o dungă de sus până jos pe centru, în zona în care se pliază. Aceasta se simte și poate fi observată atunci când se reflectă lumina sau când sunt afișate nuanțe mai întunecate de culoare. În utilizare normală, atunci când privești dispozitivul din față, aceasta dispare, însă. Dacă această „cută” te deranjează, probabil că va trebui să mai aștepți câțiva ani până când să cumperi un telefon cu ecran pliabil. Aceasta nu va dispărea până când nu va fi inventată sticla care se pliază sau un material care să ofere atât elasticitate, cât și rezistență la deformare.
Este interesant însă faptul că modelul Fold2 se simte diferit în utilizare față de modelul original, probabil datorită faptului că ecranul nu mai este atât de „rigid” în poziționare. Poți acum să orientezi balamaua la orice unghi, putând acum folosi telefonul și în „flex mode”, la fel cum puteam folosi și Galaxy Z Flip de la începutul anului. Personal, nu am găsit niciun caz de utilizare în care să îmi fie util acest mod, întrucât cele două jumătăți de ecran sunt prea înguste pentru a afișa destul conținut pentru a fi utile. Există interfețe speciale pentru acest mod în anumite aplicații Samsung preinstalate și pe YouTube, dar în rest, nu.
Ce m-a dezamăgit însă la Galaxy Z Fold2 a fost faptul că este livrat fără accesoriile premium ale modelului original. Fold 1, la același preț de 2.000 de euro, venea cu o pereche de Galaxy Buds în pachet, cât și cu o husă de protecție din două bucăți, cu textură de carbon, moale la atingere. Galaxy Z Fold2 vine doar cu un adaptor de priză de 25W, cablul USB-C și o pereche de căști AKG pe USB-C. Fără husă.
Probabil că Samsung ar putea să justifice lipsa lor prin păstrarea prețului original și integrarea tehnologiilor 5G, însă având în vedere că 5G-ul nu este nici disponibil la noi în țară și nici dacă ar fi nu ar face o mare diferență în utilizarea de zi cu zi, aș fi preferat accesoriile și un modem cu antene 4G. Sau măcar opțiunea de a alege un terminal 4G în locul unuia 5G la un preț mai mic.
Performanța lui Galaxy Z Fold2 este în limitele așteptărilor, fiind echipat cu chipset Snapdragon 865+ de la Qualcomm. Mi s-a părut că în timpul testelor, carcasa telefonului s-a încins cam mult, însă asta nu pare să afecteze performanța în mod negativ. De altfel, acesta se încinge mult mai puțin decât modelul Galaxy Note20 Ultra cu chispet Exynos.
Spre diferență de Galaxy S20 și Note20, acest model nu oferă filmare în rezoluție 8K, întrucât nu are camere de rezoluție înaltă, însă chipset-ul ar trebui să fie capabil atât să înregistreze, cât și să editeze aceste materiale.
Din păcate, despre autonomie nu am foarte multe lucruri de spus, întrucât nu l-am putut folosi într-un mod obișnuit pe o perioadă mai lungă. Primele estimări arată o autonomie ceva mai bună față de modelul original, în ciuda faptului că folosește ecrane mai mari și unul dintre ele are refresh rate la 120 Hz. În primul rând, ecranul pliabil adaptiv poate scădea până la 10 Hz atunci când nu este necesară utilizarea frecvenței complete a ecranului. Apoi, ecranul exterior permite realizarea mai multor funcții rapide, fără a fi nevoie de a deschide ecranul principal.
Și procesorul Snapdragon 865+ ar putea fi ceva mai eficient din punct de vedere al consumului de energie, însă nu cu mult, întrucât 855-ul de anul trecut folosea tot un proces de fabricație pe 7nm. Încărcarea la 25W este destul de rapidă, însă nu cea mai rapidă, iar încărcarea wireless este utilă pentru încărcări din când în când. Totuși, n-am avut timp să descarc și să îl încarc de mai multe ori, așa că nu pot spune dacă este un telefon de o zi sau de două zile. Estimarea mea este că în anumite situații ar trebui să poți să îl folosești și două zile, într-un scenariu de utilizare mai conservator.
Dar nu cred că poți fi conservator atunci când ai la dispoziție un ecran atât de mare în buzunar. Acesta te cam încurajează să consumi conținut de fiecare dată când îl pornești. Clipurile video, chiar dacă nu sunt afișate pe întregul ecran, sunt mai „mari” decât pe un telefon obișnuit, fiind o experiență apropiată mai degrabă de cea a unei tablete compacte precum un iPad Mini.
Și jocurile sunt mult mai distractive pe acest dispozitiv, iar cele care au suport pentru afișare la 120 Hz vor fi cu adevărat impresionante pe acest display. Din păcate nu am avut destul timp să testez jocuri pe el, întrucât zilele de testare nu s-au împăcat cu programul meu încărcat. Experiența de utilizare este însă cel puțin la fel de bună precum pe Fold 1, dar în lipsa decupajului din ecran și cu un ecran mai fluid, totul este acum mult mai imersiv.
Samsung vorbește foarte mult despre funcțiile de multitasking de pe Galaxy Z Fold2, dar eu în continuare nu le văd atât de utile. Prima generație propunea împărțirea ecranului în maximum trei chenare, care nu puteau fi ușor reordonate sau redimensionate. Noua versiune software permite acest lucru, putând pune cele trei aplicații în orice tip de orientare, iar acum poți și salva diverse combinații de două sau trei aplicații pentru acces rapid în meniul de scurtături de pe marginea ecranului. Totuși, orice combinație cu mai mult de două aplicații este prea înghesuită pe acest ecran. De altfel, lipsa unei tastaturi fizice și dimensiunile totuși reduse împiedică transformarea acestui dispozitiv într-unul de productivitate.
Poți scrie rapid un e-mail folosind tastatura „tăiată” pe jumătate, sau poți edita un clip video sau o fotografie la nivel de bază, dar cam atât. Excel-urile, fișierele în Word și altele au nevoie de puțin mai mult spațiu și butoane fizice pentru a putea fi folosite pe timp îndelungat. Teoretic telefonul poate folosi interfața DeX în mod wireless, dar pentru că nu am un televizor Samsung din generațiile 2019 sau 2020, nu pot testa asta.
Samsung a mai făcut o treabă inteligentă la capitolul software cu Galaxy Z Fold2. Modelul original funcționa ca un smartphone cu ecran de tabletă, majoritatea aplicațiilor fiind afișate în mod „lăbărțat” pe ecran. Pentru Galaxy Z Fold2 există acum și configurarea pentru utilizare într-un „mod tabletă”, aplicațiile care au suport pentru astfel de dispozitive putând afișa acea interfață. YouTube, de exemplu, afișează mai multe rânduri de clipuri recomandate pe ecranul principal în acest mod, față de un flux cu un item pe fiecare rând în modul telefon. Din păcate însă, aplicații precum Instagram nu au versiune de tabletă, iar această funcție nu va ajuta în afișarea aplicației într-un mod mai plăcut. Totuși, Instagram rămâne una dintre aplicațiile cele mai surprinzătoare pe un astfel de dispozitiv, fotografiile fiind afișate pe toată lățimea ecranului.
Samsung se lăuda cu faptul că Galaxy Z Fold2 are cele mai puternice difuzoare din gama sa de smartphone-uri, iar adevărul este că difuzoarele stereo de-o parte și de alta a ecranului pliabil sunt puternice și se aud bine. Nu excelent, însă având în vedere spațiul disponibil la interior, era probabil imposibil de realizat un sistem audio mai performant. Față de alte smartphone-uri testate din ultima vreme (precum Xperia 1 II, de exemplu), frecvențele sunt mult mai bine separate între ele, iar frecvențele joase sunt măcar prezente, chiar dacă nu foarte puternice. Chiar dacă telefonul are suport pentru procesare Dolby Atmos pentru îmbunătățirea sunetului, aceste setări nu par să facă prea mare diferență, ceea ce sugerează că sunetul este oricum bine calibrat din fabrică.
Alte elemente secundare importante pe acest model ar fi senzorul de amprentă integrat în butonul power, un model bun, care recunoaște repede amprenta și care este chiar mai rapid decât senzorul ultrasonic integrat în ecranul modelelor S10, Note10, S20 și Note20. Acesta oferă o experiență mai bună de utilizare și aș fi preferat să fi întâlnit o soluție similară pe acele modele. Ba chiar și poziționarea în butonul power e mai bună decât în partea de jos a ecranului. Recunoașterea facială este de asemenea prezentă, dar este realizată folosind camera frontală, deci nu este o metodă foarte sigură. Din fericire, este una foarte convenabilă, deblocarea fiind rapidă.
Chiar dacă Samsung a venit în ultimele câteva luni cu smartphone-uri echipate cu senzori de 64 sau 108 megapixeli, modelul Galaxy Z Fold2 oferă un sistem de camere mai conservator. Este vorba despre unul similar cu ceea ce am întâlnit pe modelele Galaxy S10 și Note10, cu trei camere de 12 megapixeli, dintre care una oferă un zoom optic care mărește de numai două ori.
Totuși, smartphone-urile de anul trecut de la Samsung realizau cadre foarte bune în majoritatea condițiilor, mai ales după ultimele actualizări de software. Astfel, și Galaxy Z Fold2 continuă tradiția. Da, acest telefon de 2.000 de euro nu are cea mai performantă cameră de pe piață, dar în același timp, nici nu prea avea cum. Senzorii mari folosiți de Samsung pe telefoanele mai noi ar ocupa prea mult spațiu în interior.
Din fericire, experiența de fotografiere este una foarte plăcută, iar calitatea cadrelor este foarte apropiată de cea a modelelor mai noi, chiar dacă se poate observa o mică diferență. În continuare, Samsung are una dintre cele mai bune camere ultra-wide de pe piață, o cameră principală bine configurată și un zoom decent, chiar dacă nu excelent. Toate cele trei camere pot fi folosite pe modul nocturn, însă timpul de expunere este uneori cam lung față de dispozitivele concurenței.
De asemenea, aplicația de cameră are o mică întârziere la declanșare, ceva ce am observat și pe Galaxy Note20 Ultra. Problema pare să fie de ordin software, nu hardware, întrucât avem de a face cu cele mai puternice procesoare de pe piață și unele dintre cele mai performante camere. Totuși, atunci când apeși pe declanșare, uneori fotografia este captată abia după jumătate de secundă sau chiar o secundă. În general, aceasta nu este o problemă, dar atunci când fotografiezi copii mici sau animale de companie care nu stau pe loc foarte mult, poate fi enervant.
Sunt puține lucruri de reproșat la capitolul calitate a fotografiilor pe timp de zi, majoritatea fiind bine expuse și cu un nivel ridicat de detalii pe toate cele trei camere. Pe timp de noapte, camera cu zoom este rareori activată, de multe ori fotografiile fiind realizate cu zoom digital. Totuși, toate cele trei camere oferă rezultate decente chiar și în lumină slabă folosind Night Mode. Camera ultra-wide focalizează mai greu sau mai puțin precis atunci când nu are lumină destulă.
Galaxy Z Fold2 repară multe dintre neajunsurile modelului original și adaugă lucruri pe care nici nu le-am fi așteptat atât de repede, precum un ecran la 120 Hz. Totuși, este destul de clar că va mai dura o perioadă până când aceste dispozitive își vor atinge adevăratul potențial.
Este un gadget impresionant, bine construit, care se simte premium și care oferă performanță de top, dar care este în continuare fragil, scump și nu foarte bine adaptat la nevoile utilizatorilor. Software-ul compatibil cu dispozitive pliabile este în continuare limitat, iar capabilitățile de productivitate nu sunt încă unde ar trebui să fie. Ecranul este mai mare decât pe un smartphone obișnuit, însă nu destul de mare pentru a rula mai multe aplicații simultan, iar lipsa unui stylus sau a unei tastaturi face totul mai complicat decât este necesar. Iar un stylus nu va fi folosit prea curând pe aceste modele, înainte ca ecranul să fie protejat de sticlă.
Galaxy Z Fold2 este greu de recomandat încă, chiar dacă este un important pas înainte. Este nevoie ca Samsung și întreaga industrie să rezolve câteva probleme înainte ca dispozitivele pliabile să poată ajunge în „mainstream”. În primul rând, să rezolve problemele de rezistență a ecranului pliabil. Se zgârie prea ușor și nu este rezistent la apă și praf. Acesta este un telefon care nu îți dă voie nici măcar să înlocuiești folia de pe ecran acasă entru că există riscul de a deteriora ecranul.
Apoi, este necesar de software adaptat la noile ecrane, care să ofere ceva nou care să justifice acest format. În ultimul rând, prețul trebuie să coboare la niveluri mai accesibile. Desigur, nici Galaxy Note20 Ultra nu este tocmai accesibil, însă 6.000 lei sunt semnificativ mai ușor de justificat pe un telefon de top decât 9.700 de lei, cât costă acest model în România. Iar cel de 6.000 lei nici nu se strică dacă este scăpat în apă și nici nu se zgârie la o atingere mai puternică.
Vor mai trece câțiva ani până când aceste modele vor atinge toate aceste obiective, însă este clar că Samsung și alte companii au determinarea necesară să le atingă. Momentan, majoritatea dintre noi vom sta pe margine și vom aștepta, întrucât Galaxy Z Fold2 și alte modele similare din piață nu sunt în acest moment decât telefoane „de lux” cu dezavantaje clare față de modelele clasice.
+ Construcție excelentă, design îmbunătățit
+ Performanță de top
+ Senzor de amprentă rapid
+ Cameră foto foarte bună
+ Difuzoare puternice
+ Ecranul pliabil la 120 Hz este impresionant
- Ecranul este în continuare fragil
- Ecranul frontal este prea îngust pentru utilizare „normală”
- Multitasking-ul este prea greu de realizat pe un ecran de dimensiuni așa mici
- Suport software limitat pentru ecranul pliabil