Tethering-ul este un termen cunoscut în rândul pasionaţilor de telefoane mobile. Pentru un utilizator obişnuit însă, e foarte posibil să ridice semne de întrebare. Ce reprezintă şi mai ales ce însemnătate practică are, veţi afla în cele ce urmează.
Prin definiţie, în domeniul comunicaţiilor, tethering-ul reprezintă o modalitate de Internet sharing. Folosind modem-ul integrat şi serviciile de date ale unui telefon mobil sau ale unui smartphone, puteţi naviga pe Internet de pe un computer care nu dispune de o astfel de conexiune. Tot ce trebuie să faceţi este să conectaţi smartphone-ul pe port-ul USB al calculatorului şi să activaţi opţiunea USB tethering de pe dispozitivul mobil.
Funcţia de acces la Internet prin intermediul unui telefon cu modem este una „preistorică”. Diferenţa dintre trecut şi prezent constă practic în uşurinţa cu care se realizează conexiunea. Dacă acum câţiva ani aveai nevoie de o aplicaţie de legătură (ex: Nokia Suite sau Sony Ericsson PC Suite pentru a utiliza telefonul pe post de modem), acum, cu noile (versiuni de) sisteme de operare, trebuie doar să activaţi opţiunea de tethering. Sigur, pentru a funcţiona, dispozitivul de legătură (telefonul) trebuie să fie configurat în prealabil pentru acces la Internet, iar calculatorul să ruleze Windows Vista/7 sau Linux.
Pe telefoanele cu Android de la versiunea 2.2 încoace, facilitatea USB Tethering se găseşte la secţiunea Settings -> Wireless & network settings. Pentru a o putea activa, conectaţi mai întâi telefonul la computer prin intermediul port-ului USB (NU comutaţi în modul USB mass-storage), apoi selectaţi opţiunea respectivă.
Setările de Internet sunt preluate automat şi nu trebuie să mai interveniţi în vreun fel. Este bine să aveţi însă în vedere prin ce tip de conexiune navigaţi pe Internet. Dacă telefonul este conectat la un spot Wi-Fi, şi pe PC veţi folosi această conexiune care, după cum bine ştiţi, nu este taxată în funcţie de trafic.
Dacă telefonul foloseşte o reţea 3G/HSDPA pentru acces la Internet, atunci ţineţi seama de trafic pentru că acesta este contorizat, iar depăşirea cantităţii alocate se va taxa destul de aspru. Majoritatea opţiunilor de date oferă un trafic limitat, doar cele scumpe sunt de obicei nelimitate, dar şi acolo intervin la un moment dat limitări de viteză după depăşirea unei anumite valori.
Aşadar, pe cât posibil, folosiţi-vă de un spot Wi-Fi din apropiere. Acesta nu oferă doar gratuitate, ci şi un plus de viteză (dacă semnalul este bun).
Pe lângă USB tethering, care presupune sharing-ul prin intermediul unui cablu USB, există şi alternativa wireless: Portable Wi-Fi hotspot. Avantajele în acest caz sunt două la număr:
1. Nu ai nevoie de cablu USB.
2. Se pot conecta simultan mai multe computere.
Ca dezavantaj, menţionăm că respectivele computere trebuie să fie înzestrate cu receptor Wi-Fi. În plus, dacă nu securizezi hotspot-ul creat cu o parolă, este posibil ca alţii să se folosească de conexiune şi să-ţi consume traficul.
Nu doar dispozitivele Android oferă această facilitate. Smartphone-urile cu Windows Phone (cele cu versiune Mango) şi telefoanele Apple cu iOS 4.3 sau mai noi includ nativ tethering. În cazul versiunilor de iOS mai vechi, acest lucru este posibil prin jailbreak.