Test LG Prada II

Foto-video

Reuşita este asigurată fără efort, atât pe fotografiere cât şi pe înregistrare video cu condiţia ca afară să fie zi şi cel mult noros, iar în încăperi o iluminare foarte puternică. Pe video poţi încerca chiar şi rezoluţia superioară VGA de 720×480 pixeli cu 30 cadre pe secundă. Înregistrările te pot uimi chiar şi pe vizionarea ulterioară în full screen pe computer. Playerul intern al telefonului redă filme DivX. Ai aplicaţie de editare poze-video pe mobil (Muvee Studio).
Şi acum să vedem cât de remarcabilă e camera pe foto, că tot se laudă cu 5 mega, optică Schneider-Kreuznach şi autofocalizare. Condiţia de bază pentru poze reuşite am explicat-o mai sus, iar dacă îţi iese, atunci culorile ar trebui să fie corect reprezentate, "purecii" lipsă. Totuşi, în vizionare 100% pe ecranul calculatorului,  perimetrul obiectelor din peisaj apare puţintel deformat.  Bliţul are efect la maximum un metru pentru obţinerea unei fotografii bune. Nu ai zoom optic, decât digital – 4x.

În galerie ai, nemodificate, poze făcute cu toate setările pe AUTO, rezoluţia maximă de 5MP – calitate "superfin". Cele mai reuşite sunt pozate ziua pe timp noros şi câţiva fulgi (n-am prins vreme însorită) ori de-aproape – macro cu bliţ. Celelalte sunt trase seara. Locaţie shooting, pentru curioşi: Baia Mare City.

Radio FM şi player MP3

Poate datorită căştilor stereo oferite cu Prada II, sound-ul mi-a picat foarte bine în urechi, atât pe radio cât şi pe player. Nu-s başi criminali ce-i drept, dar echilibrul e foarte bun între frecvenţele înalte, medii şi joase. Se pot cupla diverse alte căşti pe mufa jack de 3,5 mm (standard) prevăzută pe telecomanda de pe cablul headsetului. Telecomanda dispune de butoane pentru controlul volumului, acceptare-respingere apeluri şi play/pauză/derulare muzică. Telecomada nu are display. Apropo de căştile din pachet, arată beton, nu-s atât de butucănoase sau chicioase ca şi cele oferite cu telefoane de clasă superioară de la Nokia. Chiar dacă nu se compară cu cele de la telefoanele multimedia ale Sony Ericsson, sunt mai puţin obositoare presupun (cele de la SE, antifonice, mă deranjau mai mult psihic – mă rupeau total de realitate şi-mi provocau stări nevrotice). Radioul e sensibil şi afişează informaţiile RDS (radio data system). Playerul audio admite şi alte formate populare, nu numai MP3; ai egalizator cu opţiunile  Clasic, Jazz, Pop, Rock şi Sală de Concerte, dar fără posibilitate de ajustare manuală. Difuzorul integrat în mobil nu "urlă" aşa cum şi-ar dori unii pe manele, aviz tineretului cocalar-rromân.

Jocuri

Nu m-am omorât niciodată după ele. Dar m-am distrat de minune cu Prada II. Pe telefonul primit la testare am incluse jocuri de ruletă, zaruri şi golf. Au grafică super. M-am prostit o oră, uitând efectiv de mine, cu zarurile. Prima dată, încercându-mi norocul cu ceva gen "Nu te supăra frate!", apoi cum există opţiunea de a folosi telefonul doar pe post de simple zaruri, am agitat mobilul cu neruşinare şi fără sens. Da, deci ameţeşti zarurile alea virtuale mişcând repetat mobilul în dreapta şi în stânga, apoi îl smuceşti cu putere ca zarurile să cadă pe "masă" – pe display adică. Responsabil de distracţie este accelerometrul integrat.

Conectivităţi

Nu are infraroşu, dar cui îi mai pasă?! În schimb, pe  lângă Bluetooth 2.1 cu suport pentru căşti stereo wireless ai conectivitate de mare viteză 3G (HSDPA – 7,2Mbps) şi Wi-Fi în standardele 802.11 b/g. N-am observat probleme la conectarea Wi-Fi, iar procedura de conectare este ultrasimplă (la versiuni mai vechi ale unor mobile Nokia din seria N se întâmpla ca acestea să se blocheze-restarteze după ce mă conectam la reţele Wi-Fi). Şi dacă am adus vorba despre Nokia N, iată că şi LG PRADA se poate lăuda în versiunea II cu TV out. Problema e că nu vei găsi cablul de cuplare la televizor în pachet; trebuie comandat.Cablul USB se conectează la mobil prin cablu proprietar LG – nu l-am folosit însă. Transferul fişierelor l-am făcut doar cu ajutorul cardului microSD şi al adaptorului SD cu care vine. 

Autonomie

LG Prada II este primul telefon, din câte am testat până acum (şi recunosc că puţine în ultima vreme) care te avertizează sonor şi printr-un mesaj pe ecran odată ce s-a încheiat procesul de încărcare. Un mesaj cam ‘verde’: "bateria e plină, scoateţi cablul de alimentare pentru conservarea energiei". Cam două ore durează. Cu toate minunile tehnice pe care le oferă, acest mobil te poate ţine departe de priză cam trei-patru zile (făcut câteva zeci de poze, Wi-Fi activat, vorbit puţin că-s antisocial 🙂 etc. ). Zic că e bine.

În pachet

Toc Prada din piele nu-ştiu-de-care, dar sexy. Un card microSD de 1GB cu tot cu adaptor SD de mărime standard. Cablu de date USB. Căşti stereo cu telecomandă pe fir şi două perechi de bureţi pentru ele. Alimentator de reţea. Cârpă fină pentru ştergerea mobilului, evident marca Prada. miniCD cu soft-ul LG PC Suite şi cu DivX Converter (pentru comprimarea filmelor mai mari în DivX). Pliantul "Ghid de pornire rapidă" şi cărţulia "Ghidul utilizatorului", ambele în limba română.

Altele

Calitate foarte de bună de audiţie, în convorbire: vocea interlocutorului apare ca una de radio – baritonală, dar clară în acelaşi timp. În meniu mai găseşti calendar, caiet de notiţe, reportofon, calculator cu funcţii complexe, convertor valutar şi metrice etc. Am încercat să accesez clipuri de pe Youtube (versiunea "mobile"), dar n-am reuşit nicicum să văd unul; presupun că nu e instalat plugin-ul flash. Am întrebat dacă telefonul primit spre testare are softul în versiune stabilă-finală, răspunsul LG România fiind afirmativ. Pentru LG PRADA II se poate cumpăra un accesoriu în aceeaşi notă fashion, ceasul cu Bluetooth Prada Link care afişează mesajele primite pe mobil.

De rău

Nu are GPS integrat. Camera foto/video nu face faţă când iluminarea e scăzută, iar designul slide te încurcă uneori când apeşi butonul declanşator. Preţul ar spune unii că e cam mare – e prohibitiv pentru unii, dar pentru ce ştie telefonul şi pentru marca de lux asociată preţul îmi pare relevant. Puţin butucănos. Soft-ul LG din mobil ar putea da bătăi de cap celor care au nevoie de aplicaţii specifice. Nu vine cu cablu de conectare la TV. Ar mai fi de lucrat pe soft pentru ca Prada II să satisfacă pretenţiile unora dintre oamenii de afaceri. Cel mai grav: trebuie să returnez telefonul, să mă dezdrăgostesc forţat de el.

De bine

Ecran generos de 3 inci, de calitate. Interfaţă cu utilizatorul ultra-intuitivă, rapidă, de tip multitouch (stil iPhone). Conectivităţi HSDPA (3G de mare viteză) şi Wi-Fi, videotelefonie cu camera frontală. Accesoriile furnizate, de foarte bună calitate. Poţi cupla orice căşti stereo cu mufă jack. Camera foto de 5MP cu lentile Schneider-Kreuznach, înregistrarea video de rezoluţie superioară celei VGA. Impecabilă tastatură suplimentară. Accelerometru integrat, autonomie bună. Memorie practic nelimitată, graţie slotului pentru carduri microSD de până la 8GB. Optimizează gradul de optimism al posesorului :-).

Concluzie nu am de acestă dată, aş fi cam subiectiv. După cele expuse ai tot dreptul să ţi-o construieşti. Doar atât: nu te lăsa influenţat de eticheta fashion, telefonul în sine nu face diferenţa între generaţii sau funcţii sociale.

Preţ şi disponibilitate

LG Prada KF900 trebuie să se găsească deja prin intermediul distribuitorilor specializaţi. Preţul recomandat este de 1.900 de lei (fireşte, fără un ban), fără abonament.

Nu sunt pervers ci doar natural mărturisind că aş vrea ca degetele mele să fie organe sexuale! Asta de câteva zile, de când pipăi ecranul lui LG Prada II. Este o senzaţie foarte tare. Cu fiecare atingere a touchscreen-ului simţi cum se pune în mişcare o adevărată uzină. Ei bine, mă excită multe altele la mobilul ăsta nenorocit de sexy, de invidiat. Care-s impresiile, caracteristicile, cum au ieşit pozele, ia citiţi şi priviţi despre al doilea telefon LG din seria fashion Prada, cod KF900.

Diferenţe majore faţă de primul LG-Prada (lansat în 2007):

• interfaţa cu utilizatorul mult îmbunătăţiţă ca şi capabilităţi (trăsăturile generale de design sunt păstrate), bazată în continuare pe aşa numita tehnologie flash interactivă
• ecran multitouch
• 3G/HSDPA cu viteză de până la 7,2Mbps – faţă de EDGE, cameră frontală pentru videotelefonie
• 5 megapixeli în loc de 2MP pentru camera foto şi autofocalizare
• înregistrare video la rezoluţie mult mai mare, 720×480 pixeli cu 30 de cadre pe secundă
• Wi-Fi şi browser web full HTML
• tastatură full-QWERTY, glisantă

Primele impresii
"Bijuterie, frate!". Sau, de la un patron serios: "M-aş juca cu el toată ziua". Respectiv: "Tocmai vroiam să-ţi arăt ce telefon făinuţ mi-am cumpărat, da’ gata, nici nu-l mai scot că în faţa LG-ului ăsta e praf".
Am întrebat poporul şi dacă i se pare că LG Prada II are chip de mobil pentru fete şi băieţi cu deficit de atenţie, frizuri emo sau fiţe de nu-ş-ce club. Că doar e "fashion targeted". Designul nu spune însă asta – îl consider chiar sobru, poate doar pozele gen Fashion TV care se derulează pe display ori hai, preţul aparent erect.

Culmea, nici măcar nu apucasem să le prezint tastatura suplimentară (clasică), să le spun de camera de 5 megapixeli cu auto-focalizare ori de Wi-Fi! De fapt nici n-a mai contat, pipăiau de nebuni ecranul touch-screen, meniul, şi se minunau; deşi ei sunt bolnavi după diverse mărci arhicunoscute (ştii tu, cele vreo două sacre în România, sacre ca şi omniprezenţa tabloului cu cei 12 Apostoli pe peretele din dreptul patului de procreere).
Primul contact cu ecranul touchscreen al lui LG PRADA II mi-a implantat un feeling dumnezeiesc. Când îl atingi, telefonul răspunde printr-o vibraţie între delicat şi strong – ca intensitate. Parcă ai ţine în palmă o uzină care pulsează de activitate. Un sunet sec completează experienţa.

Design

Construcţie mecanică destul de solidă, dar care poate trezi unele suspiciuni. Motivaţia stă în sistemul slide. Este normal ca mobilul să nu fie atât de ţeapăn, că altfel ar trebui să apelezi la ciocan şi daltă pentru a scoate tastatura interioară. Carcasa este din plastic lucios şi tocmai de aceea e bine să nu arunci mobilul pe masă ci să-l arunci cât mai des în tocul de piele oferit cadou. Pe spate nu se observă altceva decât ochiul camerei alături de un bliţ şi oglinda pentru autoportret, toate încadrate elegant de o bucată de aluminiu – presupun.

Pe laterale: sus e conectorul proprietar LG pentru căşti cu fir, alimentare sau cablu USB; în stânga doar butoanele de reglaj al volumului; pe dreapta se află slotul pentru card de memorie, tastele de blocare-deblocare, de schimbare a ferestrelor şi declanşatorul foto. Niciun buton nu iese în evidenţă, iar slotul microSD şi mufa sunt protejate cu capace. Difuzorul este pe partea frontală şi tot aici avem sub ecran trei taste; cu două accepţi / respingi un apel, iar între ele e o tastă "Cancel". Înafara dimensiunilor ceva mai mari date de consistentele îmbunătăţiri, LG Prada II seamănă perfect în design cu primul din serie.

Tastatura glisantă

Dacă la LG KS360 mă plângeam de butoanele 100% rotunde pe tastatura de tip slide, fiind un om mai morocănos care nu apreciază chiloţii roz şi tenişii gay, de data asta mă simt împlinit. Butoanele sunt dreptunghiulare, doar elegant rotunjite, bine distanţate, iluminate, plăcute la atingere. Aşezarea e mai mult decât favorabilă ca să nu te mai oboseşti cu întrebarea unde-i litera "X". E ca pe laptop. Da, ai "shift", "enter", "backspace" şi diverse scurtături.

Ecranul

Diagonală de 3 inci: foarte extra, doar că teoretic ar fi incăput şi unul de 3,2 inci (plus de diagonală de 0,5 cm). De calitatea afişării ar fi aiurea să te plângi: nu vezi pixelii, culorile sunt ok, display-ul poate fi privit fără probleme din unghiuri diferite. Luminozitatea este reglată la 60% în modul economic şi merită mărit procentul exclusiv vara când e prea însorit afară. Orientarea imaginii se schimbă automat din portret în peisaj când scoţi tastatura internă. În plus, accelerometrul integrat se ocupă de trecerea automată din mod portret în landscape şi invers în funcţie de cum ţii mobilul în mână (vertical/orizontal), dar numai în anumite condiţii – de pildă când parcurgi poze ori navighezi pe net.

Interfaţa

Cu tema de bază fundalul e negru şi scrisul alb (super-lizibil), iar pe "desktop" apar la nimereală diverşi manechini – altă poză de fiecare dată când trezeşti mobilul din stand by. Dacă spun că e intuitivă, mă refer la faptul că nu trebuie să ştii nici cum se dă start la computer; te vei descurca fără  probleme în parcurgerea meniului LG Prada II, mai ales că e disponibil în limba română. Se mişcă foarte cursiv, de parcă telefonul ar fi dotat cu cine ştie ce procesor de la Intel şi placă video NVIDIA :-).

Foarte tare: dacă tragi aşa aiurea cu degetul peste display observi că treci dintr-un "ecran" în altul. Utilizatorii de Linux ştiu despre ce vorbesc.  Deci ai trei "desktop-uri" la dispoziţie, unul cu comenzi de bază, unul cu aplicaţii deschise şi "gadgeturi" ca pe Windows Vista (ceas, post-it ş.a.), iar al treilea cu shortcut-uri către aplicaţiile preferate. Tot de interfaţă leg faptul că a mări/micşora o poză ori o pagină web e la fel de excitant ca pe iPhone: pui două degete pe display şi le depărtezi/apropii.

Nu strică să dai o privire pe Youtube: vezi interfaţa grafică prezentă într-un minut şi dovada că şi un om de sex feminin, cu unghii lungi, poate controla ecranul tactil al LG Prada II plus ceasul Bluetooth Prada Link.