Telefoane Dual-SIM: pro şi contra

În ciuda faptului că acum câţiva ani păreau să aibă un viitor strălucit, astăzi este evident că, pe pieţele importante din Europa şi America, telefoanele Dual-SIM au eşuat în a acapara un procent semnificativ de utilizatori şi au ajuns nişte produse de nişă din ce în ce mai rar pomenite. Cu toate acestea, motivele pentru care merită să iei în calcul un astfel de dispozitiv rămân în picioare, cu precizarea că o mică analiză înainte de a-l achiziţiona nu strică deloc, ba chiar e recomandată.

Pro telefoane Dual SIM

Un singur dispozitiv mobil în locul a două înseamnă un obiect mai puţin care să atârne în buzunar şi tot unul mai puţin căruia să-i porţi de grijă la drum.

Poţi combina mai bine serviciile oferite de două reţele de telefonie: o cartelă cu multe minute şi mesaje într-o reţea, cealaltă într-o a doua reţea sau o cartelă dedicată traficului de date. De obicei, prin combinarea serviciilor oferite de doi operatori ieşi mai ieftin decât atunci când mergi pe mâna unuia singur.

Agendă unificată cu lejeritate: când adaugi un contact nou, îl poţi salva pe ambele cartele şi în memoria telefonului simultan. Este mult mai rapid decât dacă ar trebui să salvezi numărul separat, pe două telefoane.

Unificarea conţinutului poate fi extinsă la nivel general: mesaje, mail-uri, fotografii, muzică, filme şi aplicaţii.

Chiar dacă foloseşti o singură cartelă, un al doilea slot SIM se poate dovedi util în diverse situaţii. Spre exemplu, călătoreşti în străinătate şi îţi cumperi o cartelă pentru convorbiri locale, la tarife mai mici decât cele din roaming. În acelaşi timp, vrei să păstrezi legătura cu cei de acasă pe linia principală.

Mai puţine accesorii de transportat / depozitat: încărcătoare, cabluri, căşti etc.

Contra

Majoritatea telefoanelor Dual SIM lasă de dorit la performanţe şi fiabilitate, fiind fabricate cu precădere de companii obscure din China. Dual SIM-urile de brand sunt puţine la număr şi în general entry-level şi mainstream. Pe cele de top le numeri pe degete. Pe scurt – ofertă slabă.

Dacă se descarcă, este avariat sau îţi este furat, rămâi cum se spune „în pom”. În schimb, când ai două telefoane, este puţin probabil ca ambele să rămână fără baterie, să se strice sau să ţi se fure.

Dual SIM-ul nu te ajută când trebuie să împrumuţi un telefon unui prieten, pentru o situaţie specială. În schimb, dacă deţii două telefoane, această problemă se rezolvă fără discuţii.

Dacă nu eşti organizat şi, mai important, nu ştii să-l manevrezi bine, poţi confunda cartelele, urmând astfel să fii taxat mai aspru, ori pentru convorbiri şi mesaje în altă reţea, ori pentru trafic de date de pe cartela care nu are activată o opţiune cu trafic inclus.

Acestea ar fi principalele argumente pro şi contra când vine vorba de achiziţionarea unui telefon Dual SIM. Sfatul nostru, dacă te gândeşti să achiziţionezi unul, este ca în primul şi primul rând, să eviţi produsele obscure, iar dacă se întâmplă totuşi să fii atras de o „chinezărie”, află mai întâi părerile utilizatorilor despre el sau caută review-uri de specialitate.

Cine mai produce telefoane Dual SIM?

Telefoanele Dual SIM de „încredere” vin de la Samsung şi Nokia, singurii producători consacraţi şi cât de cât activi pe acest segment. Nokia mizează pe telefoane Dual SIM simple, ieftine şi cu o autonomie ridicată (ex: Nokia C2-00, Nokia X1-01), în vreme ce Samsung are în plus câteva dispozitve mai răsărite, cu facilităţi multimedia avansate (Champ Duos).

Motorola are şi ea câteva modele Dual-SIM, unul chiar performant (Motorola XT800), cu sistem de operare Android şi dotări hardware bunicele (ecran capacitiv de 3.7 inch şi 800 x 480 pixeli, cameră de 5 MP, HSDPA, Wi-Fi, GPS).

Dacă vă străduiţi, veţi găsi şi câteva Dual-SIM-uri ce poartă emblema LG, unul dintre ele este LG GX200.

Printre numele mai puţin cunoscute dar cu realizări decente şi prezente pe piaţa din România sunt chinezii de la CECT, Allview (brand românesc) şi Huawei. Cum spuneam însă, aici trebuie studiat fiecare telefon în particular, căci nu toate oferă un nivel satisfăcător în utilizare.