Adăugat cu scopul declarat de a extinde funcţionalitatea de bază a sistemul Android şi îmbunătăţi experienţa oferită utilizatorilor, pachetul cu aplicaţii preinstalate de producătorii OEM pe dispozitive are şi un alt rol mai puţin vizibil – acela de sursă suplimentară de venit post-vânzare, generat prin includerea şi altor aplicaţii mai puţin folositoare oferite de terţi, alături de servicii proprii disponibile contracost.
Neplăcerile apar atunci când raportul dintre aplicaţiile cu adevărat folositoare şi bagajul suplimentar de aplicaţii bundle, referite în termeni populari cu denumirea de bloatware, ajunge să respecte mai mult dorinţa companiilor de a face profit, decât nevoile şi aşteptările utilizatorilor faţă de produsul proaspăt achiziţionat.
Nu este clar ce anume conţine pachetul de aplicaţii preinstalate de Samsung pe telefoanele din seria Galaxy S7 şi Galaxy S7 Edge, însă rapoartele venite din partea unora dintre cumpărătorii proaspăt intraţi în posesia unui exemplar Galaxy S7 sunt îngrijorătoare. Potrivit acestora, până la 8GB din memoria internă a dispozitivului proaspăt scos din cutie este ocupată cu aplicaţii de sistem preinstalate de Samsung, reprezentând un sfert din memoria totală a telefonului mobil (versiunea cu 32GB). Dacă unele zvonuri circulate înaintea lansării oficiale dădeau de înţeles că Samsung ar fi renunţa la o parte din aplicaţiile preinstalate, produsul finit pare să demonstreze exact contrariul, telefoanele Galaxy S7 având chiar mai multă memorie internă ocupată de software preinstalat decât cele din seria Galaxy S6.
Din fericire, telefoanele Galaxy S7 dispun de slot microSD pentru suplimentarea capacităţii de stocare. Din nefericire, Samsung a ales să nu ofere suport pentru funcţia Adoptable Sorage introdusă de Google în versiunea Marshmallow a platformei Android, care ar fi permis folosirea card-ului microSD ca şi memorie internă pentru instalarea directă a aplicaţiilor de Android.