Samsung Galaxy Z Fold4 review: cel mai bun pliabil, pe o piață fără concurență reală. VIDEO

Samsung nu este doar liderul pieței de smartphone-uri în general, ci și liderul pieței de dispozitive pliabile, întrucât este singura companie care, an de an, lansează câte o serie nouă de modele din gama Galaxy Z. Noul Galaxy Z Fold4 reprezintă astfel ceea ce are compania mai bun de oferit în materie de dispozitive mobile, cu cel mai puternic procesor, cele mai rapide ecrane și unele dintre cele mai bune camere foto.

Galaxy Z Fold4: schimbări minore la capitolul design

La o privire rapidă, Galaxy Z Fold 4 nu s-a schimbat aproape deloc. Doar dacă îl pui lângă un alt Fold mai vechi, vei vedea câțiva milimetri în minus pe margini și o balama ceva mai compactă. Telefonul este și cu doar câteva grame mai ușor, dar nu cât să facă vreo diferență reală. Forma generală este însă neschimbată. Dacă Fold 1, 2 sau 3 vi s-au părut mari și grele, Fold4 vă va lăsa aceeași impresie. Față de un flagship tradițional, este mai gros, iar centrul de greutate mai ciudat îl va face mai ușor de sesizat în buzunar.

Telefonul este construit din sticlă Victus+ de la Corning și aluminiu, cu margini ceva mai plate și ecrane deloc curbate. Spatele are o textură mată, iar ecranul frontal este puțin mai lat decât în trecut, dar vine fără o protecție din plastic din fabrică. Cel interior păstrează protecția din plastic și fragilitatea din trecut. Chiar și la a patra generație, Galaxy Z Fold4 poate fi zgâriat ușor, are în continuare o cută proeminentă pe centru și cele două jumătăți nu se închid complet. Astfel, pot pătrunde în buzunar sau într-o geantă particule de praf sau scame pe suprafața ecranului pliabil. Samsung spune că acest design care creează cuta este cel care asigură rezistența la apă.

Așa cum ne-am obișnuit de câțiva ani deja, Samsung nu mai livrează accesorii în pachet nici cu cel mai scump telefon din oferta sa. În cutie există doar cablul USB-C.

Ecranele sunt puțin mai late, dar nu fundamental diferite

Samsung a echipat Fold4 cu două ecrane OLED performante, cu luminozitate înaltă și refresh rate la 120 Hz. Din păcate, niciunul nu rezolvă neajunsurile generațiilor anterioare. Ecranul exterior este puțin mai lat, dar tot destul de mic și îngust pentru majoritatea activităților normale de pe un smartphone. Rămâne însă un soi de ecran de notificări, de pe care, din când în când mai răspunzi și la un mesaj sau la un apel.

Și ecranul interior este puțin mai lat, însă cuta mi se pare chiar mai pronunțată decât în trecut. Posibil să fie placebo, iar fără un Fold2 sau 3 la îndemână, e greu să stabilesc dacă chiar așa e. Totuși, în continuare clipurile video sunt afișate cu bare negre mari, în oricare dintre orientări, făcând acest model greu de recomandat pentru filme. Teoretic, acesta este bine gândit pentru afișarea mai multor aplicații simultan, dar în practică, situația este ceva mai complicată. Și acest model păstrează camera de sub ecran, dar zona care maschează lentila este foarte pixelată și atrage atenția în utilizare.. Aș fi preferat un decupaj clasic față de această soluție suboptimă, care aduce și dezavantajul unei camere frontale de calitate slabă. În realitate însă, acea zonă este mai puțin evidentă decât pare în fotografii sau pe filmare, pentru că nu acea tentă roz nu este de fapt prezentă.

Performanța de top era de așteptat de la un telefon de aproape 2.000 de euro

Atunci când vine vorba despre performanță, compania sud coreeană a apelat la cel mai puternic cip Qualcomm: Snapdragon 8+ Gen 1. Fiind vorba despre un procesor puternic într-un spațiu foarte mic, mă așteptam la supraîncălzire și throttling, însă degradarea performanței sub stres nu este deranjantă. În majoritatea cazurilor nici nu vei sesiza asta. Poate doar în jocuri cu grafică foarte avansată, unde după jumătate de oră, performanța susținută ar fi undeva pe la 60% din total. Totuși, chiar și la jumătate, Snapdragon 8+ Gen 1 poate oferi performanță mai bună decât poate oferi la nivel maxim un procesor din zona mid-range, înainte de throttling.

De încălzit, telefonul se încălzește cât să îl simți dar nu devine niciodată la fel de fierbinte precum ajungea Galaxy Note20 Ultra, de exemplu, în urmă cu doi ani. Fabricația pe 4nm și suprafața mare a telefonului ajută la disiparea mai eficientă a căldurii.

Benchmarks

• AnTuTu – 932.480
• GeekBench – Single-Core: 1.304 / Multi-Core: 3.859
• 3DMark Wild Life Extreme – 2.791
• 3DMark Wild Life Extreme Stress Test – Best Loop: 2.823 / Lowest Loop: 1.731 / Stability: 61,3%
• PCMark – 13.907

Autonomia lui Galaxy Z Fold4 a întrecut așteptările, dar încărcarea este lentă

Deși mă așteptam la o autonomie mai slabă de la Galaxy Z Fold4, trebuie să recunosc că am fost surprins pe parcursul utilizării. Sigur, nu avem de a face cu un telefon de două zile, însă o zi, chiar și cu utilizare destul de intensă, va oferi fără probleme. Cu acumulator de 4.400 mAh și un ecran atât de mare la 120 Hz, performanța este cel puțin decentă. Galaxy S22 Ultra este cu doar puțin mai bun din punctul acesta de vedere, chiar și cu baterie mai mare.

Unde văd o problemă cu Fold4 este la încărcare rapidă, sau, mai bine zis, aproape lipsa ei. 25W în condițiile în care chiar și S22 Ultra vine cu încărcare la 45W este prea puțin pentru un telefon de top în 2022. Încărcarea wireless există, însă este chiar și mai lentă, la 15W, iar încărcarea wireless în sens invers pentru căști sau ceas este neschimbată față de generațiile anterioare. Având în vedere că există de ceva vreme deja telefoane cu încărcare în 10-15 sau maximum 20 de minute deja pe piață, Samsung rămâne în urmă.

Software-ul OneUI a primit schimbări importante

Cele mai importante schimbări la nivel de funcționalitate sunt la nivel software, unde Samsung a încercat de această dată ceva diferit: a implementat un dock, similar celui de pe tablete. Astfel, poți avea acces rapid la câteva aplicații folosite des, pentru a schimba între ele, sau pentru a le folosi în modul split screen. Din păcate însă, noul dock nu rezolvă problemele mai vechi ale telefoanelor pe stil Fold.

Totuși, și dock-ul are limitele lui. Poți pune acolo maximum 8 aplicații, iar acestea sunt întotdeauna cele pe care le ai și în partea de jos a ecranului home. În general, acolo ții aplicații precum cea pentru apeluri sau SMS, camera și alte câteva la care vrei acces rapid. Dock-ul ar trebui însă să îți ușureze utilizarea în multitasking, iar aceste aplicații nu sunt tocmai pentru așa ceva. De asemenea, nu este clar de ce Samsung păstrează și dock-ul și Edge panel. Cele două funcții sunt destul de similare pentru a nu fi necesare ambele, iar uneori, în utilizare, poți activa Edge panel din greșeală.

Nu în ultimul rând, noul dock pentru aplicații este extrem de mic, putând apăsa din greșeală pe altă aplicație decât cea pe care doreai să apeși inițial. Astfel, dock-ul nu rezolvă toate problemele, însă face utilizarea Fold mai plăcută.

Personal însă, pe cât de mare este ecranul de pe Fold, tot nu mi se pare că multitasking-ul pe el este confortabil sau rezolvă prea multe probleme. Este ok atât timp cât doar citești conținut din două surse, dar imediat ce trebuie să și scrii ceva, jumătate de ecran este acoperit de tastatură și nu mai poți vedea mare lucru din cele două sau trei aplicații afișate pe ecran. De fapt, tot ce este în jumătatea de jos a ecranului este acoperit complet. Comparația cu o tabletă de productivitate pe care ai face ceva similar nu își are locul, întrucât aceea este de obicei folosită alături de o tastatură fizică pentru scris.

Având în vedere că Fold4 este un telefon, pe care îl ții permanent în buzunar, și nu există o soluție de tastatură fizică, ești dependent de tastatura care ocupă o mare parte a ecranului. Astfel, ideea de multitasking este într-adevăr posibilă de pus în aplicare la nivel demonstrativ, dar nu atât de practică pe cât încearcă Samsung să o prezinte. Fold nu pare să fie un dispozitiv capabil să înlocuiască complet o tabletă folosită pentru lucru, dar ar putea să permită puțin mai multe cazuri în care poți rezolva ceva rapid doar folosind telefonul pe care îl ai deja cu tine.

O parte din problemă este și software-ul, care nici după trei ani nu este complet compatibil cu pliabilele. Anumite aplicații sunt compatibile cu „Flex Mode” când pliezi doar parțial ecranul, dar este greu de justificat utilizarea în acest mod. Pentru clipuri video, rămâi cu spațiu similar ca pe ecranul exterior, adică foarte limitat. Iar la revenirea la modul tabletă, multe aplicații nu se redimensionează corect, sau anumite funcții devin temporar inaccesibile. Și vorbim aici despre aplicații preinstalate, precum YouTube, nu de altele din Google Play, care nici nu oferă funcții pentru pliabile. Un exemplu de aplicație care nici nu ia în considerare ecranul mare este Instagram, care oferă o experiență chiar mai slabă decât pe un telefon obișnuit.

Cred în continuare că forma aceasta de „Fold” nu este cea care să ducă ideea de dispozitive pliabile mai departe. Seria Z Fold de la Samsung se confruntă cu aceleași probleme chiar și trei ani mai târziu, fără o rezolvare clară. Fiind prima pe piață, compania sud coreeană a stabilit direcția acestor dispozitive, însă poate că este nevoie de ceva mai multă concurență și este necesară mai multă inovație în acest spațiu pentru a descoperi adevăratul potențial al pliabilelor. Momentan, ceilalți jucători fac doar clone de Fold și nu încearcă și alte formate, poate mai potrivite pentru multitasking sau chiar și consum de entertainment.

Un avantaj clar al telefoanelor Samsung este DeX, cu o interfață familiară utilizatorilor de Windows 10 și 11. Curios, în modul DeX, poți alătura doar două aplicații și nu trei, ca pe ecranul telefonului, însă poți avea mai multe ferestre deschise, ca pe un desktop obișnuit. Conexiunea DeX pe wireless este în continuare destul de instabilă, chiar și pe o rețea de mare viteză, cu Wi-Fi 6, iar rezoluția pe un televizor 4K este foarte slabă. Pentru Dex aș recomanda utilizarea doar prin cablu.

Un alt avantaj pe care îl are Samsung în fața altor producători de pliabile și smartphone-uri în general este suportul software de patru ani pentru actualizări de sistem și cinci ani pentru actualizări de securitate. Aici este într-o zonă în care doar Apple mai oferă ceva comparabil.

Senzorul de amprentă, surprinzător de slab

Deși este greu de crezut, Galaxy Z Fold4 are probabil cel mai slab senzor de amprentă de pe un telefon premium. Chiar și după înregistrări repetate, senzorul nu vrea să îmi deblocheze telefonul niciodată din prima încercare. Abia a doua este cea cu noroc, uneori a treia. Am încercat diverse soluții, dar niciuna nu merge perfect. Senzorul insistă că ar fi umezeală pe buton, sau că nu folosesc degetul corect, dar imediat ce apăs din nou, deblochează fără probleme. Am rezolvat cu recunoașterea facială, care este mai puțin sigură, dar mai rapidă.

Ce oferă Galaxy Z Fold4 mai bun decât pe alte telefoane ale companiei și multe ale concurenței, însă, este un sistem de difuzoare stereo puternice. Sigur, nu vor înlocui o boxă dedicată, iar frecvențele joase sunt destul de reduse, dar măcar există, față de alte dispozitive.

Camera foto de pe Galaxy Z Fold4 a primit cel mai mare upgrade

Probabil cel mai mare upgrade pe care îl primește Galaxy Z Fold4 față de generația anterioară este la sistemul de camere. În sfârșit, modelul Fold4 are aceeași cameră precum flagship-urile Galaxy S22 și S22+. Avem o cameră de 50 megapixeli principală, cu un senzor mare, alături de o cameră ultra-wide, cu senzor de 12 megapixeli, și un zoom optic 3X de 10 megapixeli. Față de S22 Ultra, nu avem camera de 108 megapixeli și nici zoom-ul 10x optic. Din fericire, acestea nici nu sunt foarte necesare.

Pe timp de zi, toate camerele fac fotografii foarte bune, iar Samsung a încercat, pe cât posibil să calibreze culorile între camere pentru a oferi cadre cât mai similare din acest punct de vedere. Am simțit însă lipsa unui mod macro prin intermediul camerei ultra wide, ceva ce S22 Ultra oferă prin ultra-wide-ul cu focalizare. Un avantaj al seriei Fold este că poți folosi camerele principale pentru selfie-uri. Asta dacă reușești să ții telefonul cu o mână fără să simți că îți scapă.

Camerele frontale nu sunt însă tocmai impresionante. Cea de pe ecranul exterior este decentă, comparabilă cu cele de pe seria S22, dar cea internă, de 4 megapixeli, ascunsă în spatele ecranului, este de o calitate slabă. După procesarea inițială, anumite defecte sunt corectate, dar rezultatele sunt în continuare sub așteptări. Am observat că inclusiv pentru recunoaștere facială, pe camera din exterior, procesul este mai rapid și cu mai puține erori. Nici pentru apeluri video nu aș spune că cea interioară este de ajuns, întrucât imaginile nu sunt destul de clare.

Foto zi

Galerie foto 50 imagini

Pe timp de noapte, camera principală este cea care duce greutatea întregului sistem în spate. Camera ultra-wide nu este tocmai potrivită pentru așa ceva, iar captura pe aceasta este extrem de lentă, de peste cinci secunde pentru fiecare cadru. Camera cu zoom nici măcar nu se activează noaptea, lăsând camera principală să facă un crop pe senzor pentru zoom 3x.

Foto noapte

Galerie foto 46 imagini

Și la filmare există unele limitări. Dacă selectezi 4K la 60 de cadre pe secundă, de exemplu, poți filma doar cu camerele wide și zoom. Abia la 30 de cadre poți filma și cu camera ultra-wide în 4K. Iar dacă filmezi la 60 FPS, nu poți schimba între camere. Alegi fie cea wide, fie cea cu zoom. Modul cu stabilizare electronică, Super Steady, este în continuare limitat la Full HD la 30 sau 60 cadre pe secundă, dar numai pe camera principală și ultrawide, respectiv doar pe cea principală pentru framerate mare. Aceste inconsistențe sunt deranjante și pot duce la pierderea unor cadre importante dacă nu le cunoști înainte să pornești o filmare.

Concluzii

Galaxy Z Fold4 este cel mai bun telefon pliabil pe care Samsung l-a lansat până în prezent, însă asta nu spune foarte multe. Diferențele între generațiile precedente și acesta sunt minime, mai ales când luăm în calcul că funcțiile software noi vor veni, cel mai probabil, și pe modelele anterioare printr-un update de software. În afară de diferențele de procesor și camerele îmbunătățite, noul Fold nu va oferi o experiență fundamental diferită de utilizare.

Dezavantajele pe care telefoanele pliabile le aveau în trecut, precum prețul foarte mare, ecranul mai fragil și lipsa unor aplicații care să profite din plin de formatul ecranului, rămân în continuare, chiar și după trei ani și patru generații de dispozitive. Astfel, din punctul meu de vedere, Fold-ul celor de la Samsung rămâne o demonstrație de tehnologie, un soi de soluție care încă este în căutarea unei probleme pe care să o rezolve. Sunt sigur că există o nișă destul de mică de utilizatori al căror mod de lucru mobil poate fi îmbunătățit cu un telefon de acest gen, însă pentru cumpărătorul de telefoane flagship „tradiționale”, cele în stilul Fold ar putea să vină cu mai multe bătăi de cap, oferind o experiență de utilizare prea complicată pentru a fi justificat prețul ridicat.