Telefoanele mobile şi joaca de-a cancerul

Întotdeauna am avut impresia că există o anumită categorie de oameni de ştiinţă sau cercetători care se plictisesc. Iar pentru a lupta împotriva plictiselii îşi găsesc drept ocupaţie diverse studii – mai mult sau mai puţin importante – care au ca şi constantă o concluzie aiurită. Fie ajung la o concluzie care te şochează ori e cel puţin stupidă, fie lasă impresia că nu ştiu ce vorbesc şi se joacă cu concluziile.

Cel puţin aşa reiese din ultimile studii care încearcă să ne convingă dacă facem cancer din cauza folosirii telefonului mobil sau nu. Să o luăm în ordine cronologică, cu referire doar la ultima săptămână. Deşi aceeaşi tendinţă a fost şi în ultimii ani.

Acum o săptămână, o serie de cercetătorii de pe meleaguri nipone, de la Tokyo Women’s Medical University (nu sunt încă sigur dacă şi cercetătorii sunt tot femei), au comparat creierul a 322 pacienţi bolnavi de cancer cu cel al unui număr de 683 indivizi sănătoşi. Concluzia a fost că nu există nicio legătură între cancer şi utilizarea telefonului şi prin urmare telefonul mobil nu are nicio legătură cu cancerul. Nu se spune câţi din cei 322 bolnavi de cancer folosesc telefonul mobil, dar asta este altă problemă.

Săptămâna aceasta, alţi cercetători plictisiţi, de data aceasta din Israel, au realizat un alt studiu pe aceeaşi temă. Au luat 1.800 de cetăţeni israelieni, i-au întors pe toate părţile şi au ajuns la concluzia că există un risc foarte mare de îmbolnăvire de cancer la cei care folosesc telefonul mobil. Mai exact, utilizarea telefonului mobil creşte risculîmbolnăvirii de cancer cu 50%!!! Vizată este glanda salivară.

Doctorul Siegal Sadetzki, conducătorul echipei de cercetare israeliene susţine că riscul este mai mare în zonele rurale. Asta din cauza semnalului mai slab, în aceste zone telefonul emite mai multe radiaţii în încercarea sa de a se conecta la reţea.

Acum noi cu cine să votăm sau pe cine să credem? Pe japonezi sau pe israelieni? Sau sunt japonezii mai rezistenţi de la natură, iar israelienii mai vulnerabili? Până la urmă, în câţiva ani oricum o să aflăm pe pielea noastră, aşa că nu are rost să ne mai agităm. Puţintică răbdare, vorba lui nea Trahanache al’ lui Caragiale.