În vara lui 2011, Sony Ericsson a lansat Xperia Active, un terminal rezistent la praf şi umiditate destinat celor care duc o viaţa sportivă şi ţin să sublinieze acest lucru folosind un produs cu un design în concordanţă. Lansat după un an de zile, Xperia go este urmaşul lui moral, acesta renunţând însă la toate accesoriile sportive hardware din pachet şi la designul atipic în favoarea unor linii în concordanţă cu designul Sony introdus odată cu linia NXT.
Un terminal compact şi uşor, Xperia Go oferă o carcasă fabricat integral din material plastic, însă acest aspect nu trebuie să neliniştească pe nimeni. Carcasa terminalului este rigidă, nu neapărat prin grosimea materialelor cât prin designul inteligent, iar materialul plastic folosit are un grad mare de rugozitate, oferind astfel o priză excelentă în mână şi dând totodată şi senzaţia tactilă plăcută a aluminiului anodizat.
Xperia go a adoptat o costrucţie uşor diferită de cea a altor terminale mobile, structura principală de rezistenţă fiind chiar partea frontală. Pe suprafaţa plată a acesteia, care adăposteşte ecranul de 3,5″, butoanele capacitive fără iluminare şi o uşoară teşitură unde este tipărită sigla Xperia, este amplasat întregul ansamblu de componente interne care sunt încapsulate sub o carcasă ermetică din material plastic albastru.
Conectorii MicroUSB şi audio sunt mascaţi de capace din material plastic iar, prin îndepărtarea capacului posterior, acelaşi lucru se remarcă şi în cazul tăviţei pentru cartela SIM şi a slotului MicroSD. Restul componentelor care sunt vizibile din exterior, cum ar fi camera sau bliţ-ul său, sunt ermetizate cu garnituri din cauciuc, iar difuzorul este acoperit cu o peliculă fină din material transparent. Alegând acest design, Sony a reuşit să creeze un terminal cu protecţie bună împotriva umezelii şi prafului fără să compromită aspectul elegant exterior, singura victimă fiind bateria care nu mai poate fi detaşată.
După cum se remarcă, capacul posterior din material plastic, care acoperă şi muchiile laterale ale terminalului, nu are nici un rol în ermetizarea produsului, acesta oferind doar butoanele de
volum în partea dreaptă şi butonul Power/Lock în partea superioară. Acesta este foarte subţire, ataşarea lui corectă necesitând ceva atenţie pentru închiderea corectă a tuturor penelor de plastic, însă o închidere greşită parţială nu se soldează, datorită capsulării separate a componentelor interne, decât cu distonanţe estetice.
La fel ca celelalte modele Xperia lansate în acest an, acest terminal foloseşte un panou TN de calitate superioară. Ecranul de 3,5″ oferă niveluri ridicate pentru luminozitate şi contrast, unghiuri suficient de largi de vizualizare şi o prestaţie foarte bună în lumina solară. Culorile, o problemă pentru acest tip de panou, sunt cam fade, dar măcar nu sunt alterate de banding-ul tipic TN. Ca aspecte negative se remarcă însă bleeding-ul puţin cam mare, nivelul de negru mediocru şi matricea capacitivă care oferă în plus posibilitatea utilizării cu mâinile ude dar care, în schimb, este vizibilă în lumina puternică.
Problema cea mai mare a ecranului este însă densitatea pixelilor: folosind o rezoluţie scăzută de 320 x 480 pixeli, la fel ca Xperia Active deşi dimensiunea ecranului a crescut, Xperia go nu oferă ceea ce am fi aşteptat de la un terminal lansat în anul 2012. Având o densitate de 165 ppi, ecranul oferit de Sony este mult sub standardele actuale, lizibilitatea textului lăsând de dorit iar muchiile elementelor grafice fiind în mod vizibil zimţate.
La fel ca Xperia U, noul model Sony este bazat pe o soluţie hardware ST-Ericsson NovaThor U8500 care include un procesor dual-core ARM Cortex-A9 tactat la 1GHz şi un procesor grafic ARM Mali-400. O soluţie cu preţ scăzut, NovaThor U8500 este mai rapid decât soluţiile single-core actuale însă este în mod vizibil cel mai lent procesor dual-core de pe piaţă. Performanţa acestuia este suficient de bună pentru rularea tuturor aplicaţiilor Android, jocurile fiind uneori o problemă din cauza versiunii Mali-400 cu un singur nucleu aleasă de ST-Ericsson, prestaţia acestuia fiind modestă, la nivelul unui chip vechi de doi ani precum Adreno 205.
Stocarea internă are o capacitate de 8GB, jumătate din această cantitate fiind disponibilă pentru stocarea de date iar alţi 2GB fiind alocaţi partiţiei Data pentru aplicaţii. În cazul în care intraţi în criză de spaţiu, slotul MicroSD oferă suport pentru carduri de până la 32GB iar modulul USB oferă şi suport On-the-Go, ceea ce înseamnă că puteţi ataşa un HDD sau un stick pentru transferul de date.
Într-un regim mediu de utilizare cu un cont Gmail activat, Facebook, Twitter, browsing ocazional, captura foto, o oră de muzică redată în căşti, 4 ore de conectivitate 3G şi 5 ore de conectivitate wireless, Xperia go s-a oprit după aproximativ 30 de ore de utilizare. Ne-am fi aşteptat ca bateria cu o capacitate de 1320mAh să fie capabilă să alimenteze un terminal cu ecran mic şi procesor modest pentru o perioadă ceva mai lungă de timp, însă nu a fost cazul. În plus, am remarcat şi buguri de power management, terminalul consumând în stand-by mult prea multă energie chiar cu modulul wireless oprit şi cu cartela SIM scoasă.
Ecran: 3,5″, 320 x 480 pixeli, iluminare LED
Sistem de operare: Android 2.3.7
Chipset: ST-Ericsson NovaThor U8500
Procesor: ARM Cortex-A9 1GHz dual-core
GPU: ARM Mali-400
RAM: 512MB
Memorie: 8GB (4GB disponibili)
Card: MicroSDHC, 32GB
3G: HSDPA/HSUPA
WiFi: 802.11 b/g/n
Bluetooth: 3.0
GPS: Da
USB: 2.0, Micro USB
Cameră foto: 5MP, autofocus, LED Flash
Filmare video: 720p, 30fps, stabilizare, focalizare continuă
Cameră video secundară: nu
Baterie: 1305 mAh
Dimensiuni: 111 x 60.3 x 9.8 mm
Greutate: 110 g
Ca şi predecesorul său Xperia Active, Xperia go poartă certificarea IP67, aceasta garantând protecţia completă împotriva particulelor de praf şi etanşeitatea pentru imersiunile complete în apă la o adâncime maximă de un metru. Această certificare îl face ideal pentru utilizatorii neatenţi, care nu-şi menajează terminalul. Atenţie însă, rezistenţă la şocuri este una standard şi nu există vreo garanţie sau certificare pentru astfel de accidente.
Este mai mult decât regretabil faptul că Sony nu a reuşit să lanseze acest terminal cu Android 4.0. Rulând versiunea 2.3.7 şi având promisă o actualizare la Ice Cream Sandwich abia în noiembrie, Xperia go este penalizat de performanţa grafică mai scăzută a acestei versiuni a sistemului de operare Google. În cea mai mare a timpului nu ne-am putut plânge de prestaţia software-ului, însă aglomerarea celor 5 ecrane cu mai mult de 5-6 widget-uri se soldează cu penalizări de viteză şi, ocazional, ne-am lovit şi de sacadări uşoare ale diverselor meniuri, secţiuni sau aplicaţii.
Particularizările Sony nu afectează aspectul general al sistemului de operare Android 2.3.x, însă modificările sunt mărunte, insistente şi dese, afectând pictogramele, widget-urile, setările şi Lock Screen. Printre caracteristicile particulare, comune dealtfel cu celelalte terminale Sony lansate în ultimii ani, se numără agregatorul social Timescape, modulul Bravia Engine pentru ajustarea automată a parametrilor de culoare a ecranului şi tastatura Xperia, care oferă în plus un set extins de caractere direct accesibile.
Cu un sistem optic fără pretenţii şi un senzor banal cu rezoluţie de 5MP, Xperia go nu este un terminal cu veleităţi foto. Prestaţia camerei este însă mai mult decât mulţumitoare, remarcându-se ca aspecte pozitive imaginile cu contrast bun, culori vii şi nivel de detalii satisfăcător, dar şi părţile negative cum ar fi white balance-ul prea cald, zgomot şi, uneori, tendinţa de a subexpune fără nici un motiv. Aplicaţia oferă o colecţie bogată de setări, remarcându-se opţiunile multiple pentru focalizare şi metering şi posibilitatea realizării de imagini stereoscopice. Cum terminalul nu oferă însă un ecran 3D, acestea pot fi vizionate doar pe alte echipamente video.
Filmarea, care se poate face la o rezoluţie maximă 720p, are o prestaţie similară. În afara nedoritelor scăderi a numărului de cadre pe secundă, care ajunge uneori şi la 11 chiar dacă iluminarea este bună, şi a unui rolling shutter extrem de vizibil, se remarcă o imagine cu contrast şi luminozitate bune, culori vii şi un nivel mulţumitor al detaliilor care devine surprinzător de bun la distanţe mici de 2-3 metri. Se remarcă de asemenea şi focalizarea automată continuă, care este rapidă şi precisă.
Sample video (720p, 32 secunde, 57MB)
Pachetul software oferit de Sony este consistent. Aplicaţia centrală pentru redarea muzicii oferă sortare bună pentru piese, egalizator cu 5 benzi, spaţializare stereo, amplificare pentru frecvenţele joase şi amplificarea xLOUD pentru difuzorul oricum puternic. În plus, Sony mai oferă un mod inteligent de creare a unor liste de redare automate care permite alegerea unui canal SenseMe în funcţie de starea de spirit, şi cunoscutul său TrackID, serviciul de recunoaştere audio.
Calitatea redării este suficient de bună pentru majoritatea utilizatorilor, fără să exceleze însă la nici un capitol. Nivelul separaţiei şi redarea frecvenţelor joase sau medii este bună, însă se remarcă lipsa frecvenţelor înalte şi claritatea mediocră – suficient pentru un ascultător ocazional dar nerecomandat unui utilizator cu pretenţii.
Redarea video este extrem de simplă, singura îmbunătăţire adusă de Sony fiind suportul pentru containerul AVI şi formatul DivX. Redarea materialelor se face în bune condiţii până la rezoluţia 720p, arhisuficient ţinând cont de capacităţile ecranului, însă lipsa unui player video dedicat şi a unor formate populare precum MKV şi AC3 este regretabilă.
Modulul GPS are probleme cu sincronizarea, durata unei localizări la rece, chiar şi cu asistenţa A-GPS activată, durând uneori chiar şi 4 minute. Atunci când acest bug nu iese la iveală, pentru că vorbim de un comportament aleator, Xperia go oferă un semnal puternic, cu un SNR care depăşeşte adesea pragul de 40, şi acurateţe ridicată.
Din multe puncte de vedere, Sony Xperia go este atractiv pentru utilizatorii care doresc un terminal mic, compact şi rezistent. Acesta oferă o performanţă bună pentru clasa din care face parte, o carcasă rezistentă la praf şi apă, redare audio bună şi captură foto/video mulţumitoare. Din păcate, preţul de 1350 de lei pare cam mare pentru un terminal care are probleme cu bateria, un ecran modest şi care încă rulează Android 2.3. Însă o scădere de preţ de circa 250 – 300 de lei, care l-ar aduce mai aproape de preţul rivalului direct Motorola Defy+, un terminal la fel de mare, cu o platformă hardware mai slabă dar cu ecran mai bun, l-ar face mult mai interesant.
Design compact atractiv
Certificare IP67
Redare audio bună
Platformă suficientă pentru clasa inferioară-medie
Rezoluţia ecranului
Autonomie slabă
GPS cu probleme
Android 2.3.7