Smartphone-ul a pierdut lupta cu marketingul

Dacă circulaţi cu metroul zilele acestea o să vedeţi în trenuri reclame la LG G3. Prima caracteristică ce este scoasă în faţă de afişele de la metrou este rezoluţia QHD a ecranului. Logic, de altfel. Marketingul trebuie să evidenţieze caracteristicile cele mai bune ale unui produs şi nu există nicio urmă de îndoială că rezoluţia ecranului este principalul atu al vârfului de gamă de la LG. Dar oare de asta avem nevoie?

Deşi termenul de smartphone (şi smart-orice de la televizor la ceas) este, în fond şi la urma urmelor, un instrument de marketing, smartphone-ul, ca dispozitiv în sine, ar trebui să fie definiţia utilului. Exceptându-i pe cei care-l cumpără pentru că e ”cool” şi arată bine, oamenii în general vor smartphone pentru utilitatea sa, pentru că pot face operaţiuni care la origine erau apanajul PC-ului pe un dispozitiv mult mai mic şi mai uşor, pentru că pot instala aplicaţii utile. În orice fel ai descrie smartphone-ul şi orice cuvinte ai alege, sub o formă sau alt, tot la util şi practic ajungi.

Din păcate, producătorii de smartphone-uri aleg să compromită utilul în favoarea superficialului. Şi revin la exemplul de la început. Am testat LG G3 şi ne-a plăcut din multe puncte de vedere. Ne-au plăcut designul, construcţia, ne-a plăcut ecranul şi camera foto. Dar G3 reprezintă mai mult decât un nou smartphone de vârf în oceanul deja foarte aglomerat. Reprezintă victoria argumentelor de marketing în defavoarea aspetelor practice.

LG a vrut şi a reuşit să fie primul care vine pe piaţă cu un smartphone QHD. Şi va fi urmat, mai devreme sau mai târziu, de toţi producătorii de smartphone-uri cu Android. Chiar şi de Huawei, deşi şeful companiei chinezeşti a fost singurul care a vut curajul să spună că ecranele QHD pe smartphone sunt un ”nonsense”. Poate chiar şi de Apple la un moment dat. Şi, din păcate, pentru utilizator asta nu este o veste bună.

Rezoluţia QHD, aduce o densitate mai mare a pixelilor, adevărat, dar deja ochiul uman nu mai are puterea de a aprecia cum trebuie acest lucru. Nu vei avea foarte curând nici conţinut la o rezoluţie aşa mare. În schimb, cu această rezoluţie producătorii reuşesc să ducă şi mai jos unul din punctele deja foarte slabe ale smartphone-ului: autonomia. Vezi review-urile noastre la G2 şi G3 şi vei remarca involuţia: autonomie mai slabă cu mai bine de 20% de la o generaţie la alta. Din cauza QHD-ului, evident. Asta în condţiile în care nu ai conţinut. Gândeşte-te cât va ţine bateria când vei avea jocuri şi filme la această rezoluţie!

Utilizatorul nu are nevoie de QHD. Dar are nevoie de o autonomie cât mai bună să nu mai stea tot timpul cu ochii pe procentul de putere a bateriei şi cu teama că va rămâne fără baterie când îi este lumea mai dragă. Iar asta este una dintre marile ciudăţenii ale pieţei de smartphone-uri. Orice piaţă este pusă în mişcare de nevoie – nevoia unui bun sau a unui serviciu. Nevoia determină cererea, care la rândul ei este satisfăcută de ofertă. Autonomia este o nevoie, QHD-ul nu. Cu toate acestea producătorul oferă o autonomie mai mică în favoarea QHD-ului. ”Ce ecran frumos am la telefon, mă duc să-l bag în priză că s-a descărcat”. Orice funcţie magnifică a unui smartphone este egală cu zero dacă nu ai şi energia necesară pentru a o folosi.

Vreau să văd un producător de smartphone-uri care pune în fruntea afişului autonomia, care se laudă în reclame cu autonomia extraordinară pe care o oferă. Vreau să văd producători care investesc în noi tehnologii de alimentare a gadgeturilor. Din păcate, asta nu se întâmplă iar, pentru moment, smartphone-ul a pierdut lupta cu marketingul.