Tu cu cine faci smartphoning?

Telefonul mobil nu se defineşte doar prin construcţie, design şi
eventual specificaţii tehnice. Un aspect foarte important, pe care
foarte mulţi utilizatori îl trec cu vederea atunci când îşi cumpără
un telefon, îl reprezintă sistemul de operare. El este cel care îţi
oferă libertate sau, după caz, îţi impune limitări în folosirea
telefonului. El este cel care împarte telefoanele în terminale
obişnuite şi inteligente.

Din fericire, spre deosebire de situaţia desktop-urilor, când
vine vorba de sistemele de operare pentru telefoane mobile, avem
foarte multe opţiuni. Deşi sunt diferenţe destul de mari între
sisteme în ceea ce priveşte cotele de piaţă, nu există nici un
producător care să poată dicta aşa cum dictează Microsoft în cazul
sistemelor de operare pentru desktop.

Cauzalitatea sistem – telefon

De cele mai multe ori, utilizatorul îşi poate alege telefonul în
funcţie de sistemul de operare preferat. Aceasta este situaţia
ideală, situaţie care nu este întotdeauna valabilă. Există anumite
sisteme de operare „legate” de o marcă. În acest caz, alegerea
telefonului crează o falsă alegere a sistemului de operare.

Cele două situaţii sunt diametral opuse. Pe de o parte, există
situaţia democratică în care un sistem de operare este
disponibil pe mai multe mărci de telefoane. În acest caz,
utilizatorul care s-a hotărât asupra sistemului de operare, are de
ales telefonul cel mai potrivit.

La polul opus avem „dictatura” producătorilor care îşi impun
propriul sistem de operare pe telefoanele comercializate. Ghilimele
derivă din faptul că nu este o dictatură în sensul cunoscut de
români. Producători precum Apple au tot dreptul să facă asta şi
nimeni nu le poate impune altfel.

Sisteme „legate” de telefon

Cele mai bune exemple de sisteme de operare dependente de
producătorul telefonului sunt iOS de pe iPhone şi
BlackBerry OS al celor de la RIM. Tot aici intră şi Bada al celor
de la Samsung, un sistem în care eu personal nu cred şi nu-i prevăd
o viaţă prea lungă.

În cazul acestor sisteme, alegerea este inversă. Alegând un
telefon, te pricopseşti automat şi cu sistemul de operare al
producătorului. Nu se poate vorbi de o alegerea reală a sistemului
de operare.

Sisteme de operare independente

Aceste sisteme se ghidează după toate regulile pieţei libere.
Succesul lor depinde de funcţionalitatea oferită iar concurenţa
dintre ele duce la progres. Este cât se poate de simplu: dacă un
astfel de sistem este slab, utilizatorii îl vor ignora iar
producătorii de telefoane nu-l vor instala pe propriile telefoane.
Invers, daca sistemul este foarte bun iar utilizatorii îl vor
prefera, tot mai mulţi producători îl vor instala pe telefoanele
lor.

La ora aceasta, există trei exponenţi importanţi ai sistemelor
de operare independente: Symbian-ul celor de la Nokia, Android şi
Windows Phone (fostul Windows Mobile). Să le luăm pe rând.

Până să apară iPhone şi Android,
bătrânul Symbian îşi petrecea liniştit bătrâneţea fără a avea
de gând să mai evolueze la vârsta lui. Apple şi Google au schimbat
însă starea de fapt iar Nokia s-a văzut nevoită să-şi
împrospăteze sistemul de operare.

Cu toate eforturile producătorului, Symbian-ul nu este încă la
nivelul concurenţilor amintiţi. Atât ca interfaţă, cât şi ca
funcţionalitate, Nokia mai are muncit la el.

Android se află la polul opus. În prezent, el este cel
care dictează ritmul, cel care aduce cele mai frecvente
update-uri şi cele mai multe inovaţii. Şi, nu în ultimul rând, este
preferatul producătorilor. Iar asta nu poate însemna decât că este
apreciat şi de utilizatori. Altfel nu l-ar fi adoptat masiv
producătorii de telefoane.

Al treilea „mare”, a cărui revenire o aşteptăm spre sfârşitul
anului, este Windows Phone. Ca şi Symbian-ul, Windows Mobile a cam
ruginit în ultimii ani. Din acest motiv, Microsoft a decis să o ia
de la capăt cu
un sistem de operare schimbat şi redenumit.

Din ce am văzut până, Windows Phone promite destul de
mult şi pare să fie capabil să readucă Microsoft în
cărţile mobilelor. În fond, la vremea lui şi Windows Mobile era
ultimul răcnet.

Unii cu software-ul, alţii cu hardware-ul

Sistemele de operare independente mai au un merit: scutesc
producătorii de telefoane de calvarul realizării software-ului. Iar
asta e de bine pentru noi, utilizatorii.

De câte ori nu aţi dat peste un telefon construit foarte bine
dar care avea la bază un software care lăsa puţin mai mult de
dorit? Nu dăm nume, îi ştim cu toţii. Asta se întâmpla deoarece
producătorul se concentra pe dezvoltarea fizică terminalului şi nu
dădea mare importanţă sau pur şi simplu nu se pricepea la
software.

Cu un sistem de operare independent, producătorii de telefoane
îşi pot vedea liniştiţi de realizarea hardware-ului, lăsând
sistemul de operare în sarcina producătorului de software. În acest
fel, software-ul ajunge în sfârşit la înălţimea
telefonului.

Făcând abstracţie de alte considerente, la ora actuală cele mai
moderne sisteme de operare par a fi Android şi iOS. Rămâne de văzut
cum va ieşi Windows Phone şi dacă Symbian-ul va învia din propria
cenuşă ori Nokia se va salva cu MeeGo sau Maemo.

Viitorul sistemelor de operare trebuie să fie independent de
producătorii de telefoane. Cu excepţiile amintite, iPhone şi
BlackBerry, producătorii care îşi dau seama că propriul sistem nu
este suficient de bun ar trebui să se orienteze către soluţii
precum Android sau Windows Phone.